1.  ECONOMIA SI PIATA INFORMATIILOR

1.1 Gandirea economica in biblioteci - o necesitate ?

        Economistii au considerat mult timp informatia si cultura exterioare campului lor de actiune. Constatand ca o veritabilaeconomie a bibliotecilor nu exista in Franta, in sensul ca nu exista (cu exceptia catorva articole, rapoarte, statistici, studii asupra problemei gestiunii) un corpus de texte de limba franceza care sa se ocupe de descrierea si analiza propriu-zisa a activitatii bibliotecilor din punct de vedere economic, Jean-Michel Salaun (50) afirma:

        In ultimii ani insa, se tinde spre reconsiderarea acestei atitudini, rcunoscandu-se rolul analizei economice in domeniul culturii si informarii documentare iar teoriile si metoda stiintelor economice sunt din ce in ce mai mult aplicate la acest sector de activitate. Revizuirea alimenteaza multe dezbateri intre care se disting trei teme mari:

	rolul informatiei in societate (analiza conditiilor de functionare a economiei; se contureaza ideea ca informatia e utila in luarea deciziilor si la stabilirea strategiilor institutiilor)
	rolul statului si marilor organisme publice producatoare de informatii
	procesul de industrializare (informatia devine o categorie economica: informatia ca marfa si studiul pietelor de informatie).

Informatia ca marfa?

        Profesionistii in informare si cercetare au cazut de acord in ceea ce priveste importanta strategica, economica si culturala a informatiei subliniind influenta ei cruciala asupra cresterii economice chiar daca interactiunea ramane nemasurata. Rene Mayer (36) pune 3 intrebari fundamentale:

	Este informatia un produs de piata?
	Ameliorarea informarii duce la cresterea productivitatii?
	Circulatia informatiei exercita o influenta considerabila asupra societatii?

        El arata ca un sistem informatic ideal este cel ce ofera, la momentul dorit informatia necesara, pertinenta si fiabila, intr-o forma adecvata, provenind dintr-o sursa identificabila. Caracteristicile atipice ale informatiilor ca marfuri si, ca urmare, natura specifica a pietelor informationale au fost evidentiate in repetate randuri. Seria articolelor lui Abbe Mowshowitz  din Journal of the American for Information Science (39)  se ocupa pe larg de economia informatiei studiind natura informatiilor, valoarea lor de piata si metodologia stabilirii preturilor. El arata ca piata informationala, ca orice alta piata de marfuri, trebuie analizata in termeni de cerere si oferta si ca preturile reflecta un anumit echilibru (desi precar) intre acestea doua. Cartile, bazele de date, programele de computer, serviciile de consultanta pot fi foarte bine tratate ca marfuri. Valoarea lor de piata deriva din capacitatea de a furniza informatii. La randul ei, Sandra Braman, profesoara la Rutgers University, distinge (1) mai multe tipuri de probleme legate de economia informatiei, intre care:

	crearea : prin interactivitate, utilizatorii produselor informatice participa la procesul crearii lor, determinandu-le valoarea
	timpul : simultaneitatea productie-consum ofera posibilitatea furnizarii in permanenta de informatii; caracterul volatil si perisabil ( nu se inventariaza, nu se stocheaza ca celelalte marfuri ) face ca valoarea lor in timp sa poata varia
	spatiul : informatia produsa este distribuita; notiunile de spatiu si client dispar
	intangibilitatea : informatiile nu pot fi atinse si percepute ca atare, prin simturi; nu sunt obiecte, ci experiente; o dificultate esentiala ramane inseparabilitatea informatiilor de suportul pe care sunt transmise si de aici dificultatea stabilirii valorii lor
	eterogenitatea : evolueaza continuu si nu asteapta un punct de maturizare stabil; fiind tributare aprecierii individului, informatiile au caracter subiectiv (valorea este atribuita de receptor)
	lipsa proprietatii : spre deosebire de marfurile obisnuite, produsele si serviciile documentare, desi "consumate" de utilizator, nu devin proprietatea acestuia decat intr-o anumita masura si acceptiune.

        Dupa cum se observa in literatura de specialitate (11), priza de constiinta politico-economica a profesionistilor in informarea documentara devine din ce in ce mai accentuata. Conferinta bibliotecarilor anglo-germani tinuta la Berlin in 6-8 aprilie 2000, plasata sub egida "economia cunoasterii si stiintei" , ilustreaza acest interes. De la nivel de strategie si politica in domeniul informarii specifice fiecarui stat si structurarea pietelor informationale pana la organizarea si gestionarea diferitelor tipuri de activitati ale bibliotecilor si centrelor de documentare, principiile si tehnicile caracteristice economiei, adaptate la acest context, sunt utilizate din ce in ce mail mult. In functie de conditiile particulare ale fiecarui spatiu cultural-politic-economic se vorbeste din ce in ce mai mult, in termeni si cifre de afaceri, despre activitati gen servicii de informare (evaluarea acestora si stabilirea tarifelor), costul catalogarii, brokeraj informational, gestiunea bazelor de date on-line etc.
      Dupa Fritz Machlup (34), economia informatiei gaseste un camp larg de concepte si intentii:
- optimizarea sistemelor de comunicatii
- analiza raportului cost-beneficiu
- analiza centralizare-descentralizare a informatiilor pentru rationalizarea utilizarii lor 
- realizarea si difuzarea analizelor statistice de resurse afectate sectorului de informare
- evaluarea partii din acest sector in raport cu PNB (Produsul National Brut).

      El distinge informatia ca: resursa (gratuita, nu are stabila valoarea), stoc (memorie, patrimoniu), flux (schimb gratie retelelor),produs (prin noile suporturi), serviciu (mediere, consultanta), bun (difuzata, apartine emitatorului si receptorului), proces (ca relatie intre emitator si receptor). 
        In economia culturii, economistii au adoptat un model de asa-zis "consum adictiv", devenit clasic, care face ipoteza caracterului cumulativ al practicilor culturale si justifica interventia publica in acest domeniu prin caracterul colectiv (bun public) al ofertei documentare.
        Pe de alta parte, se apreciaza din ce in cei mai insistent ca informatia va inceta in curand sa mai fie un produs gratuit, ca filozofia informatiei fara plata nu mai are sanse de supravietuire daca nu se doreste cumva disparitia, moartea ei. In acest sens se considera ca aplicarea principiilor de piata poate fi profitabila atat serviciilor de informare pentru profit cat si, paradoxal, celor non profit. Principiul fundamental care sta la baza unei economii de piata libere este credinta in binefacerile unei competitii maxime, convingerea ca orice ar putea fi vandut si distribuit pe o piata libera trebuie sa si fie distribuit.  Acest principiu se aplica inclusiv bunurilor si serviciilor de informare.

