"Bibliotecile sunt la răscruce. Ele au ajuns la sfârşitul unei ere de creştere şi intră într-o eră a schimbării... Noi trebuie să dezvoltăm o nouă paradigmă pentru era informaţiei"1
CAPITOLUL I - Managementul informaţiei 1.1 - Managementul resurselor informaţionale Managementul - o activitate în general definită în termeni de planificare, organizare, control, direcţionare, evaluare şi utilizarea resurselor. Resursa informaţională - este interpretată în general ca managementul resurselor (de tip sisteme informatice, centre de informaţii, managementul documentelor, activităţi reprografice, etc.) unei organizaţii care este dedicată circulaţiei (comercializării) sau colectării, prelucrării, transmisiei, stocării şi distribuţiei informaţiei. Managementul resurselor informaţionale - "este managementul ca resursă, sau cu alte cuvinte, acţiunea asupra informaţiei şi utilizarea sa ca atare, mai degrabă decât managementul resurselor utilizate în circulaţia, producerea sau stocarea informaţiei".2 Elementele procesului de management:
Obiectivele de bază ale managementului resurselor sunt următoarele:
Resursele informaţionale sunt percepute ca incluzând deopotrivă tehnologiile informatice şi informaţiile în sine. Ca resurse, managerii sunt obligaţi să inventarieze aceste resurse şi să contabilizeze costurile şi valoarea acestor resurse - ca şi resursele clasice - capitalul, personalul, echipamentele. Recunoaşterea generală că informaţia este o resursă, la fel ca şi banii, oamenii sau maşinile, a dus la apariţia şi impunerea conceptului de "managementul resurselor informaţionale" iar managerilor li se cere să administreze informaţia ca o resursă. Informaţia a devenit din ce în ce mai scumpă, deoarece ea însăşi stă la baza producţiei de bunuri materiale, deci de bani. Tehnologia informaţiei s-a dezvoltat într-un ritm dinamic în ultimele decenii. Introducerea calculatoarelor a făcut ca stocarea şi transmiterea informaţiei să cunoască succese remarcabile, vizibile în foarte multe domenii de activitate. "Din informaţia totală care este vehiculată astăzi în lume, specialiştii estimează că numai jumătate este informaţie nouă, iar din aceasta numai a treia parte este informaţie reală, cu adevărat nouă"3. Dinamica creşterii informaţiei a produs modificări importante în foarte multe direcţii. În privinţa stocării, asistăm la o evoluţie a suporţilor de date spre dimensiuni fizice tot mai reduse. Pe de altă parte, mijloacele de acces la informaţii sunt din ce în ce mai perfecţionate, iar utilizatorii tot mai specializaţi. Informaţia este o marfă cuantificabilă. Ea este puternic influenţată de trei factori:
A devenit clar că trăim în Epoca Informaţiei. Avalanşa de informaţii cu care suntem în contact zi de zi crează impresia că Epoca Informaţiei se manifestă doar prin creşterea cantitativă a informaţiei, prin diversificarea căilor prin care circulă informaţia. Se pierde, de multe ori, din vedere faptul că "au loc schimbări profunde în modul în care este furnizată informaţia, în modul în care este cerută informaţia, în modul de organizare a furnizorilor de informaţie şi, foarte important pentru o bibliotecă universitară, în modul de organizare şi funcţionare a depozitarilor de informaţie."4 În "Strategia de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană", adoptată la Snagov, în iunie 1995, prin consens politic naţional, societatea informaţională este definită ca "obiectiv dezirabil în dezvoltarea ţării în acest mileniu".5 CAPITOLUL II - Schimbarea relaţiilor dintre furnizor şi bibliotecă în contextul noilor tehnologii informaţionale 2.1. Politica de dezvoltare a colecţiilor A furniza: a pune la dispoziţie măsuri sau servicii, contra plată, în baza unei înţelegeri prealabile; a livra; a da; a oferi o informaţie. Furnizor: persoană fizică sau juridică ce furnizează ceva. Editor: persoană fizică sau juridică ce se ocupă cu editarea cărţilor, a revistelor şi a altor publicaţii, pe alte suporturi decât hârtia. Politica de dezvoltare a colecţiilor reprezintă o preocupare prioritară a managerilor de biblioteci. De rigoarea şi coerenţa acestei politici depinde, în ultimă instanţă, însăşi funcţionalitatea bibliotecii, impactul ei comunitar. O politică de achiziţie are în vedere:
Surselor de informare asupra producţiei editoriale sunt relativ incomplete. Această opinie este majoritară şi vizează lipsa de coordonare pe plan naţional ca şi lacunele instrumentelor de informare. Cu puţine excepţii, instituţiile editoare nu ştiu să-şi promoveze produsele şi nu stăpânesc strategiile de marketing. Principalele surse de informare:
Influenţa lacunelor sistemului informaţional asupra producţiei editoriale curente se regăsesc şi la nivelul fondului de publicaţii din biblioteci. În acest context bibliotecile preferă:
Bibliotecarii, editorii şi furnizorii au motivaţii total diferite. Bibliotecarii trebuie să ţină seama de realitatea pieţei, de editurile ştiinţifice şi neapărat de anumite restricţii faţă de furnizorii specializaţi. La ora actuală pe piaţa cărţii există surplusuri, editurile au creat stocuri de carte care nu pot să scadă din cauza preţurilor mari şi a diminuării puterii de cumpărare a oamenilor. Observăm că (în condiţiile presiunii cerere - ofertă care se manifestă în prezent):
Bibliotecarii, editorii şi furnizorii au motivaţii total diferite. Bibliotecarii trebuie să ţină seama de realitatea pieţei, de editurile ştiinţifice şi neapărat de anumite restricţii faţă de furnizorii specializaţi. La ora actuală pe piaţa cărţii există surplusuri, editurile au creat stocuri de carte care nu pot să scadă din cauza preţurilor mari şi a diminuării puterii de cumpărare a oamenilor. Observăm că (în condiţiile presiunii cerere - ofertă care se manifestă) în prezent:
În mod tradiţional, rolul bibliotecilor este abordat din punct de vedere cultural sau educaţional. Ca orice întreprindere însă, bibliotecile întreţin relaţii cu diverse sectoare ale societăţii, relaţii care trebuie studiate sub aspect economic, deoarece presupun legături directe şi influenţe reciproce. Analiza activităţii bibliotecilor arată că ele intervin în mod activ la diverse niveluri, influenţând piaţa de achiziţie, de desfacere, de forţă de muncă şi financiară. Încă nu este evaluat corect rolul jucat de către biblioteci în domeniul producţiei editoriale. 2.2. - Relaţia vendor - bibliotecar "În era automatizării, relaţiile dintre bibliotecar şi furnizor au fost schimbate brusc. Acum, atât furnizorii, cât şi realizatorii de programe şi materiale hardware sunt parteneri obişnuiţi ai bibliotecilor."6 Vânzătorii de carte (termen folosit generic şi pentru furnizori) şi agenţiile de abonamente pentru publicaţiile periodice oferă servicii diferite bibliotecilor, deşi funcţia lor este similară. Ambele categorii sunt de intermediari între editori şi biblioteci şi sunt implicate în achiziţia de carte şi periodice. Library and Information Statistic Unit (LISU) şi National Acquisition Group consideră că "a solicita rapiditate în furnizare nu este alteceva decât un mit". Paralel, agenţiile de abonamente au aceleaşi probleme pe care le au şi vendorii de carte, în momentul în care preţurile cresc anual, iar piaţa de desfacere se diminuează. Numărul de abonamente scade dramatic în ultimii ani. Bibliotecarii sunt beneficiari şi ei trebuie să negocieze pentru a obţine cea mai bună afacere pentru bibliotecă, cea mai bună calitate a serviciilor, cel mai scăzut preţ. Ei pot schimba furnizorii în momentul în care nu sunt mulţumiţi de serviciile acestora. În fiecare moment bibliotecarul trebuie să ştie ce poate vendorul să facă, ce trebuie să facă, ce se aşteaptă de la el. Bibliotecarii şi furnizorii sunt într-o continuă competiţie pentru a constitui colecţiile bibliotecii: Vendorii se implică în dezvoltarea colecţiilor, în controlul bibliografic, în schimbul electronic de date. Munca bibliotecarilor şi a vendorilor seamănă, au elemente comune: se lovesc de aceleaşi probleme neprevăzute, se instruiesc în noile tehnologii de lucru, au aceleaşi dorinţe / cerinţe. Bibliotecarul lucrează cu furnizorul pe bază de contract negociat, cu discount-uri şi servicii stipulate în contract. Contractele trebuie să fie clare (explicite), cu responsabilităţi mutuale (şi pentru beneficiari şi pentru furnizor) care să evite neînţelegerile în derularea contractului şi să nu producă conflicte de interese. Avantajul reciproc: vendorul îi oferă discount-uri bibliotecarului, iar bibliotecarul oferă şanse egale tuturor vendorilor. Înţelegerea perfectă între cei doi poate duce la mulţumirea utilizatorului. Relaţiile dintre cei doi se bazează pe încredere, corectitudine, experienţă, cunoaştere şi planificare. În procesul de învăţământ şi de cercetare, ca şi în alte activităţi de comunicare, toate entităţile materiale cu o identitate specifică pot deveni documente atunci când sunt recunoscute, studiate şi folosite pentru zestrea de informaţii pe care o poartă. Apariţia documentelor electronice a răvăşit din nou câmpul naţional. Natura fizică a documentului, reprezentată de suportul material şi legată de resurse, tehnici, circuite specializate, modalităţi de organizare şi conservare, costuri, a impus o gândire a documentelor în termeni materiali. "Integrarea reală a informaţiei în învăţământul şi cercetarea românească trebuie considerată mai mult decât o opţiune, mai mult decât o strategie, ea este un complex de sensuri şi obiective."7 Colecţiile bibliotecilor academice se dezvoltă masiv în strânsă relaţie cu noile tehnologiile şi cu accesul electronic. Planificarea costurilor se face în raport cu dezvoltarea electronică. În orice bibliotecă dezvoltarea colecţiilor se efectuează în funcţie de: managementul colecţiilor, relaţia buget-costuri, accesul la colecţii, cerinţe, furnizori, utilizatori, spaţiu de conservare şi depozitare. Documentele electronice induc viziuni modificate; noul tip de document produce un şoc evident în spectrul documentar. Între documentele tradiţionale, cu caracteristicile lor fizice bine determinate şi documentele electronice cu gradul lor sporit de abstractizare, de identitate variabilă şi provizorie, nu sunt decât asemnări de finalitate intelectuală. 2.3. - Informatizarea funcţiilor şi serviciilor Bibliotecile informatizate au creat schimbări şi noi oportunităţi pentru furnizori. Informatizarea funcţiilor achiziţiilor şi sistemul automatizat al furnizorilor şi serviciile oferite de aceştia au schimbat natura relaţiilor dintre bibliotecă şi vendor. Serviciile informaţionale i-au adus pe vendori în prim plan pe piaţa competitivă. Bibliotecile s-ar putea să se bucure de comoditatea şi eficienţa pe care le oferă suportul informaţional oferit de vendor, dar trebuie să-şi reamintească faptul că produsul vendorului (cărţi / periodice) şi serviciile, care sunt de primă importanţă, costă. Sistemele susţinute prin informatizare au accentuat interdependenţa dintre biblioteci şi vendori. Bibliotecile trebuie să evalueze periodic produsul, service-ul automatizat oferit de vendor în relaţie cu strategia lor proprie pentru viitor. Vendorii vor continua să crească varietatea serviciilor, din ce în ce mai sofisticate, pe care le oferă. Bibliotecile trebuie să se asigure că îşi vor păstra libertatea de alegere între vendori. Verver dă trei motive majore pentru informatizare: "să obţii ceva mai puţin scump, mai precis, mai rapid... (sau) care nu mai poate fi făcut în sistem tradiţional din cauza numărului copleşitor de publicaţii." Progresele din tehnologia informaţiei au schimbat permanent activităţile din achiziţii, făcându-le mai fluente şi mai eficiente. Bibliotecile şi vendorii ar trebui să fie foarte mândri de progresul prin informatizarea acestor funcţii complexe şi exhaustive. Una din schimbările radicale este relaţia bibliotecă / vendor. Informatizarea funcţiilor achiziţiilor şi serviciilor oferite de vendori au adus multe schimbări în operaţiile de bibliotecă. Înainte de informatizarea achiziţiilor, o bibliotecă ar trebui să-şi pună următoarele întrebări:
Bibliotecile se aşteaptă de la vendori să ofere suport informatizat, de exemplu pentru descărcarea facturilor, informatizate decât bibliotecile. Lipsa de fonduri a interzis multor biblioteci cumpărarea şi implementarea sistemului de control online al achiziţiilor şi periodicelor. Concurenţa de piaţă a forţat mulţi vendori să dezvolte multe sisteme informatizate. Ca şi bibliotecile, vendorii trebuie să-şi pună întrebări când au de gând să investească într-un sistem automatizat. Iată câteva întrebări:
Bibliotecile se aşteaptă de la vendori să le ajute, să se consulte cu ei şi să le sugereze metode de administrare a datelor disponibile acum în sisteme informatizate. Furnizorul trebuie să se familiarizeze cu sistemul/programul folosit de bibliotecari. Bibliotecarul aşteaptă ca şi vendorul să furnizeze informaţii prin intermediul calculatorului. Se intensifică schimbul electronic de informaţii. Bibliotecarii au îmbrăţişat tehnologia informaţională pentru a controla şi a ţine o evidenţă fermă a cheltuielilor şi pentru a avea un schimb rapid de informaţii. Furnizorii recunosc de asemenea valoarea tehnologiei în serviciile bibliotecii. Cei mai mulţi furnizori oferă publicaţii electronice, care reduc timpul de prelucrare a comenzilor şi oferă acurateţe informaţiei şi comenzii. Din punctul de vedere al vendorului, este foarte important să se aleagă un sistem care beneficiază de interfaţă pentru publicaţiile din bazele de date ale vendorului, care poate transmite şi/sau primi informaţii despre comenzi şi reclamaţii, să stocheze baze de date bibliografice şi de facturare. Sistemul trebuie să fie capabil să genereze o largă varietate de rapoarte şi statistici. Pentru bibliotecarul din achiziţii, sistemele complexe conduc în viitorul apropiat la un alt "scenariu" în care documentele care urmează să fie cumpărate sunt selectate de personalul din bibliotecă din bazele de date online, stocate în sistemul de achiziţii şi comandate electronic printr-un vendor sau editor. Vendorul va confirma primirea comenzii şi/sau a disponibilităţilor de stoc şi va trimite înapoi informaţia în sistemul de achiziţii într-o notă sau într-un câmp predefinit pentru corespondenţa cu vendorul. Reclamaţiile şi răspunsurile la reclamaţii vor fi transmise electronic. La primirea documentului, personalul din achiziţii va verifica documentul cu înregistrarea catalogată complet existentă în sistem. Dacă vendorul a pus deja eticheta şi barcode-ul, personalul poate pune notele finale şi să trimită documentele direct la raft în depozit. O dată confirmată plata, datele pot fi trimise electronic la serviciul Financiar-Contabilitate. Toate aceste schimbări vor afecta activităţile de achiziţii tradiţionale. Întrebarea bibliotecarului este: cu câţi furnizori se poate lucra în condiţii optime"? Un singur furnizor înseamnă oare "mai puţină confuzie şi mai multă economie"? În mod sigur, nu. Trebuie să încerci mai mulţi furnizori pentru a alege serviciile cele mai bune, încurajând competiţia. Tot timpul trebuie făcută concordanţa între cerere şi serviciile oferite de fiecare furnizor în parte. Ce doresc bibliotecarii de la furnizor?
