În 2014 se împlinesc 100 de ani de la inaugurarea clădirii extinse a bibliotecii Fundaţiei Universitare, ctitorie de suflet a Regelui Carol I. Comemorăm în acest an şi 100 de ani de la trecerea în eternitate a Regelui Carol I. Destinul acestei instituţii este strâns legat de cel al Augustului ei întemeietor. Ultima festivitate publică prezidată de Rege a fost la 9 mai 1914, cu prilejul inaugurării noii clădiri care, conform dorinţei Sale, se înălţa monumentală în faţa Palatului Regal.

     „...un cadou regesc făcut de un rege de o mare inteligenţă care a ştiut să strângă o parte din naţiune în jurul unor idei mai largi şi al unor ocupaţii mai elevate decât cele ale eternei politici“ -scria Marie G. Bogdan după o vizită la Biblioteca Fundaţiei, în 1929.

     Cu prilejul Anului jubiliar Carol I, în 2006, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ i-a consacrat ctitorului său un volum omagial intitulat „Carol I, amintirea unei mari domnii", care reconstituie destinul primului Rege al României, suprapus cu cel al marii sale construcţii arhitectonice. Structurată pe mai multe registre de lectură, lucrarea este o cronică a desfăşurării domniei şi totodată un corpus de texte din vremea respectivă precum şi ale unor istorici din zilele noastre. Evenimentele, oglindite prin mărturii şi amintiri, au loc între 1866 - anul venirii pe tron şi 1914 - anul morţii Regelui, totul reverberând către acele date, documente şi momente care jalonează raporturile lui Carol I cu Fundaţiunea Universitară, ilustrând grija pe care a manifestat-o permanent faţă de instituţie. Iată câteva repere ale acestui destin comun exemplar:

      În 1891 Carol I exprimase printr-o scrisoare adresată preşedintelui Consiliului de Miniştri intenţia de a întemeia „un aşezământ spre binele tinerimii universitare,... înzestrat cu o bibliotecă totdeauna deschisă /.../ Spre îndeplinirea acstui scop, facem danie, de pe acum, Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunei Publice o casă ce se va clădi cu cheltuiala Noastră, de pe planurile aici alăturate, pe un loc aşezat în faţa palatului Nostru. Punem totodată la dispoziţiunea aceluiaşi minister suma de 200.000 lei în rentă română 5 %“. În aceeaşi scrisoare, care a fost săpată cu litere de aur în lespedea de marmură din Sala de lectură, Regele indică între scopurile noului aşezământ: „de a veni în ajutorul acelora dintre studenţi care întreprind lucrări speciale /.../ sau pentru tipărirea tezelor cum şi de a da subvenţiuni acelora care, din lipsă de mijloace, ar fi siliţi să întrerupă studiile lor.“ Exemplul regal este urmat cu entuziasm de diverse instituţii şi persoane din ţară şi străinătate care oferă donaţii, ajutoare şi subvenţii importante. La 9 iulie 1891 este promulgată legea prin care Fundaţiunea Universitară Carol I devine instituţie de stat, reprezentată ca persoană morală şi juridică de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi căreia „sub nici un cuvânt, nu i se va putea schimba menirea, conform cu intenţia Înaltului Fondator“.

     Construită după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, prima clădire a fost inaugurată la 14 martie 1895. Pentru acea vreme localul era foarte luxos, înzestrat cu mobilier din străinătate. Biblioteca ocupa numai etajul întâi, la parter erau, tot conform voinţei Regelui, magazine din a căror închiriere se asigura instituţiei un venit regulat. C. Rădulescu - Motru, primul bibliotecar al Fundaţei, povesteşte despre vizitele Regelui Carol I care venea, uneori singur, alteori însoţit de un membru al familiei regale sau cu un oaspete străin: „...Regele a intrat în sala cea mare de lectură pe la orele trei după amiază, fără a fi anunţat ... numai atunci s-a observat prezenţa Regelui şi studenţii s-au sculat în picioare. «Citiţi mai departe» le-a zis Regele, făcând semn să stea jos. După ce a terminat înconjurul sălii a plecat. Avea figura radioasă de mulţumire“.

     Cu trecerea anilor, Biblioteca ajunge neîncăpătoare, astfel încât Regele hotărăşte, în vederea extinderii clădirii, cumpărarea imobilului Păucescu, casă veselă şi primitoare, cu adâncă semnificaţie culturală, în care şi-a citit Eminescu Scrisoarea III. Acelaşi arhitect împlineşte dorinţa Regelui, păstrând vechiul corp al clădirii şi concepând simetric corpul principal, în forma unui arc de cerc. Rezultatul este impresionant, presa vremii relatează despre inaugurarea unui nou „Palat“ al Fundaţiunii, la 9 mai 1914. Amfiteatrul are 500 de locuri, depozitele de cărţi sunt cuprinzătoare, sălile de lectură splendide.

     “Cu părintească dragoste - spunea Carol în discursul inaugural - am urmărit, an după an, mersul acestei Fundaţiuni de cultură /.../ „Sunt fericit că pot astăzi dărui Universităţii noastre acest încăpător locaş pentru cultura tinerelor generaţiuni, hărăzind totodată scumpei noastre Capitale o clădire care va face cinste celor ce au executat-o şi vrednică de înaltul ei scop.“