1.2 Dezbaterea public-privat si tarifele pentru servicii. Pozitia organizatiilor oficiale

        Particularitatile pietei informationale, alaturi de alti factori interdisciplinari, au necesitat conturarea unor strategii si politici in domeniul informarii specifice fiecarui stat. Spre exemplu, Guvernul Federal American s-a confruntat cu urmatoarele probleme:

	Desi recunoscuta importanta sectorului particular pe piata informationala nu este clar daca competitia avantajeaza atat sectorul public, cat si pe cel particular.
	Legislatia poate limita masura in care anumite proiecte sponsorizate de stat ar putea fi vandute altfel decat pe o baza eficienta in privinta preturilor. Pentru unii dintre cei ce considera ca informatia trebuie distribuita gratuit chiar si distribuirea ei la un pret mic este nesatisfacatoare.
	Sunt situatii in care sectorul de informare particular se afla in conflict cu serviciile de informare ale statului. Multe organizatii federale au responsabilitati bine definite pentru diseminarea informatiilor si unele programe sunt atat de institutionalizate incat inlaturarea lor este dificila.
	Crearea unei relatii armonioase intre toate grupurile din sectoarele particular si public astfel incat sa apara un minim de redundanta. Unii spun ca serviciile de informare trebuie privite similar celorlalte activitati, adica o anumita cantitate de servicii sa fie obtinuta prin programe subventionate de la buget, restul prin cheltuieli proprii.

        Ideea cooperarii productive intre sectorul public si cel particular a preocupat mult specialistii domeniului informarii. Ei au evidentiat necesitatea intelegerii factorilor care genereaza de obicei conflictul pentru a sti cum poate fi rezolvat aratand ca subventionarea organizatiilor non-profit pentru realizarea de baze de date pentru a le distribui in interes public la un cost mai mic decat cel real de productie sau restrictionarea folosirii lor la anumite grupuri distrug conditiile pietei libere, periclitand companiile particulare si generand conflictul de interese. O masura de politica economica ce a dat roade a fost crearea de asa-zise structuri hibrid, nici publice, nici particulare, in care guvernul si agentul individual devin parteneri interdependenti in sectorul informational.
        Limitele intre circulatia informatiei si apararea interesului public sunt greu de stabilit. Traditia fiecarei administratii determina natura si gradul implicatiei sale in difuzarea informatiilor. Spre exemplu, in 1993, vice-presedintele SUA anunta un proiect colosal de investitie, public si privat, vizand legatura telefon-ordinator-televiziune. Proiectul, de tip "info-route", a avut un ecou international fulminant. Cifrele avansate se ridicau la 3.500 mld. dolari si 1,5 mil. de angajati in 10 ani. Alte tari, desi cu un anumit decalaj ca nivel si timp, au urmat exemplul.
        Informatii interesante furnizeaza si Raportul intitulat "Library Economics in Europe, an update - 1981 - 1990". Realizat in 1995 de Comisia Europeana, studiul (48) compara tendintele deceniului pronind de la indicatori precum resursele anuale medii ale bibliotecilor din Uniunea Europeana:

        Se poate afirma ca bibliotecile au fost totdeauna o prioritate a politicii culturale a statelor din Uniunea Europeana. Raportul furnizeaza date privitoare la dinamica acestor activitati reliefand cvasitotalitatea resurselor (91,7%) provenind din finante publice, dar si aparenta crestere globala de 1,9 % (fiind total absorbita de cresterile salariale in realitate resursele de finantare au scazut).
        Alte articole (54) din literatura de specialitate scot in evidenta criza bugetelor bibliotecilor, in special a celor publice, din majoritatea tarilor europene si atrag atentia asupra necesitatii amorsarii unei constientizari marite. Rigoarea in gestiune, examenul atent al costurilor constituie mai mult ca niciodata o necesitate si pentru alte institutii. Problema primatului economicului asupra politicului este luata in calcul. De mai multi ani bibliotecile britanice si germane sunt atinse de aceasta criza.  Presa profesionala germana enumera multe exemple de penurie si face ecoul dificultatilor intampinate de biblioteci.
        Voci diverse semaleaza necesitatea regandirii din punct de vedere economic a activitatilor desfasurate in biblioteci, a cautari de surse de finantare altele decat cele venite de la stat, oferind ca posibile solutii renuntarea la gratuitatea imprumutului (la Biblioteca publica din Berlin dreptul de inscriere pentru imprumut se ridica la 20 DM/an) si gasirea unor partneri si/sau sponsori din domeniul privat.
        Problemele nu sunt deloc simple si implicatiile sunt complexe. Multe biblioteci din spatii culturale diferite, se straduiesc din greu sa mentina gratuitatea serviciilor lor si sa-si implineasca misiunea de serviciu public, favorizand accesul la informatii pentru orice cetatean.  Altele cauta sa concilieze aceasta orientare cu aspectele economice inerente ale activitatii lor. Managerii acestor institutii se intreaba din ce in ce mai serios cum e mai bine sa procedeze si au uneori tendinta sa treaca de la o extrema la alta, de la totala gratuitate la totul contra cost.
        Importanta acrodata subiectului este evidentiata de amplele, si uneori acerbele dezbateri si polemici din literatura de specialitate, pe tema public sau privat, gratuitate sau plata:

	Bibliotecarii sugereaza uneori ca firmele din sectorul particular isi urmaresc propriile interese financiare pe cheltuiala bibliotecilor in loc sa colaboreze cu ele pentru promovarea serviciilor lor de informare.
	Colaborarea si impartirea competentelor intre cei implicati in procesul intermedierii informatiilor nu este si nu trebuie sa fie doar in scopul impartirii profitului ci mai ales pentru oferirea unor servicii de calitate si acces adecvat la informatii.
	Reprezentantii tezei opuse sustin ideea perceperii unor taxe pentru anumite servicii care, de regula, presupun cheltuieli mari (in general se tine seama de timpul de utilizare, viteza, comunicatiile necesare, accesul mau usor, editarea unor materiale).
	O optiune care castiga teren consta in combinarea celor doua functii si mentinerea echilibrului gratuit / cu plata.

