155 ani de la Unirea Principatelor Române
 
 

 

Unirea reflectată în colecţiile bibliotecii

  

 Alexandru Ioan Cuza în uniformă militară - fotograf Carol Popp de Szathmary

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deschiderea Camerei deputaţilor la 29 februarie 1860

Cea mai fidelă mărturie despre atmosfera din ziua Unirii ne-a lăsat-o Nicolae Grigorescu. "Dimineaţa ne vine vestea că s-a ales Cuza domnitor în amândouă capitalele. Am lăsat tot, am pus şaua pe cal, şi fuga la târg. Atunci am văzut eu ce va sa zică bucuria unui popor. Cântece, jocuri, chiote în toate părţile. Îşi ieşeau oamenii în drum cu oala plină cu vin; care cum se întâlneau luau vorba de Cuza, de unire, se îmbrăţişau şi încingeau hora în mijlocul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele. Da' unde mai stă cineva în casă? Am văzut bătrâni care plângeau de bucurie."

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuirorul Unirii, a fost ales Domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, cu unanimitatea voturilor deputaţilor. În drum spre Constantinopol, delegaţia Moldovei s-a oprit şi la Bucureşti şi, prin discuţii intense, a reuşit să influenţeze deputaţii partidei naţionale. Astfel, la 24 ianuarie aceştia au ales ca Domn al Ţării Româneşti tot pe colonelul Cuza. A fost primul pas către unirea deplină dintre cele două ţări surori, separate de vitregia vremurilor. Va mai trece un timp până la recunoaşterea acesteia de către marile puteri, la armonizarea legislaţiei, a administraţiei etc. Actul  de la 24 ianuarie 1859 a rămas însă începutul ireversibil al acestui proces, dorit de toată suflarea românească.