Astăzi vă prezentăm una din cele mai remarcabile lucrări aflate în colecţia de carte veche ale Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, o carte deosebită atât prin valoarea sa intrinsecă cât şi prin povestea drumului parcurs până la noi de-a lungul a nu mai puţin de patru secole. 

Este vorba despre lucrarea cunoscutului filolog Andre Schott (1552-1629): Paroimiai helenikai. Adagia sive Proverbia graecorum ex Zenobio seu Zenodoto, Diogeniano & suidae collectaneis. Partim edita nunc primum latine reddita, scholiisque parallelis illustrata, apărută la Anvers la celebra ”Officina Platiniana” in 1612. Este un volum in 4⁰ de [10] f., 702 p., [1] f., cu signatura 2^x-3^x, A-Z⁴, Aa-ZZ⁴, AA-ZZ⁴ aa-tt⁴, imprimat elegant, în buna tradiţie a casei Plantin. Tipărita de Jean Moretus, ginerele şi continuatorul lui Christophe Plantin, cel de a cărui educaţie s-a ocupat Justus Lipsius, consilier şi prieten al lui Christophe Plantin şi fost coleg de studii al lui Andre Schott la Universitatea din Louvain, este una din ultimele lucrări interesante apărute sub emblema lui Plantin.

Reputaţia bine stabilită de cele 47 de lucrări publicate de filologul Andre Schott, născut la Anvers la 12 septembrie 1552, editor a multor texte clasice, a asigurat, desigur, un loc in rafturile bibliotecii Mavrocordatilor, una din cele mai remarcabile biblioteci ale Europei secolului al XVIII-lea şi, desigur, cea mai importantă bibliotecă din spaţiul culturii româneşti pre-moderne, acestei lucrări.

Aceasta alături de celelalte texte clasice, lucrări de istorie, teologie, medicina sau drept, toate în ediţii foarte bune, au contribuit la conturarea personalităţii de larga formaţie umanistă a celor doi domnitori de bună amintire în istoria românilor.

Apartenenţa volumului la biblioteca lui Nicolae Mavrocordat este marcată de însemnarea olografă, făcută cu cerneală neagră, în josul filei de titlu: Ex libris Jo. Nic. M. P. olim. Mol. nunc Val. A. 1721. Deci o carte procurată de Nicolae Mavrocordat în al treilea an al celei de-a doua domnii pe care a avut-o în Ţara Românească, doi ani de la apariţia, la Bucureşti, a propriei sale lucrări, despre datorii, operă elaborată în timpul captivităţii sale la Sibiu şi mult apreciată în epoca. Domnul, prins între grijile tratativelor cu turcii privitoare la hotarele raialelor Brăila şi Silistra, reducerea haraciului, pe care abia o obţinuse în martie 1720, pregătirea reformelor fiscale, supravegherea lucrărilor la mănăstirea Văcăreşti, sau refacerea averii Mitropoliei, după pierderea moşiilor de peste Olt, găseşte timp şi pentru îmbogăţirea bibliotecii sale, zăbovind asupra cărţilor noi pe care işi pune marca de proprietate.

În lungul drum pe care l-a străbătut până la noi, după destrămarea bibliotecii Mavrocordaţilor, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea,  lucrarea a intrat, printre alţii şi în posesia altui mare iubitor de carte, cunoscător al culturii greceşti şi a manifestărilor sale în Ţările Române, istoricul Demostene Russo, al cărui ex-libris ştampilă ,,D.R.’’ se află tot pe fila de titlu a volumului. Ulterior această carte va ajunge în Biblioteca Facultăţii de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale de unde, prin transfer, intră în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”în cadrul acţiunii de refacere a fondurilor acestei biblioteci distruse în decembrie 1989.

                                                                                                Dr.  Doru Bădără