        Dezbaterile asupra taxelor pentru serviciile de biblioteca s-au purtat in diverse spatii geografice in paralel cu conturarea pietelor de informatii. Hupert Dupuy (14) a realizat in 1987 o cercetare asupra interesului pentru acest subiect in literatura de specialitate de limba engleza, interogand baza de date LISA (Library and Information Science Abstracts) cu descriptorii "fees for services" si "public libraries". El a depistat 69 referinte ceea ce reprezinta 1% din publicatiile referitoare la biblioteci publice. In 1994, prin interogarea aceleiasi baze de date au rezultat 163 referinte, deci o crestere de 1,18%.
        In Franta, congresul anual al ABDU (Association des directeurs de la documentation et des bibliotheques universitaires) din septembrie 1995 la Rennes a constituit o alta ocazie, fructificata, de abordare a temei iar apoi, in mai 1999, lucrarile celui de-al 45-lea Congres al ABF (Asociatiei Bibliotecarilor Francezi)  (54) - cu mai bine de 400 participanti, intre care bibliotecari, profesori de economie, responsabili, culturali, directori de biblioteca - au fost integral consacrate subiectului : "Bibliotecile si economia, intre politica de serviciu public si economia de piata".
        Dominic Sagot Duvaroux a realizat cu acest prilej o abordare evolutiva din punct de vedere al economiei de piata aducand in discutie problema finantarii de catre stat si a democratizarii accelui la informatii in conditiile reducerilor bugetare.
        Statul francez, arata in interventia sa Claude Jolly, director adjunct in administratia centrala pe probleme de biblioteci, a dat in 1997 suma de 1,5 mld franci pentru functionarea bibliotecilor universitare din care 400 mil. franci caonsacrati documentarii, ceea ce reprezinta o cvasi-gratuitate pentru utilizatorul final: 85-90% fiind asigurat de stat, plata medie pentru un student ce viziteaza biblioteca de 40 ori/an ridicandu-se la 3,2 franci/vizita.

        Bernard Lemenicier, profesor la Universitatea din Paris, a realizat un studiu pe tema serviciilor tarifare in Franta dar si in strainatate. Iata cateva concluzii, prezentate la mentionatul congres, pentru spatiul extern:

	Pentru a face fata cresterii numarului de studenti si diminuarii bugetelor locale si guvernamentale, Bibliotecile universitare din Anglia au cautat solutii pentru diversificarea surselor de finantare prin unele servicii cu plata.
	In Germania, accesul gratuit la informatii nu a devenit principiu de politica culturala decat la sfarsitul anilor '60. In revansa, criza economica si somajul au condus la reintroducerea serviciilor cu plata si in bibliotecile publice. La ora actuala, pentru public cat si pentru bibliotecarii germani a devenit normal sa se plateasca.
	Bibliotecile din Finlanda, bine sustinute de Stat, au pastrat principiile fundamentale ale gratuitatii accesului la informatii, dezvoltarea retelelor si cooperarea intre biblioteci.

        Originile practicilor de tarifare pentru biblioteci sunt cel  mai des raportate (17) ca avand elemente de ordin economic:

	Principala cauza este cresterea costurilor legate de dezvoltarea noilor tehnologii. Explozia documentara la care asistam de mai multi ani a contribuit la cresterea regulata a costurilor si la confruntarea cu dificultati financiare. Exista in mod curent parerea ca incasarile din serviciile cu plata finanteaza o parte din azhizitii.
	Alta cauza esentiala este determinata de restrictiile subventiilor publice incepand cu anii '70.
	Rolul crescut al informarii documentare in mecanismul economic si de putere si nasterea sectorului particular in informare au adus la constientizarea valorii informatiei, in special in domeniul stiintific si economic.
	Abordarea de marketing care plaseaza biblioteca in termeni financiari si o dinamica de dezechilibru, de cercetare si anticipare a cererilor utilizatorilor.
	Influenta curentului economic neo-liberal din anii '80 (factori ideilogici si miscarea de privatizare).

        Articolele publicate de NCLIS (National Commision on Library and Information services) in 1985, in SUA,  numarul special al Bulletin des Bibliotheques de France din septembrie 1985, apoi autori precum Cartmill (9), Dupuy (14), Maass (33)  etc. s-au ocupat pe larg de dezbaterea public sau privat, gratuitate sau cost.
        In sinteza, ideile lansate prin aceste dezbateri sunt:

Argumente pentru gratuitate

	Bibliotecile furnizeaza un serviciu public, deci gratuitatea este un principiu fundamental.
	Tarifarea este discriminatorie, doar cel ce plateste are acces la informatie.
	Tarifarea serviciilor publice este o dubla taxare.
	Tarifarea antreneaza bibliotecile sa se concentreze asupra calitatii serviciilor cu plata in detrimentul celor gratuite, fundamentale.
	Taxele nu sporesc resursele financiare ale bibliotecii, ci ale forurilor tutelare.
	Fondurile obtinute din taxe sunt de obicei derizorii.
	In practica, taxele nu sunt adecvate, ele nefiind rezultatul unor analize pertinente, ci al imitarii si traditiei.

Argumente pentru taxe

	Tarifele amelioreaza accesul la sursele de informare.
	Incurajeaza mai buna gestionare, in favoarea beneficiarilor.
	Dorinta de a plati pentru un serviciu este un indiciu al nevoii reale si al calitatii serviciilor.
	Plata valorizeaza perceptia asupra serviciilor si bibliotecii.
	Gratuitatea nu exista. Intrebarea e cine plateste in realitate.
	Tarifarea furnizeaza resurse complementare.
	Serviciile gratuite favorizeaza intermediarii privati care exploateaza in interesul lor finantele colectivitatii.
	Gratuitatea poate fi o sursa de concurenta neloiala.
	Facturarea unui serviciu obliga la calitate.

        Aceste argumente se aplica diferitelor tipuri de biblioteci in maniera diferentiata, in functie de context. Adeptii gratuitatii realizeaza de cele mai multe ori o abordare ideologica, insistand asupra democratizarii informatiilor si accesului liber la ele pe cand sustinatorii taxelor sunt influentati de ideologia manageriala neo-liberala, insistand asupra gratuitatii aparente (exista totdeauna un platitor, spun ei). In principiu, apare opozitia accesul gratuit / informatia ca marfa, dar si conturarea unor pozitii de mijloc care vorbesc de o partajare intre acestea doua. In plus, din motive deja enuntate, dimensiunile cunoscute pentru calculul preturilor (pretul de oferta, de cerere, de piata) sunt dificil de aplicat la situatia concreta a bibliotecilor.

