Disparitia oricarui om te intristeaza. Daca insa acel om ti-a fost apropiat, plecarea sa pentru totdeauna te deprima. Nimeni si nimic nu pot face lucrurile reversibile. Regatul lui Hades este fara intoarcere, odata ce ai trecut Stixul.
        Bunul nostru coleg si prieten, Traian Brad a trecut in lumea umbrelor fulgeratoare, fara ca cineva sa-si poata inchipui asa ceva. Moartea lui a produs deruta in grupul multilor prieteni pe care ii avea si a tuturor celor care i-au admirat harnicia, buna-cuviinta spiritul conciliant, daruirea profesionala.
        Traian Brad a stiut a se face iubit de colegi si prieteni. Avea ceva in fiinta sa care chema spre atitudini concertante.
        Pe Traian Brad l-am cunoscut mai bine dupa 1990, in numeroasele noastre tentative de a infiinta o asociatie profesionala unica. Din pacate, acest lucru nu a fost posibil in momentul respectiv: comunismul sadise in noi prea mult individualism si mefienta.
        De atunci incoace, intre cele doua mari asociatii profesionale ale bibliotecarilor, ABIR si ANBPR s-au statornicit relatii de buna cooperare care s-au adancit pe masura trecerilor anilor.
        Traian Brad nu a renuntat la ideea unitatii bibliotecare romanesti, militand cu consecventa pentru unirea noastra intr-o singura asociatie. Realizarea Federatiei Asociatiilor de Bibliotecari din Romania i se datoreaza in mare masura. El dorea din toata fiinta sa edificam o asociatie puternica in vederea rezolvarii numeroaselor probleme ale profesiei noastre.
        Desi locuia la Cluj-Napoca, nu pregeta sa mearga in orice loc din tara, ori de cate ori profesia o cerea, spre limpezirea unor probleme, facand inca un pas pe drumul sinuos al prefacerii bibliotecii romanesti. De multe ori numultumirea i se citea pe chip: obtuzitatea autoritatilor, reaua-credinta a colegilor, indolenta altora, toate acestea il mahneau dar nu-l dezarmau, el mergea mai departe.
        In cadrul ANBPR l-am vazut de multe ori rezolvand el insusi multe probleme tocmai in ideea ca lucrurile sa evolueze in bine si, in acelasi timp, pentru a evita discutiile inutile cu alti colegi care se considerau intotdeauna prea ocupati.
        Ultimii ani din viata, la locul sau de munca, ca director al Bibliotecii Judetene din Cluj-Napoca, i-a consacrat edificarii noului local al bibliotecii. Stim cat de greu se realizeaza ceva in Romania in zilele noastre. Demersurile sale erau nesfarsite. Lupta cu autoritatile pentru finantare, atragerea de sponsori, supravegherea aproape zilnica a ridicarii edificiului viitoarei biblioteci, l-au solicitat peste masura si fara indoiala l-au macinat launtric grabindu-i sfarsitul. Nu a apucat sa-si vada incheiata "opera". Pacat!
        Traian Brad, din spusele colegilor si din ceea ce stim noi, nu facea niciodata pe "directorul". Nu-i placea, cum se mai spune, "sa se dea mare". Era modest si apropiat de toti si - ceea ce este un lucru mai rar intalnit la un director de azi - dadea exemplu personal in munca. Aceasta se stia deja si in tara - devenise un model de director de biblioteca publica. Imi amintesc cu placere de ultima aniversare a revistei noastre "Biblioteca", cand doamna Moldoveanu, in luarea sa de cuvant, spunea ca daca ar fi directoarea unei biblioteci publice, i-ar placea sa-i semene domnului Traian Brad.
        Cred ca nu sunt niste cuvinte goale sa spunem ce pierdere grea sufera biblioteca publica prin disparitia lui Traian Brad. Locul sau, cu greu, va putea fi inlocuit de altcineva.
        Daca as putea sa ma adresez celui plecat dintre noi, lui Traian Brad, i-as spune: "Prietene draga, multa vreme ne vom aminti de tine. Acolo unde esti, gandurile si simtamintele noastre te vor insoti."

Mircea Regneala

Director General Adjunct

Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti