ALEXANDRU TZIGARA-SAMURCAŞ

(1872-1952)

 

 

            Critic şi istoric de artă, muzeograf, profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române, Alexandru Tzigara-Samurcaş a condus Fundaţia Universitară Carol I, astăzi Bibioteca Centrală Universitară „Carol I“, timp de 47 de ani, din 1899 (la 1 ianuarie este numit în funcţia de bibliotecar) până în 1946. Cu începere de la 1 aprilie 1914 devine directorul Fundaţiei, funcţie pe care o va deţine până la pensionarea sa, în decembrie 1946.

            Ca bursier al Regelui, în perioada 1892-1898, urmează cursuri de istoria artei şi arheologiei la Universitatea din München (unde, în 1896, obţine titlul de doctor în filosofie, specialitatea istoria artei) şi Berlin. Audiază cursuri şi efectuează lucrări practice la Şcoala de arte frumoase din Paris.

            De la 1 octombrie 1906, prin decret regal, este numit director al Muzeului etnografic, de artă naţională, artă decorativă şi artă industrială (astăzi Muzeul Ţăranului Român), timp de 40 de ani legându-şi destinul şi de colecţiile acestuia, iar în 1908, din aprilie până în septembrie, ocupă şi funcţia de director al Muzeului „Th. Aman“.

            În perioada 1924-1939, conduce revista „Convorbiri literare“, iar în 1926 este profesor de istoria artei la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi.

            A fost decorat de doi regi: în 1914, de Regele Carol I cu medalia „Bărbăţie şi credinţă“, iar în 1926, Regele Ferdinand îl ridică la rangul de „Mare Ofiţer“ al „Coroanei României“.

            A călătorit prin toată Europa, reprezentând România la congrese şi expoziţii internaţionale, dar a colindat şi meleagurile ţării natale, încercând să adune spiritualitatea românească într-un Muzeu de Artă Naţională, pe care nu-l va vedea finalizat şi inaugurat.

            Personalitate complexă, în care s-a îngemănat verticalitatea străbunilor cu valorile culturale europene ale vremii sale, Alexandru Tzigara-Samurcaş a fost luptătorul de care România a avut nevoie pentru a aduna şi a pune în lumină frumuseţea naţiei sale „risipită“ în creaţii artistice; a fost patriotul care a ştiut cum să păstreze şi să păzească patrimoniul naţional în vremuri de restrişte.