        "Daca vrem sa tarifam unitatea de informatie, cum o definim? este dilema specialistilor. "Cum sa determini ce e un serviciu de baza si ce e unul cu valoare adaugata?, se intreaba in comunicarea sa la Congresul ADBS in octombrie 1985 Yale M. Braunstein (15).
        Din experientele acumulate de diverse biblioteci privitor la legate de tarifarea serviciilor se desprind cateva concluzii:

	In fata nevoilor de stabilire a tarifelor, institutiile gasesc totdeauna un mijloc de fixare a nivelului lor de pret, dar rezultatele sunt deseori fructul aproximarii sau imitarii. Un mare numar de biblioteci recunosc ca au reprodus metode de calcul imprumutate de la colegi fie s-au aliniat la tarife practicate de institutii similare sau vecine.
	Sunt mai usor de studiat serviciile de informare decat informatia insasi.
	Diversitatea serviciilor, combinata cu diversitatea tipurilor de biblioteci creaza o multitudine de cazuri, imposibil de studiat in maniera exhaustiva.
	Conceptia despre tarifare considera pretul ca un element de gestiune alaturi de celelalte instrumente aflate la dispozitia managerilor.
	Polemica traditionala ce opune gratuitatea tarifarii, fiind un bun revelator prin argumentele pe care le-a traversat, poate fi folosita fecund pentru construirea unei analize in acest domeniu.
	Studiul practicilor de tarifare arata care sunt tipurile de servicii cu plata obisnuite, la ce pret si care este politica institutiei.
	Constituirea unui model asupra felului cum se articuleaza logica determinarii tarifelor ajuta la luarea deciziilor privind stabilirea preturilor pentru servicii.

        Bibliotecile universitare franceze ofera exemple diverse si interesante asupra preocuparilor si modului de articulare a serviciilor gratuite sau platite. Biblioteca Interuniversitara de Medicina percepe taxe pentru fotografiere, fonduri numerizate, Internet, Biblioteca Cujas presteaza servicii documentare cu valoare adaugata prin centrul lor de cercetare documentara. Biblioteca Universitatii de Tehnologie din Compiegne are o veche experienta in acest sens si statutul de autonomie. Sabine Barral (5) justifica optiunea tarifarii:

        "Este timpul sa-i facem pe utilizatorii bibliotecilor sa inteleaga ca gratuitatea nu exista, 
la un moment dat este cineva care plateste, chiar daca acesta nu e intotdeauna cititorul bibliotecii."
                                                        (1994, p. 35)

        Este interesanta solutia pentru care au optat ei, politica documentara bazandu-se pe principiul ca serviciile sunt accesibile tuturor dar ca sunt cu plata, folosind trei tarife (coeficientii 1,6/ 1,76 / 2) diferentiate pe categorii de utilizatori: studenti, particulari, intreprinderi.

O caracterisitica a practicii bibliotecilor universitare este diversitatea taxelor percepute pentru serviciile lor. Principiul gratuitatii pentru consultarea bazelor de date constituie in acest caz o exceptie, tarifele fiind in functie de timpul consultarii si numarul de referinte. Se mai constata ca imprumutul este din ce in ce mai des platit de utilizatori iar consultarea CD-ROM-urilor este gratuita, in schimb imprimarea, fotocopierea si reproducerea microfiselor sunt totdeauna platite.

        Optiunile sunt diferite, in functie de factori diversi, situatia din Franta fiind semnificativa si prin aceea ca sectorul public este foarte puternic. La deschiderea Bibliotecii francofone multimedia, in 1998, municipalitatea orasului Limoges a facut alegerea de oferi tuturor gratuitatea accesului in retea. La randul ei, Biblioteca de medicina din Nimes, revenind la gratuitatea accesului, a constatat cresterea considerabila a numarului celor inscrisi.
        O sinteza a studiilor asupra politicii tarifare in bibliotecile franceze, efectuata de un grup de lucru al ABF (Assocition des bibliotheques francais), furnizeaza elemente interesante aratand ca nu poate fi oferita o reteta, un sablon pentru aceste optiuni. Anne Pasquignon, responsabila Serviciului de orientare si lectura de la Biblioteca Nationala a oferit cu acest prilej o lista cu tarifele practicate pentru:
- expozitii
- inscrieri
- fotocopiere
- imprimare din INTERNET, CD-Rom, documente numerizate
- reproducerea lucrarilor patrimoniale etc.
        O alta ancheta (23), realizata de DLL (Direction du livre et de la lecture) asupra bibliotecilor municipale din localitati franceze mai mari de 100.000 locuitori a evidentiat urmatoarele tendinte:

	Gratuitatea accesului in bibliotecile publice si consultarea colectiilor acestora este un principiu respectat prin strategia de Stat.
	Cresterea taxei pentru permisul de intrare e relativ modesta in raport cu cheltuielile de functionare si achizitii.
	Existenta unei varietati de taxe pentru dreptul la imprumut.
	Taxele difera in raport cu suportul pe care se afla informatiile.
	Totala gratuitate este minoritara in micile municipii si marginala in cele mari.

Pozitii oficiale ale organizatiilor profesionale si organismelor publice

        Literatura de specialitate ofera in paginile ei comentarii referitoare la atitudinea organizatiilor profesionale in raport cu problematica in discutie. Organizatiile oficiale si profesionale din diverse tari au in general tendinta sa pastreze o pozitie oarecum ambigua fata de problema tarifelor dar uneori ele se implica mai mult in acest proces.
        In declaratia sa oficiala, ABF (Association des bibliothecaires francais) a ramas intr-o pozitie favorabila gratuitatii, dar generala evidentiata de motiunea asupra gratuitatii publice votata la Congresul de la Dijon in 1991, amintind de motiunea votata la Congresul de la Monaco in 1981 si de rezolutia Congresului IFLA (International Federation of Library Association and Institutions din 1989, Paris:

"    /.../ ABF reafirma atasamentul sau la principiul gratuitatii serviciilor de baza ale bibliotecilor publice: accesul la informatia bibliografica, la consultarea pe loc si la toate tipurile de documente si imprumut de carti."                                                                                         (apud D. Eymard (17), p. 214)

