Constantin Brâncoveanu, generos ctitor de aşezăminte monahale, a acordat o atenţie deosebită celui de la Hurez, menit, în intenţia sa, să devină loc de veşnică odihnă pentru el şi urmaşii săi. Dar nu numai la frumuseţea construcţiei, la împodobirea sa sau la asigurarea unor venituri bogate s-a gândit domnul ci şi la ,,prea înţeleaptă îmbelşugare’’ a sufletelor pe care o bibliotecă o poate asigura, după cum glăsuieşte inscripţia grecească de pe una din uşile caselor egumeneşti unde a funcţionat la un moment dat această bibliotecă.

Rodnicia gândului domnesc este incontestabilă, de aici de la Hurez cu a sa bibliotecă se vor ridica numeroşi monahi învăţaţi care  vor trudi  cu hărnicie şi succes în tipografiile din spaţiul românesc în secolul al XVIII-lea şi la începutul celui următor.

Cărţile, adunate într-o valoroasă bibliotecă prin generozitatea ctitorului al cărui exemplu a găsit un larg ecou în societatea românească,  au fost consultate nu numai în bibliotecă, ci erau cerute şi în afara ei, cum este cazul unui exemplar din Iliada împrumutat în 1821 la mănăstirea Bistriţa sau cu operele lui Georgius Syncellus şi Hesiod înprumutate, în acelaşi an, unui Iosif care avea ,,mare nevoie de aceşti scriitori’’.

Printre lucrările care ni s-au păstrat din această atât de importantă bibliotecă este şi un exemplar al Bibliei apărute la Bucureşti în 1688 făcând parte actualmente din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare « Carol I ». Această operă fundamentală a culturii naţionale, adevărat summum al activităţii intelectuale româneşti din sec. XVII, realizare de excepţie a unor meşteri tipografi şi gravori reputaţi, se găsea în biblioteca mănăstirii Hurez în trei exemplare, după cum rezultă din lista cărţilor ,,rumâneşti’’ aflată în Catastihul de avuturile sfintei mânăstiri Hurezii din sud Vâlcea .... încheiat la 21 mai 1791. Exemplarul în discuţie este marcat cu pecetea mică în tuş negru a lui Constantin Brâncoveanu aplicată la p. 1 şi p. 932. Pecetea circulară are în centru, închisă în scut, pasărea heraldică a Ţării Româneşti, conturnată cu aripile deschise şi zborul în jos având o cruce în cioc. Aceasta este flancată în dextra de un soare iar în senestra de luna crai-nou. Stema are înscris în terasă anul 1691, deasupra scutului se află coroana principilor imperiali şi iniţialele K.B., iar sub scut iniţialele V.V., totul înconjurat de o elegantă cunună de lauri. Se pare că această pecete mică era folosită pentru marcarea cărţilor oferite de ctitor mănăstirii, căci într-un act din 27 aprilie 1747 episcopul Climent al Râmnicului, judecând o pricină legată de înstrăinarea unei cărţi din biblioteca mânăstirii, spunea : ,,au fostú  ruptú şi pecetia ctitorului, Măriei Sale Constantinu – Vodă Brâncoveanulú’’. Pe volum se află înscrisă explicit apartenenţa sa la patrimoniul mănăstirii Hurez; astfel de la f. [3] la f. [4] stă scris ,,Dintru ale sfintei mănăstiri Hurezi”; de la p. 1 la p. 2 avem însemnarea ,,Această sfântă Biblie este a sfintei mănăstiri Hurezi” pentru ca pe p. 929 – 933 să fie notat ,,Această sfântă şi dumnezeiască carte ce se cheamă Biblie este a sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Hurezii”; toate aceste însemnări sunt făcute, cu cerneală neagră, de aceeaşi persoană. Dacă asupra autorului însemnărilor nu putem formula o ipoteză, în ceea ce priveşte datarea lor propunem corectarea celei avansate de autorii catalogului Cartea veche românească în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti, „post 1688”, ca fiind mult mai largă. Printr-o analiză contextuală propunem ca moment al realizării lor intervalul 1691 – 1701.

Exemplarul nostru este foarte bine păstrat; prezenţa sa în biblioteca de la Hurez fiind consemnată în acele documente din 21 mai 1791 şi 8 iunie 1804 ce cuprind inventare ale averii chinoviale întocmite cu ocazia schimbării egumenilor.

Ultima menţiune despre fondurile bibliotecii mănăstirii Hurez o găsim la Gr. Tocilescu care într-un raport prezentat ministerului arată că a ridicat de la amintita mănăstire 38 manuscrise şi 393 tipărituri (228 greceşti, 15 slavoneşti, 89 româneşti, 13 latine, 43 greco-latine, 5 diverse).  Printre cele 89 de cărţi româneşti se va fi aflat probabil şi exemplarul nostru din Biblia lui Şerban ajuns, împreună cu celelalte cărţi, la Muzeul Naţional, de unde, pe un traseu încă necunoscut, în Biblioteca Facultăţii de Litere şi Filozofie

De la Biblioteca Facultăţii de Litere, printr-un generos şi elegant gest colegial care exprimă o puternică solidaritate de breaslă, volumul intră în colecţiile unităţii centrale, în anul 1990, pentru a aduce o valoroasă contribuţie la refacerea colecţiei de documente bibliofile distrusă în decembrie 1990.

Dr. Doru Bădără