DORU BĂDĂRĂ

Anul acesta se implinesc 300 de ani la lucrarea pe tronul Tarii Romanesti a lui Constantin Brancoveanu, domnul de numele caruia se leaga, nu numai amintirea unei subtile politici de echilibru si valorificare a tuturor conjucturilor internationale in favoarea salvgardarii, intereselor romanesti, ci si, mai ales, o perioada de exceptionala inflorire a culturii si artei noastre, ajunsa in acest moment in faza realizarii unor sinteze ce vor insemna aparitia unui stil original la contributia romaneasca la imbogatirea patrimoniului artistic universal.

In astfel de ocazii se acorda o atentie sporita din partea celor mai diverse categorii de cercetatori evenimentului aniversat, se valorifica ultimile descoperiri documentare sau se abordeaza din unghiuri noi cele mai vechi, totul concurand spre o mai buna si mai completa cunoastere a momentului, spre deslusirea cat mai clara a semnificatiilor sale.

Constantin Brancoveanu, generos ctitor de asezaminte monahale, a acordat o atentie deosebita celui de la Hurez, menit in intentia sa sa devina loc de vesnica odihna pentru el si urmasii sai. Dar nu numai la frumusetea constructiei, la impodobirea sa la asigurarea unor venituri bogate s-a gandit domnul ci si la "prea inteleapta imbelsugare" a sufletelor pe care o biblioteca o poate asigura asa dupa cum glasuieste inscriptia greceasca de "pe una din usile caselor egumensti" unde a functionat la un moment dat aceasta biblioteca.

Rodnicia gandului domnesc este incontestabila, de aici de la Hurez cu a sa biblioteca se vor ridica Lavrentie si Rafail, diorthositori ai cartilor romanesti imprimate la Ramnic sau se va impune in viata culturala contemporana arhimandritul Ioan, ispravnic la constructia ansamblului manastiresc trecut in randul ctitorilor, prin a carui osteneala se va tipari la Ramnic in 1706 una din primele carti iesite de sub teascurile acestui centru tipografic. In climatul spiritual hurezean se va edifica o inalta conceptie despre importanta cartii si a bibliotecii care se va face remarcata la egumenii si monahii avand Hurezu de postrig. Astfel episcopul Climent daruieste manastirii 6 carti romanesti iar egumenul Dionisie Balacescu va nota pe un frumos liturghier greco-roman scris de "Kir Kliment ieromonahul Gradisteanu", care s-a calugarit la Hurez, si pe care el il va cumpara de la popa Cosma din manastirea Cotroceni "am daruit-o sfintei manastiri Hurez ca sa se afle la bibliotechie (s.n.) pe cand Rafaif diorthositorul, ajuns egumen al manastirii, ii va lasa mostenire o impresionanta colectie de carti si manuscrise. Aceste carti, adunate intr-o valoroasa biblioteca prin generozitatea ctitorului al carui exemplu a gasit un larg ecou, dupa cum am aratat, au fost consultate nu numai in biblioteca ci erau cerute si in afara ei cum este cazul cu Iliada imprumutata in 1821 la manastirea Bistrita, sau operele lui Georgius Syncellus si Hesiod imprumutate, in acelasi an, unui Iosif care avea "mare nevoie de acesti scriitori"; chiar invatatul episcop Iosif al Argesului solicita o "Filonichie au avut un Athanasie Moldovean<u> cu rapt<tosa>t<ul> staret paisie de la Sfiatagore. Sunt fapte ce contrazic ideea ca Hurezu nu a fost "un centru in viata de cultura a tarii si a neamului", ele demonstreaza ca si aceasta biblioteca, care a functionat la Hurez de la sfarsitul  sec. XVII pana la jumatatea sec.XIX, a fost o institutie vie, ce a  starnit interesul contemporanilor, cu beneficiari ai caror interese au determinat cresterea fondului de carte pana in deceniul al doilea al sec.XIX, situand aceasta ctitorie brancovenesca in pozitia unui focar cultural activ in raport cu cerintele epocii.