        In 1993 la Congresul de la Chambery  ABF a adoptat la  o motiune ce reafirma misiunea sa de a garanta accesul la informatii si carti.
        Alte organizatii profesionale precum Association des documentalistes et bibliothecaires specialistes (ADBS), ACB  (Association des conservateurs des bibliotheques, au avut ambitia nu atat de a lua o atitudine normativa cat sa se preocupe de cercetari (1992, 1993) asupra preturilor prestatiilor documentare. Deasemeni, in asteptarea unei recomandari oficiale, (ABDU) Association des directeurs de Bibliotheques Universitaires s-a angajat in 1994 in armonizarea tarifelor de imprumut interbibliotecar (care a ridicat in Franta anumite probleme particulare) luand initiativa de a recomanda bibliotecilor aplicarea tarifului practicat de INIST (Institutului National de Informare Stiintifica si Tehnica). Preocupari similare au specialistii din diverse tari care au intreprins cercetari si s-au implicat in actiuni asemanatoare. 
        In fata progresiei anarhice a tarifelor   nelinistiti,unii  se intreaba asupra pozitiei forurilor tutelare. 
UNESCO a cerut in 1972 Sectiunii biblioteci publice a IFLA sa actualizeze menifestul sau din 1949. 
        Aceasta reactualizare a fost in favoarea gratuitatii:

	"Bibliotecile publice trebuie sa fie finantate in totalitate de Stat sau de administratia locala; serviciile nu trebuie sa fie sub nici o forma platite de utilizator".                                                                                         (apud D. Eymard (17), p. 215) ca in 1994, tinand seama de evolutia mentalitatilor si contextul tehnico-economic, sa devina:
	"Serviciile bibliotecilor publice sunt in principiu gratuite. Bibliotecile publice trebuie sa fie finantate de autoritati publice, nationale sau locale."                                                                                         (apud D. Eymard (17), p. 216)

        Intr-un alt spatiu cultural-ideologic si politico-economic, bibliotecarii englezi, spre deosebire de cei francezi, au obtinut o lege pentru garantarea gratuitatii imprumutului in bibliotecile publice: "Public libraries and museum Act."  Gratie Cartei Consiliului Superior al Bibliotecilor nevoile de clarificare au gasit un raspuns dar si acesta ramane destul de general (Misiunea si accesabilitatea bibliotecii, cap. 1, art. 1) insa la art. 6 abordeaza direct subiectul tarifelor:

"Consultarea pe loc a catalogelor si colectiilor trebuie sa fie gratuita pentru utilizator. Alte servicii propuse de biblioteca pot fi tarifate la un pret acceptabil, in special cele la distanta, cele legate de furnizarea unui document, sau pentru o cercetare documentara individuala aprofundata. E de preferat ca imprumutul la domiciliu sa fie de asemenea gratuit sau sa fie exonerati de plata copii, adolescentii /... /."                                                                                     (apud D. Eymard (17), p. 216)

2.   DE LA BIBLIOTECONOMIE LA MARKETING DE BIBLIOTECA: O ALTA "ATITUDINE" IN RAPORT CU UTILIZATORII

        In conditiile acestei presiuni economice in crestere, a concurentei pentru acordarea fondurilor si mult citatei explozii informationale apare necesitatatea unei reconsiderari pentru viata, aparent simpla si linistita a bibliotecilor. In climatul economic actual, cu costuri ridicate, devine o provocare - si uneori chiar o necesitate - obtinerea de profit: competitia de piata si cererea de informatii in crestere, pe de o parte, fondurile bibliotecilor si centrelor de informare in scadere, pe de alta. Sectoarele de informare au escaladat lupta pentru fiecare dolar din buget iar unele biblioteci se lupta sa-si justifice existenta. Pentru a supravietui in aceste conditii, apreciaza specialistii, aplicarea ideilor-forta ale marketingului poate avea o contributie de certa valoare. Dar, daca aplicarea principiilor marketingului a devenit banala pentru firme private si brokeri (ofera servicii de informare contra cost), pentru bibliotecari si alte servicii publice abia a inceput.
        Marketingul de biblioteca este un concept  despre care se vorbeste din ce in ce mai des si pe marginea caruia se tin conferinte, totusi, in practica acestor institutii nu-si gaseste intotdeauna aplicarea si consensul.

2.1 Conceptul de marketing. Origine, terminologie, extindere

        A vorbi despre marketing in biblioteci si centre de documentare pare multora bizar. Se obiecteaza ca este o problema a firmelor particulare, cu produse destinate consumului, pe cand bibliotecile reprezinta un serviciu public gratuit, a carui activitate este intelectuala si unde calitatea primeaza, ca marketingul ar fi treaba negustorilor, la antipodul  profesiilor legate de documente si difuzarea informatiilor. Chiar daca reactia nu este totdeauna brutal exprimata, se ignora de obicei succesul acestei abordari. Reticentele nu sunt, totusi, neindreptatite, orientarea marcant comerciala trebuie nuantata atunci cand principiile marketingului se aplica la acest domeniu de activitate.
        Definit de unii ca o noua stiinta a vanzarii, de altii ca stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere, conceptul de marketing a cunoscut o evolutie rapida, in paralel cu transformarea economico - sociala. In lucrarile de specialitate sunt prezentate numeroase opinii, cele mai multe abordand in mod unilateral marketingul, fie doar ca activitate economica sau modul de activitati economice, fie ca proces economic, social, comercial, de corelare a cererii cu oferta, fie ca o filozofie, ca o functie manageriala a intreprinderii moderne etc.

                    Marketing=

        Aparut mai intai in domeniul bunurilor de consum, in conditiile unor activitati profitabile, conceptul a suportat numeroase schimbari, adaptari si nici in prezent nu este interpretat fara echivoc. Este, de pilda, controversata problema daca prin instrumente sau procese de marketing se pot trezi dorinte neconstientizate. Deocamdata persista acceptiunea conform careia, cu ajutorul acestor instrumente, nu se ating obiective contrare intereselor consumatorilor. Oricum, implantarea sa a aparut ca o necesitate izvorata din practica, in scopul eficientei. Argumentele se inspira, de mai bine de 40 de ani, din doua articole fundamentale: "The marketing revolution" de R.I. Keith (27) si "Marketing myopia" a lui T. Levitt (32).

