O carte din biblioteca Mavrocordaţilor
în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti
Doru Bădără
Printre marile pierderi ale culturii romanesti un loc de seama este detinut de risipirea celebrei biblioteci a Mavrocordatilor. Destinul cartilor, ca si lipsa de inspiratie a oamenilor, au facut ca majoritatea volumelor sale sa nu mai revina in tara, iar cele ramase sa fie raspandite in diferite colectii publice si particulare. Aceasta biblioteca, avand ca baza colectiile lui Alexandru Mavrocordat Exporitul, s-a dezvoltat gratie stradaniilor lui Nicolae si Constantin Mavrocordat, fie printr-o sustinuta si costisitoare activitate de achizitii, fie prin inglobare in ea a unor lucrari valoroase din mai vechi biblioteci din Tara Romaneasca. Aparuta intr-un moment in care: ”pe baza monarhiei absolute se realiza o trecere de pe planul vechilor traditii cu origini milenare la un regim de idei” aceasta biblioteca avea sa ocupe un loc aparte in viata culturala a Tarilor Romane atat prin valoarea intrinseca a actului cultural pe care il reprezinta cat mai ales prin impactul pe care l-a avut asupra dezvoltarii politice si social-culturale a acestora, caci este greu sa disociem reformele Mavrocordatilor de formatia lor intelectuala care, la randul sau, nu poate fi, in mod categoric, disociata de cartile lor, deci de biblioteca. Remarcabila biblioteca a Mavrocordatilor, in pofida existentei unor cataloage contemporane, mereu depasite prin cresterea colectiilor datorata pasiunii si grijii celor doi domnitori, nu este complet cunoscuta nici astazi. Iata de ce mai apar volume a caror apartenenta la aceasta biblioteca nu este cunoscuta sau a caror urma a fost pierduta. Astfel in rafturile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti se afla lucrarea cunoscutului filolog Andre Schott (1552-1629): Paroimiai helenikai. Adagia sive Proverbia graecorum ex Zenobio seu Zenodoto, Diogeniano $ suidae collectaneis. Partim edita nunc primum latine reddita, scholiisque parallelis illustrata, ad Andrea Schotto Antverpiano..., aparuta la Andver la celebra ”Officina Platiniana” in 1612. Este un volum in 4o de [10] f., 702 p., [1] f., cu signatura 2x-3x, A-Z4, Aa-ZZ4, AA-ZZ4 aa-tt4, imprimat elegant, in buna traditie a casei Plantin. Tiparita de Jean Moretus, ginerele si continuatorul lui Chr. Plantin, cel de a carui educatie s-a ocupat Justus Lipsius, consilier si prieten al lui Chr. Plantin, si fost coleg de studii al lui Andre Schott la Universitatea din Louvain, este una din ultimele lucrari interesante aparute sub emblema lui Plantin. Reputatia bine stabilita de cele 47 de lucrari publicate de filologul Andre Schott, nascut la Anver la 12 septembrie 1552, editor a multor texte clasice, a asigurat, desigur, un loc in rafturile bibliotecii Mavrocordatilor acestei lucrari, care alaturi de celelalte texte clasice, lucrari de istorie, teologie, medicina sau drept, toate in editii foarte bune, au contribuit la conturarea personalitatii de larga formatie umanista a celor doi domnitori de buna amintire in istoria romanilor. Apartenenta volumului la biblioteca lui Nicolae Mavrocordat este marcat de insemnarea olografa, facuta cu cerneala neagra, in josul filei de titlu: Ex libris Jo. Nic. M. P. olim. Mol. nunc Val. A. 1721. Deci o carte procurata de Nicolae Mavrocordat in al treilea an al celei de-a doua domnii pe care a avut-o in tara Romaneasca, doi ani de la aparitia, la Bucuresti, a propriei sale lucrari, despre datorii, opera elaborata in timpul captivitatii sale la Sibiu si mult apreciata in epoca. Domnul, prins intre grijile tratativelor cu turcii privitoare la hotarele raialelor Braila si Silistra, reducerea baraciului, pe care abia o obtinuse in martie 1720, pregatirea reformelor fiscale, supravegherea lucrarilor la manastirea Vacaresti, sau refacerea averii Mitropoliei, dupa pierderea mosiilor de peste Olt, gaseste timp si pentru imbogatirea bibliotecii sale, zabovind asupra cartilor noi pe care isi pune marca de proprietate. Credem ca se aduce inca o dovada elocventa a faptului ca aceasta biblioteca nu a fost rodul unei pasiuni de bibliofil ci si a unei necesitati intelectuale ce se cerea in permanenta slujita si care a rodit frumos si benefic pentru domn si tara. In decursul timpului lucrarea a intrat in posesia altui mare iubitor de carte, cunoscator al culturii grecesti si a manifestarilor sale in tarile Romane, istoricul Demostene Russo, al carui ex-libris stampila ”D.R.” se afla tot pe fila de titlu. Ulterior aceasta carte va ajunge in Biblioteca Facultatii de limbi romanice, clasice si orientale de unde, prin transfer, intra in colectiile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti in cadrul actiunii de refacere a fondurilor acestei biblioteci distruse in decembrie 1989. |
Cărţi vechi, rare > Carte străină >