Printre lucrarile care ni s-au pastrat din acesta atat de importanta biblioteca este si un exemplar al Bibliei aparute la Bucuresti in 1688 aflat actualmente in colectiile Bibliotecii Facultatii de Filologie, Sectia de Limba si Literatura Romana din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare Bucuresti. Aceasta opera fundamentala a culturii noastre, de la a carei aparitie se vor implini in luna septembrie a acestui an trei secole, adevarat sumum al activitatii intelectuale romanesti din sec. XVII, realizare de exceptie a unor mesteri tipografi si gravori reputati, se gasea in biblioteca manstirii Hurez in trei exemplare, asa cum rezulta din lista cartilor "rumanesti" aflata in Catastiful de avuturi sfintei man<as>tiri Hurezii din sud Valcea... incheiat la 21 mai 1791. Exemplarul in discutie * este marcat cu pecetea mica in tus negru a lui Constantin Brancoveanu aplicata la p.1 si p.932. Pecetea circulara are in centru, inchisa in scut, pasarea heraldica a Tarii Romanesti, conturata cu aripile deschise si zborul in jos avand cruce in cioc, este flancata in dextra de un soare iar in senestra de luna crai-nou, are inscris in terasa anul 1691, deasupra scutului se afla coroana principilor imperiali si initialele K., iar sub scut initialele B.B. totul incojurat de o eleganta cununa de lauri. Se pare ca cu aceasta pecete unica erau marcate cartile oferite de ctitor manastirii caci intr-un act din 27 aprilie 1747 epidcopul Climent de Ramnic, judecand dupa un proces intre staretul Dionisie Balacescu si preotul Ion din satul Hurez, care isi insuseste din cartile bibliotecii manastiresti, afirma ca acesta "au fost ruptu si pecetia ctitorului, Mariei Sale Constantinu-Voda Brancoveanu". Pe volum se afla inscrisa explicit apartenenta sa la patrimoniul manastirii Hurez; astfel de la f. <3> la f. <4> sta scris "Dintre ale sfintei manastirii Hurezi", de la p.1 la p.2 avem insemnarea "Aceasta sfanta Biblie este a sfintei manastiri Hurezi" pentru ca pe p.929-933 sa fie notat "Aceasta sfanta si dumnezeiasca carte ce se chiama Biblie este a sfintei si dumnezeiestii manastiri Hurezii"; toate aceste insemnari sunt facute de aceeasi persoana cu cerneala neagra. Daca asupra autorului insemnarilor nu putem formula, in aceasta faza a cercetarilor, o ipoteza, in ceea ce priveste datarea lor propunem corectarea celei avansate de autorii catalogului Cartea veche romanesca in colectiile Bibliotecii centrale Universitare Bucuresti, <post 1688>, ca fiind mult prea larga. Avand in vedere ca lucrarile pentru constructia manastirii au inceput abia la 1690 iar in 1691, data inscrisa pe pecete, ele nu erau inca terminate nici cel putin la biserica, ca primul egumen Ioan vine la Hurez in septembrie 1692, la inceput in calitate de ispravnic al constructiei, apoi fiind numit staret, ca in sfarsit biserica manastirii a fost tarnosita abia la 8 septembrie 1693 ** ni se pare mai precisa datarea post 1691-1701. Al doilea termen limita este propus pe baza faptului ca la 1702 biblioteca isi cucerise de acum o anumita notorietate din moment ce Ioan Comnenul nota "ai intemeiat biblioteca vrednica de vazut, cu multa cheltuiala in manastirea cea frumoasa a Hurezului, zidita de tine, si ai umple-o cu carti felurite si foarte de folos" iar Biblia de la 1688, prin utilitatea sa intr-o astfel de biblioteca, prin aportul pe care donatorul il adusese la editarea ei si prin semnificatia ce voia sa dea acestui aport, a fost probabil una din primele carti intrate in biblioteca si in conditiile administratiei ingrijite a staretului Ioan marcarea apartenentei acesteia la tezaurul manastirii nu putea zabovii. Cartea a interesat, nu a avut o prezenta pasiva in rafturile bibliotecii, asa cum atesta doua din insemnarile ce se gasesc pe filele sale. Prima din aceste insemnari, aflata la p.825 ce precizeaza "pan<a> aici sa citeasca" apartinand probabil arhimandritului Ioan dupa asemanarea scrisului cu cel al insemnarii autografe de pe f.255 a ceaslovului romanesc din 1692 si a fost facuta credem in perioada 1693-1724 an dupa care probabil varsta si boala vor fi modificat scrisul lui Ioan. A doua insemnare este facuta la 27 mai 1787 de ierodiaconul Naum pe coperta a 3-a si spune "Eu Naum ierodiacunul din sfanta manastire Hurezi am savarsit trecerea acestei carti cu cetirea la 27 maii 1787 prin rugaciunile sfintilor apostoli, fie-mi Domnul milostiv la ziua cea mare, cand acolo se va arat ca neste foc. Eu insumi cu mana mea a mai nevrednicului mult pacatosului Naum irodiiacon. Nu ascultatorii cuvantului fac ale legii, ci facatorii cuvantului".

In spiritul dragostei fata de carte ce domnea in acest lacas, asa cum am aratat, infruntand razboaie si ocupatii, perioade de restriste economica si alte vicisitudini ale timpurilor cartile au fost pastrate cu mare grija. Atunci cand unul din stareti va fi mai putin grijuliu cu biblioteca faptul nu va trece nesemnalat, astfel intr-o scrisoare din 9 decembrie 1814 fostul staret Pahomie arata ca: "unde era vivlioteca, unde se pastra cartile, acum e talpazarie (!) pentru masa lor, ... Apoi socoteasca intelepciunea prea sf., ce pastrare sa fie la carti..." acuzand in fata mitropolitului Nectarie neglijenta manifestata de egumenul Gherolamo. Exemplarul in discutie este foarte bine pastrat; prezenta sa in biblioteca de la Hurez fiind consemnata in cele doua documente din 21 mai 1791 si 8 iunie 1804 ce cuprind inventare ale averii chinoviale intocmite cu ocazia schimbarii egumenilor. Dupa anul 1804 nu mai apar mentiuni referitoare la acest exemplar al Bibliei; in catalogul intocmit de revizorul scolar al judetului Vilcea I. Eliade, citat mai sus nu figureaza decat cartile grecesti si latinesti din manastire potrivit solicitarilor din ordinul Ministerului Instructiunii nr. 13811/ 20.04.1865. Ulterior, cu adresa nr. 202/ 02.05.1865, I. Eliade arata ca in manastirea Hurez mai exista o biblioteca cu carti grecesti, slavonesti si romanesti avand continut strict bisericesc si despre care autorul, considerandu-le de mai mica importanta spune ca va raporta ulterior. Ultima mentiune despre fondurile bibliotecii manastirii Hurez o gasim la Gr. G. Tocilescu care in raportul prezentat ministerului arata ca a ridicat de la amintita manastire 38 manuscrise si 393 tiparituri (228 grecesti, 15 slavonesti, 89 romanesti, 13 latine, 43 greco-latine, 5 diverse), printre cele 89 de carti romanesti se va fi aflat probabil si exemplarul nostru din Biblia lui Serban ajuns impreuna cu celelalte carti de la Hurezu la Muzeul National.