Plecand de la domeniul bunurilor de consum, ideile marketingului s-au transferat si asupra serviciilor si organizatiilor non-profit  (sectorul tertiar). In 1969, Philip Kotler, o alta personalitate de referinta a disciplinei, propune extinderea la serviciile nelucrative (Strategic marketing for non-profit organisation) . Aplicat la activitatile non-profit si caracterizat prin eterogenitate, intangibilitate, inseparabilitate de prestator, complexitate si diversitate se contureaza asa-zis-ulmarketing social sau societal cu accent asupra identificarii nevoilor utilizatorilor si calitate. Specific marketingului non-profit este ca el se adreseaza celor doua categorii de persoane: beneficiarilor (clientilor organizatiei) si finantatorilor, vizand deci identificarea si evaluarea nevoilor consumatorilor, stabilirea celor mai adecvate servicii pentru ei, cat si identificarea potentialilor finantatori si donatori.

Exista un consens al specialistilor in legatura cu faptul ca stiinta marketingului apartine sistemului disciplinelor economice dar si referitor la patrunderea sa dincolo de frontiera activitatii economice propriu-zise unde el are o dubla finalitate - economica si sociala - accentul cazand, in functie de obiectivele urmarite, pe latura sociala a strategiei. Extensia marketingului nu se explica numai prin eforturile promotorilor. Succesul vine si din adecvarea lui la transformarile globale, social-culturale-ideologice. Odata cu acumularea experientelor s-a impus un proces de clarificari terminologice si de diferentiere a unor domenii din ce in ce mai specializate: financiar, industrial, comercial, turistic, educational, cultural, politic etc. Organizatii non-economice (municipalitati, universitati, administratii, muzee, teatre si, desigur, biblioteci) isi evalueaza si organizeaza activitatile specifice in raport cu satisfactia serviciilor prestate. Este limpede ca intreprinderile culturale sau informationale trebuie sa-si defineasca o strategie autonoma si ca abordarea marketingului ca instrument de analiza, decizie si actiune le poate ajuta, daca termenii lui sunt bine adaptati.

        Ca varianta  speciala a meketingului non-profit si implicit a celui cultural se distinge marketingul bibliotecilor.      

Specialistii domeniului constata ca originea comerciala a marketingului face ca el sa nu poata fi folosit totusi, fara unele precautii. Acest demers nu poate, singur, sa rezolve problemele. Se impun alegeri cu caracter strategic, adecvare, adaptari, stabilirea elementelor ce trebuie preluate si renuntarea la cele improprii, de la caz la caz.

2.2. Istoric. Repere asupra nivelului de receptare in biblioteci

        Ideea marketingului, se pare, nu este deloc noua in lumea bibliotecilor. Unii specialisti ai domeniului biblioteconomic, cautand sa inteleaga si sa clarifice raporturile cu tehnicile si instrumentele specifice marketingului, arata ca lucrurile pot fi privite dintr-o acceptiune mai larga, pornind de la relatia biblioteca - beneficiarii ei.

In aceasta viziune, ei constata (46) ca marketingul serviciilor de biblioteca s-a nascut mult inaintea conceptului insusi, amintind chiar de discursul lui Samuel S. Green din 1876 la Conferinta ALA (American Library Associations) avand ca subiect imbunatatirea rekatiilor dintre biblioteci si utilizatorii lor. In 1896, tot la o conferinta ALA, Julie Stearn vorbea, deja, despre necesitatea publicitatii pentru biblioteci iar in 1903 Andreas Schack lansa conceptul de "extension work" ca maniera proactiva de stimulare a cititorilor si trezirea interesului copiilor pentru lectura (mergeau in spatiile de joaca dupa ei). Cele mai uzitate practici de promovare, publicitate, si relatii cu publicul acea vreme au fost primite insa cu multa reticenta de bibliotecari. Robert Wedgeworth (61) povesteste cum John Cotton Dana a revoltat in 1910 pe unii din cei mai conservatori colegi folosind un gen de afise cu anunturi despre biblioteca. La fel de uimit si intrigat a fost in 1916 un bibliotecar suedez care, vizitand SUA, a gasit in saculetii de curatatorie mici fluturasi cu anunturi similare despre biblioteci. In 1920 Kate Coplan incepe sa foloseasca o vitrina pentru publicitate la Enoch Pratt Libraries din Baltimore. Cele 5 legi ale biblioteconomiei, enuntate de Ranganathan si publicitatea realizata de Wilson Library Bulletin au marcat viata bibliotecilor din anii '30. Multe alte initiative de pionierat au continuat, ca din 1963, Columbia University sa organizeze primul curs de Relatii Publice pentru biblioteci. IFLA incepe sa aduca, incepand cu acelasi an, in atentia lumii bibliotecilor aceste activitati specifice, preluate si conceptualizate apoi de stiinta marketingului.

        O abordare de proportii a principiilor marketingului apare insa, dupa cum reflecta literatura biblioteconomica, incepand din anii 1980. O. Gene Norman (43) publica in Reference Services Review studii in care arata evolutia progresiva a articolelor si monografiilor avand ca tema aplicarea marketingului la serviciile de biblioteca (pe spatiu englez). Pentru perioada 1970 si 1980 el numara 75 de referinte in 39 titluri de periodice iar pentru 1982 - 1989 recenseaza 90 de referinte in 49 de titluri de periodice. Mireille Painchaud si Rejean Savard (53) completeaza pentru perioda urmatoare (1989 - 1996), cu un calcul rapid, pornind de la baza de date aLibrary Literature. Ei repertoriaza mai mult de 250 documente tratand exhaustiv sau partial acest subiect, in special in limba engleza, dar si in franceza, spaniola, germana, limbi scandinave. Sunt numarate, pentru aceeasi perioada, aproximativ 10 titluri de carti referitoare la marketingul de biblioteca, dintre care doar doua in Franta, dupa 1992.