Ce doresc furnizorii de la bibliotecari?
Bibliotecarul are 2 întrebări sinonime:
2.4. Comerţ electronic Cost = Comerţ = Comerţ electronic Comerţul electronic este un concept integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii speciale pentru procesele de afaceri, incluzând poşta electronică, cataloagele electronice, sisteme suport pentru preluarea de comenzi, logistică şi tranzacţii. Pentru a construi un sistem e-commerce, din punct de vedere structural este nevoie de colaborarea a patru componente corespunzătoare următoarelor roluri:
În prezent plăţile cu ajutorul cărţilor de credit, cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente sunt principalele metode de plată folosite în comerţul electronic. Comerţul electronic din România va lua o întorsătură fantastică atunci când va apărea instrumentul de plată reprezentat de cartea de credit. Lipsa reglementărilor legislative legate de comerţul electronic şi reticenţa băncilor în realizarea unei plăţi electronice fac e-commerce în ţara noastră să nu se dezvolte atât de rapid ca în celelalte state ale Uniunii Europene. În 13 decembrie 1999, Uniunea Europeană a aprobat o directivă pentru semnătura electronică. Semnătura electronică este importantă întrucât permite ca anumite aspecte care necesită prezenţa fizică (precum semnătura pe unele documente) să fie transportate la distanţă prin transfer în reţea. Un alt avantaj este faptul că acceptarea semnăturii digitale va determina standardizarea formularelor care trebuie semnate. "Managementul dezvoltării colecţiilor digitale trebuie:
Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informării impune bibliotecilor să participe activ şi să joace pentru utilizator rolul de ghid în "jungla electronică". Care sunt consecinţele acestor evoluţii pentru bibliotecarii însărcinaţi cu dezvoltarea colecţiilor? Bibliotecarii trebuie să cunoască şi să manipuleze calculatoarele şi programele informatice, bazele de date şi toate modalităţile de furnizare a documentelor. Cerinţele informaţionale obligă bibliotecarii la o autoperfecţionare continuă, atât prin participarea la simpozioane, dialoguri profesionale, conferinţe la nivel naţional şi internaţional, prin studierea lucrărilor de specialitate, pentru a fi mereu în pas cu schimbările impuse de impactul tehnologiilor informaţionale asupra bibliotecii. CAPITOLUL III - Viitorul bibliotecii - publicitatea serviciilor şi produselor noi oferite utilizatorilor Publicitatea în bibliotecă Spre deosebire de reclamă, pentru care bibliotecă plăteşte un specialist pentru a o realiza, publicitatea reprezintă o formă de promovare proprie instituţiei. Biblioteca realizează diverse materiale, organizează diverse activităţi cu costuri minime pentru a-şi forma o imagine, pentru a promova serviciile şi produsele proprii. 3.1. Căile de publicitate ale bibliotecii
Activitatea de relaţii publice constă în stabilirea de contacte directe, complexe şi sistematice cu diverse categorii de public, în comunicării sau actualizării imaginii favorabile a ofertei de servicii sau a bibliotecii. Implicarea în viaţa comunităţii permite crearea de relaţii utile (în folosul grupurilor comunitare: elevi, tineri, femei, persoane cu handicap) sau profesionale (specialişti) şi sporirea credibilităţii. Metodele de relaţii publice folosite sunt individualizate în funcţie de obiectivele urmărite şi de adresabilitatea mesajelor. Prezenţa activă în mass-media este o componentă esenţială a relaţiilor publice. Creatorii, managerii serviciilor culturale, purtătorii de cuvânt sau alte personalităţi din biblioteci, teatre, muzee se impun în faţa publicului prin interviuri publicate în presa scrisă sau transmise pe posturi de radio şi televiziune, prin articole semnate de ei sau scrise de personalităţi din mass-media despre activitatea lor. Prin informaţii exacte, concrete şi corecte se pot prezenta în presă caracteristicile ofertei de servicii şi produse, realizări deosebite, achiziţii valoroase. Publicul va înţelege că oferta provine de la experţi în domeniu şi va manifesta interes pentru ea. Pentru a pune în valoare patrimoniul cultural al bibliotecii, pentru a stimula interesul pentru documentele existente în bibliotecă şi pentru serviciile oferite de aceasta, o bibliotecă trebuie să recurgă la instrumentele cladice de relaţii publice:
Folosindu-şi localurile şi resursele pentru activităţi având orice tip de document ca punct de pornire (conferinţe, mese rotunde, dezbateri pe teme de actualitate, întâlniri în legătură cu emisiunile TV, întâlniri cu scriitori, audiţii muzicale), biblioteca exercită o influenţă pozitivă în colectivitate. Totuşi, majoritatea publicului nu participă la activităţile culturale, fie că este solicitat de alte forme de loisir, fie că este prea obosit. Mulţi cred că biblioteca nu poate oferi nimic interesant, iar ideea lecturii şi a cărţii se leagă de ideea de şcolarizare. Pentru acest public metodele tradiţionale de promovare şi acţiune culturală în masă rămân ineficiente. Prin urmare, biblioteca trebuie să aibă în vedere şi acest non-public pe care trebuie să îl provoace şi să îl atragă, creându-i nevoia de carte ca instrument intelectual, dar şi ca suport de dialog, pentru a restabili comunicarea între indivzi. Acest non-public pare dispersat, nu se lasă convins prin nici o acţiune promoţională şi apare, în general, ca un ansamblu fără caracteristici notabile. Relaţiile publice pot avea un rol determinant în atragerea acestuia. La Biblioteca Publică Rocester din New York există o echipă (cu excepţia şefului de relaţii publice şi de marketing, ceilalţi au şi alte atribuţii de serviciu) având ca sarcină stabilirea strategiei de creştere a conştientizării de către public a resurselor de informare electronice accesibile în bibliotecă. Ei au optat pentru un program de marketing pe termen lung, în 3 paşi:
3.2. - Analiza relaţiei bibliotecar - utilizator Analiza relaţiei biblioteca-utilizator, prin anchete şi studii, departe de a fi perfectă, aduce informaţii care îi pot interesa pe manageri. Asemenea sondaje au început să fie realizate şi publicate în ultimii ani şi la noi în ţară. În acest moment nu există modele, soluţii, verdicte clare. Încercăm să învăţăm, să preluăm din experienţa altor biblioteci, să reuşim să îmbinăm colecţiile de publicaţii seriale pe hârtie cu multitudinea de titluri oferite prin bazele de date. Procentual, revistele printate sunt la această oră foarte puţine. De aceea ele trebuie selectate cu foarte mare grijă, iar bibliotecarul va forma un tot cu utilizatorul. Propun, pentru o mai bună cunoaştere a cerinţelor utilizatorilor din BCU Bucureşti să fie folosite chestionare (vezi anexa 1, 2, 2) de evaluare a cerinţelor acestora. "Evaluează acum serviciile pentru utilizatori şi întreabă-te dacă se potrivesc cu nevoile utilizatorilor, dacă serviciile curente furnizează informaţii cerute, necesare lor şi dacă tu, ca profesionist în informare, te simţi frustrat de resursele de care dispune biblioteca. Dacă eşti, gândeşte-te ce frustrat se simte utilizatorul...".11 CAPITOLUL IV - BCU - între teorie şi practică 4.1. Schimbări legislative Civilizaţia noastră a intrat de aproape două decenii pe o nouă treaptă evolutivă, cunoscută sub numele de Societatea Informaţională. Numele acestei epoci în care am intrat nu indică exact esenţa acesteia. Nu informaţia este elementul definitoriu al Societăţii Informaţionale, ci cunoaşterea. Deşi zilnic omenirea produce cantităţi uriaşe de informaţie, sub forma colecţiilor de date din toate domeniile de activitate, nu toate acestea reprezintă cunoaştere. "O informaţie dintr-o carte sau disponibilă pe Internet, devine cunoaştere, doar după ce este citită şi înţeleasă". În consecinţă, ceea ce distinge cunoaşterea în raport cu informaţia, este factorul uman şi capacitatea acestuia de a-şi însuşi şi manipula concepte abstracte, cu scopuri practice sau pur teoretice. Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti reflectă statutul de "tranziţie" al bibliotecii, îmbinând suportul tipărit cu cel digital. Informatizarea a condus la schimbarea mentalităţii bibliotecarului şi la deprinderea de către acesta a unor tehnici şi proceduri noi de lucru, transformând BCU Bucureşti dintr-o bibliotecă modernă, cu servicii diversificate ce permit accesul rapid şi flexibil la resursele informaţionale. BCU "încearcă să se înscrie în actualitate şi să parcurgă cu rapiditate şi fermitate treptele anevoioase ale trecerii de la biblioteca tradiţională la biblioteca electronică şi apoi la biblioteca virtuală".12 - publicaţii seriale curente româneşti şi străine Periodicele sunt primele care aduc noutatea în orice domeniu. Ca bibliotecă enciclopedică, Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti are în vedere acoperirea domeniilor specializate pentru bibliotecile filiale şi dezvoltarea colecţiilor enciclopedice pentru Unitatea Centrală. Creşterea inflaţiei în domeniul serialelor ştiinţifice a afectat serios bibliotecile academice, în ceea ce priveşte bugetul şi balanţa pe domenii a colecţiilor. Şi în B.C.U., ca şi în toate bibliotecile enciclopedice, dezvoltarea colecţiilor se află la intersecţia dintre nevoile utilizatorilor şi posibilităţile de cumpărare. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informării impune bibliotecilor să participe activ şi să joace pentru utilizator rolul de ghid în "jungla electronică"13. Bibliotecilor şi serviciilor de informare li se cere, mai mult decât să posede documentele în fondurile proprii, calitatea prestărilor de servicii. În paralel cu restricţiile bugetare, BCU Bucureşti s-a confruntat în anul 2001 şi cu schimbările legislative. Modalitatea de achiziţie a periodicelor româneşti şi străine a devenit mai dificilă prin apariţia OUG 60/2001 şi HG 461/2001. Astfel, comanda pentru publicaţii seriale cu o valoare peste 2000 USD se efectuează prin cerere de ofertă, iar pentru comenzi ce depăşesc suma de 40.000 USD, prin licitaţie publică deschisă. Cererea de ofertă pentru abonamente româneşti se desfăşoară astfel: anual, în trimestrul IV, se centralizează la Biroul Publicaţii Seriale dezideratele de la Unitatea centrală şi filiale. Se întocmeşte Caietul de sarcini cu listele de comandă. Se anunţă telefonic şi prin invitaţie de participare 5 furnizori/distribuitori de periodice româneşti. Ofertele se depun la sediul BCU în plicuri sigilate. Comisia deschide ofertele şi stabileşte firma câştigătoare în funcţiile de criteriile alese de către BCU : preţul cel mai mic al publicaţiilor şi nivelul cel mai scăzut al comisionului. Firmele de distribuţie cu care biblioteca noastră a lucrat în ultimii ani sunt: Orion Press Impex 2000 SRL, Info Euro Trading SA, Inter Press, Rodipet, MT Press. Pentru publicaţiile periodice străine se utilizează ca procedură de achiziţie licitaţia publică deschisă, deoarece valoarea abonamentelor depăşeşte 40.000 USD. Faţă de cererea de ofertă, licitaţia publică deschisă implică mai multe operaţiuni: anunţul de participare la licitaţie, care se publică în Monitorul Oficial, partea a VI-a şi anunţul de atribuire a contractului firmei câştigătoare. Firme care efectuează abonamente la periodice străine în România: ROMDIDAC S.A., Books Unlimited, Prior Books, Rodipet, Orion, Micul Paris. Faţă de cererea de ofertă, la condiţiile de atribuire a contractului, pe lângă preţul cel mai mic şi nivelul cel mai scăzut al comisionului, BCU cere prin caietul de sarcini servicii online postabonare pentru titlurile comandate. În acest moment agenţiile tradiţionale de abonamente (Teldan, Swets) au un rol similar, dar nu identic, cu cel al serviciilor de abonamente electronice. Swets, una din cele mai mari agenţii internaţionale de abonamente îşi dezvoltă în ultimul timp o serie de servicii utile privind accesul la publicaţiile electronice. Din 1997 dezvoltă SwetsNet un serviciu electronic, ce oferă acces pe bază de parolă pentru toţi utilizatorii la full-text şi abstracte pentru reviste online. Bibliotecile doresc să se aboneze la un număr suficient de reviste electronice, dar pentru aceasta trebuie să se înfiinţeze un serviciu care să ofere informaţii despre titlurile disponibile pe format electronic. Acest serviciu trebuie să se integreze în sistemul bibliotecii şi să lege de serviciile tradiţionale. Din punctul de vedere al utilizatorului trebuie avut în vedere faptul că acesta doreşte acces la toate informaţiile de la o singură sursă, iar interfaţa trebuie să fie prietenoasă, uşor de mânuit şi de învăţat. Ani de zile BCU Bucureşti a avut acces la TDNet, iar acum ne reorientăm spre un serviciu similar Ebsco A to Z Service. Resursele financiare ale BCU sunt limitate şi este în interesul public să utilizeze judicios bugetele alocate, deci, să găsească cele mai bune condiţii financiare pentru achiziţia documentelor electronice. În prezent biblioteca cere rabaturi mai mari şi servicii informatizate din partea vendorului (comenzi şi reclamaţii online). Managementul dezvoltării colecţiilor digitale trebuie:
În repartizarea responsabilităţilor personalului implicat în dezvoltarea colecţiilor de publicaţii seriale o sarcină majoră este reevaluarea alocaţiei bugetare, pentru reorientarea achiziţiilor: obţinerea de licenţe locale, decizii referitoare la instalarea bazelor de date, abonamente la publicaţii electronice, CD-ROM-uri. Dezvoltarea tehnologiei conduce spre noi posibilităţi de accesare şi diseminare a informaţiei. Creşterea numărului de reviste electronice pe plan mondial la aproximativ 1,2 milioane în anul 2000 are ca rezultat îngrijorarea privind o posibilă criză a publicaţiilor tradiţionale (pe hârtie), la care oricum preţul este în continuă creştere anual. Accesul la revistele electronice apare ca o alternativă a menţinerii colecţiilor prin costuri reduse. Publicaţiile electronice apar ca "extra" publicaţii pe lângă cele printate, adăugându-se doar un "plus" la preţ (uneori plătindu-se fiecare acces). Informaţia astfel primită reduce timpul de căutare, dar costă. "Resursele umane, financiare şi electronice sunt combinate spre binele comun. Experienţa arată că de achiziţia prin consorţiu beneficiază şi sunt egal favorizate toate instituţiile care intră, indiferent de mărimea lor.14 În B.C.U., colecţiile tradiţionale sunt suplimentate cu resurse informaţionale care pot fi accesate rapid folosind noile tehnologii. Informaţia electronică nu va înlocui documentele tipărite, ci va susţine şi extinde de informaţii. Chiar şi bibliotecile care deţin colecţii importante nu pot oferi toate informaţiile solicitate de utilizatori, motiv pentru care au creat programe de partajare a resurselor. Consiliul Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ (CNBÎ) în colaborare cu Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământ Superior (CNFIS) vor stabili criterii de finanţare a bibliotecilor din învăţământ şi vor urmări realizarea unui program de specializare a colecţiilor din învăţământul superior prin crearea de Centre de Informare şi Documentare Universitară (CIDU) sau de consorţii. 