“ Motivul pentru care mă găsesc astăzi în bibliotecă este legat, evident de dorinţa de a avea o pregătire academică foarte solidă. Acesta fiind principalul scop al meu pentru perioada aceasta, este normal să aleg să-mi petrectimpul aici, renunţând la orice altă activitate”

   

Farmecul BCU

 

               Când am venit în BCU acum 13 ani, aveam de scris un studiu oarecum  tehnic, pe o anume temă ce ţinea de viaţa socială. Aveam nevoie zilnic de anumite cărţi din zona sociologiei, apoi a psihologiei. Pot spune că nu am fost încântat atunci de fondul de carte pe acele teme. Am căutat deci şi la alte biblioteci, ducându-mă de mai multe ori la Biblioteca Academiei, de exemplu, sau la anumite fundaţii care lucrau în acest domeniu.

              După fiecare evadare, reveneam la BCU ca să  fac sintezele şi să structurez studiul meu. Am lucrat astfel cam un an.

              După ce am tipărit studiul, au venit la rând alte lucrări, dar, cum trecuseră cam doi ani, timp în care frecventam zilnic locul, am început să descopăr farmecul acestei biblioteci.

             Nu mă putusem ataşa de Biblioteca Academiei în primul rând pentru că atmosfera de acolo era neaerisită. Defectul avea pentru mine detalii fizice. Biblioteca Academiei nu avea - şi nici nu cred că are acum -  un sistem de ventilaţie. Aerul era greu, iar uneori  îmbâcsit de praf. Sufeream pe atunci de o afecţiune a bronhiilor şi am renunţat la Biblioteca Academiei, în mare parte  din motive de sănătate. Parcă mă sufocam acolo.

            Trebuie să mai spun că, şi construcţia, şi amenajarea sălilor nu confereau atmosfera luminoasă, deschisă şi proaspătă, ca cea de la BCU. Fondul de carte însă  este mult mai cuprinzător acolo, decât aici.

             După atâţia ani petrecuţi în BCU sau în alte  biblioteci, am ajuns să disting o anume lume a bibliotecii şi a lecturii în public. Cam toată viaţa am citit câteva ore pe zi. Înainte de programul de la BCU, citeam dimineaţa, până la ora 13 – 14, acasă. După această oră, plecam la redacţie, unde urmam un program strict. Am fost multă vreme în anii  90 redactor- şef de ziar.

             În perioada BCU, aveam un program foarte flexibil. Făceam săptămânal  un interviu pentru un ziar, scriam o opinie – două, sau scriam când şi când un reportaj. În toată activitatea mea de jurnalist, pe care o practic şi acum, am putut negocia programul astfel încât mai tot timpul să rămân în BCU.

             Biblioteca, de genul BCU, crează un spaţiu foarte stimulativ lecturii, apoi meditaţiei. Poţi uşor să scrii. În interiorul ei, apare magia unui anumit interior fictiv,  dominat de datele lecturilor. Integrat interiorului – lumii pe care începi s-o cunoşti până la cel mai mic amănunt -, am putut uşor să mă integrez unui anume ritm al trăirii. E un ritm viu. Faci parte din el. Te împing celelalte elemente să înaintezi. Desigur, asta-i poezia acestui interior. Am şi scris un poem despre această stare mentală de la BCU.

            Viaţa unei biblioteci are anumite specificităţi. Biblioteca trebuie să aibă anumite spaţii auxiliare pentru cititor. Ar trebui să existe un spaţiu – dar unul divers – , adică unul  pentru pauzele de studiu, un bistro, să zicem, apoi un loc pentru dialog, un loc pentru fumători şi cafea. La noi, din păcate, nu există experienţa înzestrării unui spaţiu pentru lectură şi meditaţie.Urmăm mai departe modelul cazon al unei societăţi organizate de tehnologiile sociale – ca cele din comunism –,  unde traseele acţiunilor sunt rectilinii, simple. Nu avem modul viu al lecturii şi meditaţiei, cu un traseu labirintic, cu ocolişuri şi reveniri. Desigur şi asta-i o metaforă, ce ţine de un eseu. Ea poate fi decriptată şi pusă în practică de specialişti.