	Literatura profesionala este un semnal concret despre interesul pe care subiectul il suscita printre profesionistii in informare. Se constata ca marketingul este un subiect eminamente actual pentru bibliotecari-documentaristi. Evocarea periodicului american Marketing Library Services, aparut si sub forma electronica, este un exemplu elocvent. Paginile sale furnizeaza informatii si idei pentru implementarea si perfectionarea marketingului in toate tipurile de biblioteci (sugestii pentru programe si planuri de marketing, imbunatatirea serviciilor oferite utilizatorilor etc).
	Alt indiciu il ofera faptul ca multe institutii de formare profesionala in domeniul stiintei informarii au inclus in programele lor cursuri de marketing, conform recomandarilor UNESCO ce publica in 1988 principiile directoare pentru organizarea acestor cursuri pentru bibliotecari, documentaristi si arhivari. Institutul de biblioteconomie si stiinta informarii de la Universitatea din Montreal organizeaza, de mai bine de 15 ani, pentru studentii din anul I, un curs de intiere de 20 de ore, iar de 10 ani, optional, un curs specializat de 45 de ore pentru studentii din anul II. Multe alte seminarii similare au fost organizate in diferite tari (Canada, SUA, Australia, Maroc, Suedia, Franta). De semnalat seminariile si cursurile de formare in aceasta disciplina organizate de ADBS(Association des documentalistes et bibliothecaires specialistes) in Franta si Congresul anual al IDT ce prezinta cu regularitate comunicari pe acest subiect.
	Un element si mai palpabil este prezenta din ce in ce mai frecventa a anunturilor publicitare despre biblioteci si centre de documentare. In lumea anglo-saxona si America de Nord bibliotecarii folosesc aceasta tehnica de multa vreme si cu succes. Interesant este ca mult mai active din acest punct de vedere sunt in SUA bibliotecile publice, iar in Franta, dincolo de usorul decalaj fata de colegii americani, in special pentru centrele de documentare, se constata in general progresul net al utilizarii tehnicilor promotionale.
	Observam de asemenea aparitia de noi functii si posturi in biblioteci, avand ca responsabilitati principale activitati legate de marketing: marketing manager, director de relatii publice, gestionar - manager de baze de date etc.

2.3 De de si cum marketing de biblioteca? "Adoptare si adaptare".
Clarificari conceptuale, nuante ale aplicarii

        Dincolo de aceste realizari incontestabile, receptarea, si mai ales aplicarea in practica bibliotecilor a principiilor si tehnicilor de marketing ramane inca insuficient fructificata. Dupa cum rezulta din comunicarile (51) realizate cu prilejul celei de-a 63-a Conferinte IFLA (septembrie 1997, Copenhaga) in cadrul Sectiunii de management si marketing , exista multa confuzie si chiar o anumita rezistenta a bibliotecarilor in fata conceptului (semnificativ este faptul ca toate interventiile au subliniat necesitatea adaptarii tehnicilor de marketing la contextul particular al activitatilor de biblioteca, ca orientarea spre marketing duce la schimbare si ameliorare si ca este un factor transformator si de adaptare a ofertei documentare la nevoile utilizatorilor). Rejean Savard prezinta cu acest prilej rezultatele unei anchete despre perceptia pe care o au bibliotecarii canadieni asupra subiectului, aratand ca exista anumite confuzii terminologice si conceptuale. In ciuda interesului pe care il au canadienii, marketingul este confundat si redus la simpla publicitate si nu orientat spre utilizatori si satisfacerea nevoilor lor de informare, asa cum ar trebui.

        Practica actuala de management sugereaza cu elocventa ca marketingul este o componenta esentiala a oricarui plan al unei organizatii. Toni Leisner, profesor asociat de marketingul serviciilor la Universitatea Nord-Est din Evanston, Ilinois, se intreaba daca bibliotecarii ar trebui sa se angajeze si ei in practici de marketing pentru institutiile lor. Cu o experienta de 30 de ani in domeniu (biblioteci, organizatii de arta, companii private, publice si guvernamentale), el a ajuns la concluzia ca diferenta dintre bibliotecile bune si cele care nu isi ating scopurile este calitatea marketingului, aratand ca exista motivatii intemeiate, si in principiu echivalente, intre institutiile pentru profit si cele non profit, precum bibliotecile:
- fiecare vrea sa atinga nivele ridicate de satisfacere a clientilor-utilizatorilor
- fiecare vrea sa creasca valoarea si calitatea serviciilor lor
- fiecare vrea sa supravietuiasca si sa-si implineasca misiunea.

        Profesorul Leisner arata ca scopurile sunt similare si multe tehnici sunt la fel. Mai mult, sunt situatii in care organizatiile non-profit pot invata de la cele cu plata si reciproc:

        In principiu, tehnicile de marketing permit ameliorarea serviciilor de documentare in masura in care ele reusesc sa puna in acord utilizatorul si cerintele sale cu produsele si serviciile documentare oferite. In aceasta acceptiune utilizatorul devine client.
        Practica obisnuita a intreprinderilor, numita si Marketing 4 P, vizeaza aspectele:

	promovare (elementele si locul vanzarii)
	produs (reflectare, conceptie)
	publicitate (comunicare)
	pret

	Conceptia clasica a marketingului nu se poate aplica direct la majoritatea serviciilor (ele nu sunt in situatie propriu-zisa de piata). Adaptarea la particularitatile acestor institutii presupune in primul rand cunoasterea semnificatiei conceptelor de marketing in acest context, identificarea lor concreta (de exemplu piata = locul unde produsele sauserviciile documentare sunt oferite).
	O cauza a dificultatii adoptarii marketingului la aceste conditii este ca economistii si specialistii in stiinta gestiunii nu au analizat suficient de nuantat specificul activitatii documentare.

Definirea actuala a marketingului in domeniul informarii documentare tine seama de:

	cunoasterea cerintelor de informare
	ajustarea, adaptarea la aceste cerinte
	comunicarea si publicitatea
	retroactiunea.

        J-M: Salaun ofera 3 solutii alternative:
- interogarea asupra conventiei fondatoare a disciplinei
- articularea, punerea in acord a bibliotecii cu colectivitatea deservita
- ascendenta notiunii de cooperare in fata celei de concurenta.