4.2. Partajarea resurselor Motivul care determină partajarea resurselor este costul tot mai ridicat al documentelor, la care se adaugă cheltuielile aferente tehnologiei, în timp ce bugetul consacrat achiziţiilor scade, iar publicaţiile sunt tot mai numeroase şi diversificate. Astfel, proporţia publicaţiilor mondiale pe care le poate achiziţiona o bibliotecă scade constant. În 2004 Ministerul Educaţiei şi Cercetării a supus spre dezbatere şi aprobare Legea privind înfiinţarea consorţiilor universitare, având următoarea expunere de motive: "Şansele de acces la învăţământul superior depind şi de posibilităţile fizice de acces la instituţiile de învăţământ, de diversitatea ofertelor educaţionale într-o anumită zonă, de nivelul serviciilor educaţionale. În prezent, în sistemul de învăţământ din România există anumite disparităţi şi dezechilibre în ce priveşte distribuţia teritorială a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ precum şi în oferta educaţională pe domenii şi specializări. Această stare a apărut întrucât reţeaua teritorială actuală a învăţământului superior din România este mai curând rezultatul unei dezvoltări istorice şi care a trebuit să se ţină seama şi de interesele locale, fără o fundamentare bazată pe date concrete pe termen mediu şi lung". Pe de altă parte, fragmentarea programelor universitare împiedică o sinergie a resurselor în laboratoare didactice şi de cercetare bine dotate cu echipamente şi personal de înaltă calitate. Odată cu extinderea Procesului de la Bologna de constituire a "spaţiului European al învăţământului superior" şi a unei pieţe europene integrate a învăţământului terţiar, universităţile noastre vor trebui să facă faţă competiţiei altor universităţi europene. Acest lucru nu ar fi posibil decât în condiţiile în care se facilitează concentrarea resurselor universităţilor şi a unor institute de cercetare printr-o asociere a universităţilor în consorţii universitare. Aceste consorţii ale învăţării şi cunoaşterii ar facilita utilizarea comună a resurselor materiale şi umane şi ar permite studenţilor să se mişte liber peste graniţele academice şi instituţionale tradiţionale. "Accesul rapid şi, pe cât posibil, nelimitat la sursele infodocumentare valoroase reprezintă o condiţie sine qua non a dezvoltării temeinice şi eficiente a învăţământului universitar şi a cercetării ştiinţifice în lumea contemporană. Creşterea exponenţială şi globalizarea acestor surse presupun nu numai efortul istovitor şi perseverent al cercetătorilor implicaţi în procesul de cunoaştere şi de creaţie ştiinţifică, ci şi eforturi financiare uriaşe, obligatorii pentru asigurarea şi dezvoltarea infrastructurii acestui domeniu vital pentru progresul umanităţii în ansamblu şi al fiecărei naţiuni în parte."15 Care ar fi soluţia pentru evitarea contradicţiei dintre evoluţia extrem de rapidă a surselor infodocumentare şi posibilităţile de achiziţie, întotdeauna limitate şi ineficiente ale bibliotecilor? Fără îndoială că un rol important în această privinţă l-ar avea cooperarea interbibliotecară, materializată îndeosebi prin crearea de consorţii, soluţie recomandată de Legea bibliotecilor nr. 334/2002, art. 69/1. Din punct de vedere tehnic, finalizarea reţelelor ştiinţifice şi în special Internetul sprijină utilizarea în comun a informaţiilor. Introducerea www-ului ca serviciu de Internet pentru bazele de date şi reviste electronice, precum şi utilizarea eficientă a informaţiei pe mai multe niveluri cresc capacitatea de acceptare a resurselor electronice informaţionale şi stârnesc cerinţe tot mai noi utilizatorilor. Adeseori se întâmplă ca biblioteci individuale să fie puse în situaţia de a nu mai satisface nevoile utilizatorilor din resurse proprii. În planul politicii universitare se observă o nevoie tot mai mare de intensificare a eforturilor de cooperare într-o singură direcţie. Un consorţiu se integrează cel mai bine mediilor universitare existente, acolo unde se promovează de regulă coordonarea şi cooperarea. Din perspectiva editorilor, consorţiile reprezintă cel mai bun mijloc de a-şi consolida poziţia pe piaţă şi, prin aceasta, şi o modalitate de promovare a tranzacţiilor. În sfârşit, în cazul consorţiilor de publicaţii periodice se conturează şi posibilitatea dezvoltării ulterioare a unui schimb interbibliotecar alternativ şi controlat. Scopul unui consorţiu constă în punerea efectivă la dispoziţie a accesului la informaţii electronice pentru comunitatea ştiinţifică. Dintre avantajele structurii consorţiului, amintim:
Dezavantajele unui consorţiu se dovedesc a fi:
Experienţa de lucru în consorţii a demonstrat că, în ciuda eforturilor vendorilor de a promova un produs, încă mai există situaţia în care unii membrii ai consorţiului nu cunosc date despre ofertă sau despre produs. Mai mult, întrucât "consorţiile nu au un interes tot atât de mare în promovarea produsului ca şi editorul, personalul de marketing al editorului poate fie să ia legătura individual cu membrii consorţiului, fie să trimită scrisori prin care să-ţi promoveze propriul produs mai eficient.16 Cu foarte puţine excepţii, consorţiile utilizează infrastructura tehnică şi competenţa IT existentă deja în bibliotecile participante sau în centrele de calcul. Dotarea tehnică în procesul de intermediere a informaţiilor electronice diferă în funcţie de produs şi de forma de acces. Organizarea consorţiilor universitare poate conduce la creşterea şanselor de acces în învăţământul superior iar în anumite zone ar reduce costurile şcolarizării şi presiunea asupra căminelor studenţeşti. Universităţile publice şi private vor fi invitate să se asocieze, prin negociere directă şi voluntară, inclusiv pe zone de dezvoltare, în aşa fel încât să se ajungă la un proces de asociere universitară sub formă de consorţii, cu respectarea autonomiei universitare. În oraşele cu mai multe instituţii de învăţământ, asocierea universitară se poate concretiza în înfiinţarea unor poli de predare şi cercetare cu un mare potenţial de dezvoltare şi folosire a resurselor. "Consorţiile universitare pot deveni reprezentative pentru un model de predare şi cercetare şi pentru un nou sistem de folosire a resurselor, contribuind, în acelaşi timp, la dezvoltarea zonală a comunităţilor şi regiunilor."17 Mike Johnson, directorul consorţiului britanic CHEST, oferă bibliotecarilor străini trei recomandări pentru înfiinţarea unui consorţiu:
Anul 2003 a însemnat pentru BCU Bucureşti primul an de achiziţie prin consorţiu. Cele 4 BCU din ţară Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara au achiziţionat prin consorţiu baze de date. Banii alocaţi de MECT au fost direcţionaţi spre achiziţia bazelor de date ProQuest (8) plus încă 4 baze de date de la Chadwyck Healey: History Online, KnowEurope, Literatura Online şi PCI - Periodical Content Index Full Text. Accesul este acordat pe bază de IP tuturor utilizatorilor din BCU şi filiale. Firma care a câştigat licitaţia şi a oferit consultanţă este Books Unlimited. Perioada de abonare este de 1 an: 1 ianuarie - 31 decembrie a.c. Din anul 2006 accesul pe bază de IP a fost acordat şi cadrelor didactice din Universitatea Bucureşti. Anual s-au elaborat statistici pentru evaluarea bazelor de date, pentru a veridicare / luni / ani consultarea acestora (vezi anexa 4). Având în vedere cerinţele utilizatorilor, numărul bazelor de date abonate de BCU Bucureşti a crescut în fiecare an, acoperirea domeniilor fiind mult mai mare acum în 2006, decât în 2004. Astfel, din 2005 biblioteca are acces la SpringerLink (e-journals) şi Safari (e-books), iar din 2006 s-au abonat şi SpringerLink (e-books şi Reference Works). În paralel, biblioteca a avut free trial pentru bazele de date Scopus şi Ebsco, în vederea diversificării abonamentelor în anul 2007, în funcţie de cerinţele de studiu. 4.3. ProQuest ProQuest este unul din cei mai prestigioşi producători de baze de date, care are în componenţă:
şi care este furnizorul principal de baze de date pentru cele mai prestigioase universităţi nord-americane şi europene. ProQuest oferă:
Prezentare, pe scurt, a bazelor de date abonate de BCU Bucureşti: INTERFAŢA PROQUEST 1. ABI/INFORM Global - http://proquest.umi.com/login Sociologie, relaţii internaţionale, economie, management, marketing, resurse umane, IT etc. Oferă peste 2100 publicaţii periodice, din 1971 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. 2. Academic Research Library - http://proquest.umi.com/login Arta, literatura, istorie, drept, ştiinţe politice, jurnalism, ştiinţe exacte, economie, geografie, management, marketing, biblioteconomie etc. Oferă peste 3000 publicaţii periodice, din 1971 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. 3. PsychINFO Database Database with Fulltext - http://proquest.umi.com/login Psihologie şi domenii conexe. Peste 400 publicaţii periodice, din 1992 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. 4. ProQuest Medical Library - http://proquest.umi.com/login Pediatrie, neurologie, farmacologie, cardiologie etc. Peste 800 publicaţii periodice, 1966 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. 5. ProQuest Biology Journals - http://proquest.umi.com/login Ştiinţe biologice. Peste 200 publicaţii periodice, 1998 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. 6. ProQuest Computing - http://proquest.umi.com/login Baze de date, reţele, programare, comerţ electronic etc. Peste 300 publicaţii periodice, 1998 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. 7. Social Sciences Plus Text - http://proquest.umi.com/login Ştiinţe sociale. Peste 400 publicaţii periodice, 1990 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. 8. Criminal Justice Periodical Index - http://proquest.umi.com/login Drept penal, drept administrativ, dreptul familiei, dreptul proprietăţii industriale etc. Peste 200 publicaţii periodice, 1981 - prezent. Articole full-text şi/sau rezumate. INTERFAŢA Chadwyck Healey 1. European Sources Online - http://www.europeansources.info Informaţii şi date privind Uniunea Europeană şi alte organisme europene şi internaţionale (Comisia Europeană, Parlamentul European, BERD, OECD, NATO etc.). 2. PCI Full Text - http://pcift.chadwyck.co.uk Index electronic al articolelor publicate în peste 4000 de publicaţii electronice din domeniul ştiinţelor umane şi al ştiinţelor sociale, rezumate şi full-text. Peste 13 milioane de articole indexate, din care 650.000 cu text integral. 3. History Study Centre - http://historyonline.chadwyck.co.uk 29 de baze de date cuprinzând 36 de lucrări de referinţă (atlase istorice, enciclopedii, biografii, ghiduri), 47 de reviste de istorie cu full-text, fotografii, imagini video, înregistrări audio. 4. Literatura Online - http://lion.chadwyck.co.uk Literatură engleză şi americană. Opere literare (text integral), informaţii biobibliografice, critică literară, lucrări de referinţă, 123 de reviste literare cu full-text. 4.4. SpringerLink Începând cu anul 2005, pe lângă ProQuest, BCU Bucureşti s-a abonat şi la SpringerLink, o bază de date interactivă, care se adresează cercetătorilor din domeniile: biomedicină, fizică, inginerie, matematică, ştiinţe umaniste, IT, ştiinţe economice etc. Publicaţiile ştiinţifice sunt cuprinse în 11 baze de date: 1. Behavorial Sciences (85 de publicaţii din domeniile sociologie, psihologie, comunicare, cultura etc.) 2. Biomedical and Life Sciences (244 de publicaţii din domeniul biologie, biochimie, botanică, zoologie, medicină, genetică, neurologie, ecologie, mediu etc.) 3. Business and Economic (92 de publicaţii din domeniul economie, finanţe, afaceri, contabilitate, management, marketing etc.) 4. Chemistry and Materials Sciences (129 de publicaţii din domeniul chimie, biologie, fizică, metalurgie, mineralogie etc.) 5. Computer Science (142 de publicaţii din domeniul computerelor, informatică, matematică, statistică, logică etc.) 6. Earth and Environmental Science (139 de publicaţii din domeniul geogradie, geologie, ecologie, biologie, mediu, hidrologie, demografie etc.) 7. Engineering (144 de publicaţii din domeniul mecanică, inginerie, cibernetică, comunicaţii, optică, matematică etc.) 8. Humanities, Social Science and Law (234 de publicaţii din domeniul lingvistică, drept, sociologie, educaţie, etică, economie politică, filosofie etc.) 9. Mathematics (145 de publicaţii din domeniul algebră, geometrie, statistică etc.) 10. Medicine (217 publicaţii din domeniul medicină). 11. Physics and Astronomy (111 publicaţii din domeniul fizică, mecanică, astronomie etc.) Bazele de date nu constituie, în mod sigur, un suport material ce poate fi păstrat de către o bibliotecă, dar există numeroase aspecte ce le apropie de documentele materiale şi, în particular, de periodice: ele sunt accesibile pe bază de abonament, cunosc o actualizare şi nu pot fi gândite independent de restul colecţiei, pe care o completează şi căreia i se substituie. Cu toate că bazele de date nu au dimensiuni patrimoniale pentru biblioteca ce le revendică utilizarea, interesul faţă de ele se alătură al documentelor materiale:
Deşi adesea ignorată, relaţia dintre vendor şi bibliotecă constituie o parte importantă a dezvoltării colecţiilor, iar acest lucru este cu atât mai real în cazul evaluării unor baze de date. Acestea prezintă numeroase avantaje atât faţă de CD-ROM-uri cât şi faţă de documentele pe hârtie: o circulaţie mai bună, nu mai este necesară achiziţia şi întreţinerea unor echipamente suplimentare şi, nu în ultimul rând uşurinţa cu care atât personalul cât şi utilizatorii se pot deprinde cu folosirea lor. Totuşi noile instrumente au două caracteristici: nu sunt ieftine şi nu poţi să le bagi în priză pentru a funcţiona. În aceste condiţii, o relaţie bună cu vendorul poate face diferenţa între o greşeală plătită scump şi un succes răsunător. O relaţie bună cu vendorul începe încă din primele contacte când bibliotecarul trebuie să răspundă la o serie de întrebări:
Pentru a face o alegere cât mai bună este foarte important să i se pună toate întrebările vendorului, care vrea să stabilească o relaţie cât mai bună cu biblioteca. De asemenea, bibliotecarul de la achiziţii ar trebui să faciliteze o întâlnire între departamentul de informatizare al bibliotecii şi vendor sau, cel puţin, să fie un bun intermediar între aceştia pentru ca informaticienii bibliotecii să poată pune întrebări şi să se obişnuiască cu noile instrumente de lucru. Este important ca biblioteca să beneficieze de o perioadă de testare gratuită a bazei de date în care să nu se mulţumească doar cu testare superficială. Trebuie create grupuri de testare care să întreprindă cercetări aprofundate, trebuie ţinute sesiuni de informare şi, cel mai important, trebuie comunicate nelămuririle şi întrebările vendorului. În felul acesta vendorul poate realiza impactul pe care l-a avut accesul gratuit şi devin conştient de seriozitatea cu care bibliotecarii tratează produsul lor. Un lucru important pentru bibliotecar este, de asemenea, acela de a se asigura că versiunea pe care o are în testare este identică cu aceea pe care ar urma să o achiziţioneze şi nu există restricţii ulterioare. Pentru bazele de date achiziţionate de către BCU Bucureşti, se primesc pentru 4 din acestea, la sfârşitul perioadei de abonare, CD-ROM-uri cu arhiva pe anul anterior. Proiectul de lege privind înfiinţarea consorţiilor universitare apare într-un moment în care BCU resimte acut restricţiile fondurilor alocate de MEC, mai ales că filialele nu mai au nici ele fonduri valutare alocate pentru achiziţia de publicaţii seriale din străinătate. Legea conferă instituţiilor de învăţământ dreptul să se constituie în consorţii universitare. Formele concrete de constituire vor fi stabilite de instituţiile de învăţământ superior implicate. Contractul de parteneriat, ca act constitutiv al consorţiului universitar, va preciza:
În cazul unor investiţii comune realizate în cadrul consorţiului, contractele de investiţii vor prevedea contribuţia fiecărui partener la realizarea investiţiei, mărimea drepturilor de folosinţă a investiţiei de către fiecare partener, împărţirea timpului de acces. Bunurile rezultate din activităţile desfăşurate în cadrul consorţiului se află în indiviziune, pe întreaga perioadă a existenţei consorţiului. În situaţia când consorţiul se desfiinţează sau un partener se retrage din consorţiu, modalităţile de reglementare a situaţiei bunurilor sau altor rezultate ale activizăţilor desfăşurate în comun sunt cele stabilite prin actul constitutiv al consorţiului. Consorţiile universitare vor fi recunoscute ca persoane juridice prin Hotărâre de Guvern. Consorţiile sunt conduse de un preşedinte şi un consiliu de administraţie, format din 5 - 13 reprezentanţi ai universităţilor şi institutelor de cercetare componente ale consorţiului precum şi delegaţi ai sindicatelor reprezentative din instituţiile participante. Consorţiul universitar realizează următoarele obiective:
Respectând principiile autonomiei universitare, MEC sprijină înfiinţarea de consorţii universitare printr-o politică de finanţare complementară stimulativă. Odată constituite, consorţiile universitare elaborează planuri strategice şi planuri operaţionale anuale integrate în vederea finanţării de bază şi complementare. Universităţile şi instituţiile de cercetare membre ale consorţiilor îşi păstrează întreaga autonomie în gestionarea resurselor de care dispun. Complementarea retrospectivă - periodice româneşti şi străine
Cumpărarea de publicaţii vechi de patrimoniu se efectuează prin Comisia Internă de Evaluare din BCU Bucureşti. CONCLUZII Biblioteca este considerată a fi un sistem deschis, care primeşte "informaţii din exterior, le transformă şi le pune la dispoziţia mediului social în care funcţionează"18. De aici apare necesitatea ca biblioteca să aibă scopuri şi obiective bine definite, să răspundă la interacţiunea cu mediul universitar, să-şi definească competenţele profesionale, dar şi să deţină echipamentul tehnic şi dotările corespunzătoare. Pentru publicaţii seriale, care aduc primele noutatea în orice domeniu, BCU şi-a propus prin "Strategia de dezvoltare a Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti 2004 - 2007":
Din pricina restricţiilor bugetare, încă din anul 2003 BCU Bucureşti a început să achiziţioneze baze de date, ca să contrabalanseze numărul din ce în ce mai scăzut al abonamentelor în formă tipărită. Pentru anul 2007 sperăm într-o achiziţie a acestor baze de date prin consorţiu, cu banii alocaţi în acest scop de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Achiziţia pentru anul 2007 se va situa din nou pe alte coordonate legislative - OUG 60/2001 s-a abrogat în acest an, fiind înlocuită de OUG 34/2006. Indiferent de legislaţie, de proceduri (licitaţie publică deschisă, negociere cu o singură sursă sau cerere de ofertă) problema achiziţiei de publicaţii seriale pentru BCU Bucureşti este rezolvată, dacă sunt alocate fonduri. Achiziţia bazelor de date aduce în prim plan o nouă problemă - necesitatea unui Serviciu de Marketing, care să desfiinţeze bariera de comunicare existentă încă între bibliotecar şi utilizator.
ANEXE ANEXA 1 - CHESTIONAR SRL ("Serials request form") - deziderat19 Titlu............................................................................ Editura....................................................................... Periodicitate.............................................................. Preţ.......................................................................... ISSN......................................................................... Facultatea / Departamentul..................................... Completare retrospectivă - 5 ani...........................
Vă rugăm să completaţi de ce doriţi acest titlu (ex.: bibliografie obligatorie, cercetare, etc.) ......................................................................................................................................... ........................................................................................................................................ Recomandat de: Recomandarea profesorului............................................................................................ Recomandarea şefului de departament......................................................................... Recomandarea Serviciului Referinţe.............................................................................. Semnătura bibliotecar...................................................................................................
ANEXA 2 Deziderat Titlu.................................................... Editura.............................................. Nr. retrospective (vă rugăm să specificaţi vol/an).......................... Cerere în evidenţă - 1 lună...................................
Justificare..................................................................... Recomandată de.......................................................... Semnătura.................................................................. Prioritare (semnată de bibliotecar): - 1
Date despre publicaţie - întârziere în apariţie.......................................
Semnătura bibliotecar.......................................................................... ANEXA 3 - CHESTIONAR 1. Sunteţi un utilizator constant al serviciilor oferite de BCU - Bucureşti?
2. Pentru care din următoarele considerate aţi ales BCU - Bucureşti?
3. Pentru care din următoarele tipuri de documente optaţi:
4. Pe ce tip de suport doriţi informaţia?
5. Cum v-aţi evalua în calitatea Dvs. de utilizator pe Internet?
6. Consideraţi că link-urile de pe prima pagină a site-ului nostru sunt utile?
7. Cum apreciaţi calitatea bazelor de date abonate de BCU Bucureşti?
8. Consideraţi că sunt acoperite domeniile de cercetare?
9. Dacă aţi răspuns NU la întrebarea anterioară, care domenii consideraţi că nu sunt reprezentate? ............................................................................................................................................................... ............................................................................................................................................................... 10. Aţi recomanda produsul altor persoane?
