Cel ce avea sa fie, intre 7 decembrie 1946 şi 9 februarie 1948, al treilea şi ultimul director al Fundaţiei Universitare Carol I a fost unul dintre cei mai străluciţi bizantinologi europeni din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Doctor "magna cum laudae" în filologie greacă al Universităţii din Berlin în 1914, elev al fondatorilor bizantinologiei europene moderne, Karl Krumbacher şi August Heisenberg, discipol fidel si colaborator apropiat al lui Nicolae Iorga , principal corespondent din partea Romaniei al "Byzantinische Zeitschrift" între 1913 şi 1964, membru în Comitetul de redacţie al tot atat de prestigioasei reviste "Byzantion" infiinţate de marele savant belgian Henri Gregoire intre 1924 si 1948, membru corespondent şi, din 1936, membru titular al Academiei Romane, Nicolae Banescu a lăsat posteriăţtii o operă impresionantă prin intindere şi remarcabilă prin justeţe şi importanta ştiinţifică.

Impletind activitatea de cercetare cu cea de catedră, a fost profesor la Universitatea din Cluj, intre 1919 si 1938, şi la Universitatea din Bucureşti, din 1938 şi până la pensionare, în anul 1946. Concomitent, şi-a asumat responsabilitatea exercitării unor importante funcţii de conducere şi indrumare în învaţământul superior clujean fiind prodecan, decan, prorector, rector şi reprezentant al universităţii în Senatul Romaniei. După moartea lui Nicolae Iorga a fost ales să succeadă marelui dispărut în functiile de secretar al Secţiei de Istorie a Academiei Române, între 1941 şi 1948, de director al Institutului de studii bizantine, între 1940 si 1948, de director al Institutului de studii ale sud-estului european, intre 1940 şi 1948 şi de director al "Revistei Istorice", între 1941 şi 1946.

In istoria framantată a timpului său, Nicolae Banescu a întruchipat un model de demnitate, principialitate, patriotism, curaj şi lealitate. In anul 1907 şi-a pierdut postul de profesor de liceu din Craiova şi a fost dat în urmarire pentru că a înfierat, în presa locală, reprimarea sangeroasă a răscoalei ţăranesti. In 1934 a organizat, alaturi de Nicolae Iorga, boicotarea unui congres de studii bizantine de la Sofia in semn de protest faţă de tezele false şi antiromâneşti sustinute de istoricii bulgari. In zilele tragice de dupa asasinarea lui Nicolae Iorga şi-a asumat riscul infruntării făţişe a Miscării Legionare, arborand drapelul naţional in bernă si înfierând public crima savirsită de cei ce se aflau atunci la conducerea statului. Dar deplina masura a calităţilor sale morale avea sa o arate în anii 1947-1948 în care s-a zbătut să salveze independenţa Academiei Romane pe care guvernul intenţiona să o transforme intr-un instrument stiintific si propagandistic aservit statului totalitar comunist, dupa modelul sovietic.Răspunsul autoritatilor nu a intarziat şi, prin Decretul nr.76 din 8 iunie 1948, Nicolae Bănescu, impreuna cu alţi aproape o suta de membri şi membri corespondenti ai Academiei a fost indepărtat din inaltul for in care a exercitat, din 1946, funcţia de vicepresedinte.

Nicolae Bănescu şi-a manifestat aceleaşi virtuţi şi in functia de director al Fundatiei Carol. A luptat cu indârjire pentru refacerea bibliotecii partial avariate de bombardamente, pentru asigurarea drepturilor personalului şi pentru păstrarea denumirii initiale trebuind ca, în contextul nefavorabil creat de abdicarea Regelui Mihai, să-si dea demisia.

Marele sau renume ştiinţific internaţional a determinat regimul comunist la o anumită reconsiderare a operei sale ştiinţifice. În anii deceniului şapte   i s-au dedicat studii laudative şi chiar numere omagiale ale unor publicaţii şi a fost iniţiată republicarea unora dintre operele sale. Printr-o tulburatoare coincidenţă, acest mare carturar a incetat din viata, la varsta de 93 de ani, in timp ce la Bucureşti se desfasurau lucrarile celui de-al XIV-lea Congres International de Studii Bizantine.

Instituţia noastră s-a străduit, prin Serviciul de Cercetare.Metodologie să omagieze aceasta personalitate de exceptie a culturii şi ştiinţei româneşti prin publicarea volumului Nicolae Banescu.Biobibliografie care cuprinde o amplă cronologie, zeci de ilustraţii şi 1315 referinţe bibliografice adnotate.