11. Cât de des accesaţi bazele de date?
12. Aţi întâmpinat vreo problemă în momentul în care aţi încercat să descărcaţi / transmiteţi prin e-mail anumite articole?
13. În timpul unei sesiuni de lucru în bazele de date, aproximativ câte pagini aţi accesat efectiv?
14. Cum aţi evalua următoarele caracteristici ale bazelor noastre de date?
15. Sunteţi mulţumit de diversitatea serviciilor oferite de BCU Bucureşti?
16. În ce categorie de vârstă vă încadraţi?
17. Studii absolvite:
18. Domeniul de activitate:
 BIBLIOGRAFIE 1. BAKKER, Trix. Biblioteca virtuală. Consecinţe asupra dezvoltării colecţiilor în Olanda. În: Biblioteconomie: culegere de traduceri prelucrate, 1998, nr. 1, p. 6. 2. CORAVU, Robert. Optimizarea achiziţiei, gestionării şi diseminării informaţiei în format electronic. În: Biblioteca, 2004, nr. 4, p. 108 - 110. 3. DE GENARO, Richard. Paradigma Lost: Research in Libraries in an Era of Change. În: Innovation for Information: International Contributions to Librarianship. Essen: Universitaetsbibliothek, 1992, p. 67 4. DOYLE, Christian. New Equipment, New Building, New Image: a Marketing Sources Story. În: Computers Libraries, 1998, nr. 8, p. 17. 5. DRAGOMIR, Voichiţa. Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti:între biblioteca tradiţională şi biblioteca virtuală. În: Buletin ABIR, 1997, nr. 4, p. 7 6. IEPUREANU, Viorica. ENESCU, Alexandra. Direcţii şi strategii de dezvoltare a colecţiilor în bibliotecile universitare. Constanţa: Ex Ponto, 2001. 178p. 7. REGNEALĂ, Mircea. Copyright-ul în preocupările IFLA. În: Studii de Bibliologie şi Ştiinţa Informării: nr. 2/1996. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 1997, p. 45. 8. REGNEALĂ, Mircea. Studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex Ponto, 2001, 389p. 9. STOICA, Ion. Inteferenţe biblioteconomice. Constanţa: Ex Ponto, 1997. 208p. 10. STOICA, Ion. Structuri şi relaţii informaţionale în dezvoltarea învăţământului şi cercetării româneşti. În: Biblioteca, 2000, nr. 10, p. 21. 11. STOLT, Wilbur. Managing Electronic Resources. În: Collection Management, 21, 1996, nr. 1, p.19 12. STUEART, Robert D.; MORAN, Barbara. Management pentru biblioteci şi centre. Bucureşti: ABBPR, 1998. 331p. 13. TÂRZIMAN, Elena. Publicaţii seriale: aspecte privind prelucrarea în context tradiţional şi electronic. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2002. 139p. 14. TÂRA, Vasile. Consorţiile, o formă eficientă de cooperare interbibliotecară. WEBGRAFIE 1. CLOCOTICI, Lidia. Biblioteca universitară şi noile tehnologii informaţionale 2. COSTACHE, Geta. Marketingul de bibliotecă între teorie şi practică: o abordare economică a bibliotecarului: 3. ENACHE, Ionel; MAFTEI, Mihaela. Marketingul în bibliotecă: 4. *** Expunere de motive - Lege privind înfiinţarea consorţiilor universitare: http://www.edu.ro 5. FECIORU, Corneliu: http://www.agora.ro 6. LUMANDE, Eduard; OJEDOKUN, Ayoku A. Serials Selection. În: Library Management: http://proquest.umi.com 7. PRIOR, Albert. Acquiring and Accesing Serials Information - The Electronic Intermediary. În: Interlending & Document Supply:http://proquest.umi.com 8. *** Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană: http://www.cdep.ro/pdfs/snagov.95 9. KRZYZAANOWSKY, Rosaly Favero. Electronic Library for Scientific Journals: Consortium Project in Brazil:
1. DE GENNARO, Richard. Paradigma Lost: Research in Libraries in an Era of Change, În: Innovation for Information: International Contributions to Librarianship. Essen: Universitaetsbibliothek, 1992, p. 67. 2. FECIORU, Corneliu: http://www.agora.ro 3. REGNEALĂ, Mircea. Studii de biblioteconomie. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 218 4. CLOCOTICI, Lidia. Biblioteca universitară şi noile tehnologii informaţionale : [on-line].[citat: 14 martie 2006]. Disponibil pe Internet: http://apollo.bcu-iaşi.ro/biblos/biblos6/clocot.html 5. *** Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, partea a II-a, Cap. B, Snagov, iunie 1995:[on-line].[citat: 15 ianuarie 2006]. Dispobil pe Internet: http://www.cdep.ro/pdfs/snagov.95 6. IEPUREANU, Viorica. ENESCU, Alexandra. Direcţii şi strategii de dezvoltare a colecţiilor în bibliotecile universitare. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 119 7. STOICA, Ion. Structuri şi relaţii informaţionale în dezvoltarea învăţământului şi cercetării româneşti. În: Biblioteca, 2000, nr. 10, p. 21 8. IEPUREANU, Viorica; ENESCU, Alexandra. Op.cit., p. 141 9. ENACHE, Ionel; MAFTEI, Mihaela. Marketingul în bibliotecă. [on-line].[citat: 24 mai 2006]. Disponibil pe Internet:http://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/enache-market/index.htm 10. DOYLE, Christian. New equipment, New Building, New Image: a Marketing Sources Story. În: Computers Libraries, 1998, nr. 8. p. 17 11. COSTACHE, Geta. Marketingul de bibliotecă între teorie şi practică: o abordare economică a bibliotecarului. [on-line].[citat: 23 martie 2006]. Disponibil pe Internet: http://www.bcub.ro/continut/unibib/costache.php 12. DRAGOMIR, Voichiţa. Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti: între biblioteca tradiţională şi biblioteca virtuală. În: ABIR, 1997, nr. 4, p. 7 13. BAKKER, Trix. Biblioteca virtuală. Consecinţe asupra dezvoltării colecţiilor în Olanda. În: Biblioteconomie: culegere de traduceri prelucrate, 1998, nr. 1, p. 6 14. KRZYZANOWSKY, Rosaly Favero. Electronic Library for Scientific Journals: Consortium Project in Brazil:[on-line].Chicago:Information Technology and Libraries, vol. 19, iss. 2, [citat: 15 martie 2006].p. 61. Disponibil pe Internet:http://www.proquest.umi.com/ 15. ŢÂRA, Vasile: "Consorţiile, o formă eficientă de cooperare interbibliotecară". 16. PRIOR, Albert. Acquiring and Accesing Serial Information - The Electronic Intermediary. În: Interlending & Document Supply. [on-line]. 2001, vol. 29, iss.2, [citat: 10 februarie 2006].p. 62. Disponibil pe Internet: http://proquest.umi.com/ 17. Expunere de motive - LEGE privind înfiinţarea consorţiilor universitare. [on-line].[citat: 14 iunie 2005]. Disponibil de Internet:http://www.edu.ro 18. STUEART, Robert D.; MORAN, Barbara, Management pentru biblioteci şi centre de informare. Bucureşti: ABBPR, 1998, p. 125 19. LUMANDE, Eduard; OJEDOKUN, Ayoku. Serials election. În: Library Management [on-line]. 2000, vol. 21, iss. 7 [citat: 25 februarie 200]. p. 357. Disponibil de Internet: http://proquest.umi.com Alexandra Enescu Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti Biroul Publicaţii Seriale Şef Birou |
 | |
|
|