        Cooperarea nu este rezultatul unui comportament arhaic, o conceptie depasita a serviciului public, ci o tendinta structurala a profesiilor biblioteconomice. Termeni ca acorduri, schimb, parteneriat par mai potrivite acestor structurii. Bibliotecile nu se afla (in general) in situatie de piata: contrar firmelor private, cresterea numarului utilzatorilor nu duce la cresterea incasarilor. Ca urmare,adoptarea principiului fondator al marketingului este posibila daca se parcurge o refedifinire a misiunii si aplicarea unei strategii in aval - in raport cu utilizatorii - si in amonte - in raport cu forul tutelar, finantatorii, accente care nu apar in marketingul clasic. Se impune necesitatea orientarii spre utilizatori si nevoile lor: sa se tina seama de cerere, de nevoile de informare, obiectivele colectivitatii si de relatia ciclica intre colectii, servicii si benficiari.
        Mai multe voci arata ca marketingul de biblioteca este o filozofie de gestiune, o atitudine, o stare de spirit, fiind un factor ce amelioreaza activitatea sa, conducand in ultima instanta la eficienta, acces mai bun la fondurile si colectiile bibliotecii, satisfactie marita in utilizarea serviciilor oferite. Dar pentru atingerea acestor deziderate se ridica in primul rand problema precizarii orientarii sale esentiale:

	daca atentia si ca urmare actiunile sunt centrate spre organizatie (spre ea insasi)
	sau asupra utilizatorilor (tinand seama de nevoile lor, latente sau exprimate).

        Brigitte Borja de Mozota (8) consacra, in paginile binecunoscutei publicatii franceze Documentaliste, in 1997, un articol pe aceasta tema, aratand, tot pe baza unei anchete, ca multi specialisti in informare si documentare cred ( si procedeaza in consecinta) ca marketing inseamna folosirea de tehnici pentru a atrage clienti. Apare deci o limitare la nivel strict operational, spreorganizatie, spre produs si nu spre clienti (marketing oriented), asa cum ar trebui. De altfel, ea nu este singura care scoate in evidenta aceste aspecte: exista cativa alti specialisti care spun acelasi lucru: multe abordari sunt restrictive, asociind marketingul cu promovarea, relatiile publice si vanzarea produselor si serviciilor lor.
        Teoreticienii si analistii economici (8) au aratat in studiile lor ca acceptiunea marketingului a evoluat de la orientarea preponderenta spre produs (sa fie bun, solicitat), la orientarea spre productie (eficienta productiei si distributiei la costuri cat mai mici) si apoi spre vanzare (tehnici agresive, chiar persuasive de propaganda). P. Kotler (29) arata ca aceste trei concepte au corespuns perioadei primitive a marketingului, competitiei feroce si clientelei putin sofisticate. S-a conturat ca alternativa orientarea spre piata (spre marketing) avand in centru si ca obiectiv fundamental determinarea nevoilor, cerintelor, perceptiilor, cunoasterea consumatorilor, ajustarea la solicitarile lor si chiar, la extrema ideala, o preocupare preponderenta pentru binele lor si societate in general (marketing societal).
        Dupa R. Savard (51) principiile marketingului documentar sunt:

	atitudinea fata de utilizatori: se vine in intampinarea acestora si nu se asteapta ca doar utilizatorii sa-si manifeste cerintele
	relatiile cu utilizatorii: de deschidere, de ajutor, comunicare si schimb fructuos
	evaluarea nevoilor si cererilor de informare: anchete, intalniri
	elaborarea de produse si servicii documentare adecvate
	oferta : nu doar din fondrurile interne, ci si din exterior, din retea
	inovarea: creativtatea, initiativa, caracterul proactiv
	retroactiunea: reevaluari, resetarea ciclului, adaptare.

        In ciuda importantei, orientarea spre marketing (marketing oriented) a bibliotecilor a fost, cu cateva exceptii, putin discutata in literatura de specialitate. Kurt Murphy (40), Ken Bakwe (6), Maureen Kean (26) constata un fenomen de limitare la actiuni de publicitate, vanzare sau relatii publice.
        In concluzie se poate spune ca bibliotecarii si documentaristii, desi accepta in principiu conceptul de marketing, au inca o viziune partiala asupra problematicii in discutie. Acest lucru rezulta clar din concluziile catorva anchete realizate pe teren (Franta si Canada):

	toti cei chestionati au aratat importanta marketingului si necesitatea implementarii lui in institutie (mai ales in contextul noilor tehnologii ce influenteaza munca bibliotecarilor si documentaristilor)
	cunoasterea conceptelor este integrata pana la un anumit punct
	exista diferente de perceptie si intelegere intre grupuri
	viziunea este centrata preponderent asupra organizatiei si nu asuprabeneficiarilor
	orientarea spre vanzare si produs este de asemenea puternica
	unii considera ca marketingul de biblioteca trebuie sa faca obiectul unui curs obligatoriu
	marketingul ca filozofie de gestiune si retroactiune (efectuarea de studii, anchete, planificarea activitatii) este mai putin valorizat

3.   INSTRUMENTE SI TEHNICI DE MARKETING IN PRACTICA BIBLIOTECILOR. PROIECTE, STRATEGII, EXPERIENTE

3.1 Marketingul ca disciplina asociata managementului de biblioteca

        Cum se realizeaza practic aceste deziderate?
        De mai multi ani, in lumea bibliotecilor de pretutindeni castiga teren abordari noi de definire, productie si oferta documentara de servicii. Cercetarile legate de rationalizarea colectiilor si calitatea serviciilor au marcat mediul bibliotecar inscriindu-se in cadrul larg la managementului de biblioteca din care, marketingul, asa cum apreciaza specialistii si dupa cum am vazut din definirea conceptului, face parte ca disciplina asociata, sau, mai bine zis, este inclus in aceasta ca un proces de management.
        Dupa Thieri Giappiconi (19), marketingul de biblioteca este un domeniu biblioteconomic care se ocupa (in contextul mai larg al managementului, alaturi de dreptul si administratia institutiei, politica si strategia, metodologia dezvoltarii colectiilor, evaluarea performantelor etc.) de activitati precum:

	constructia si amenajarea bibliotecii
	procedurile de furnizare a serviciilor, dezvoltarea colectiilor, bibliografie
	gestiunea activitatilor
	publicitate, comunicare

implicand tot ce tine de relatiile cu utilzatorii si ajustarea ofertei la cerintele acestor: produs, distributie, preturi, promovare, coerenta ofertei, ca si cercetari de piata, "servuctie" (analiza functiei de productie a intreprinderilor ce ofera servicii), politica tarifara, strategii operationale etc.
        Pe de alta parte, asa cum s-a vazut din analiza conceptelor si definiilor, marketingul este legat direct de utilizatorii bibliotecii si ameliorarea accesului la informatii. Coreland aceste doua aspecte, apare clar faptul ca implementarea marketingului vizeaza conturarea unor strategii concrete, fundamentarea si punerea in aplicare a unor planuri particulare legate de aceste activiati, eficientizarea, optimizarea lor. Chiar daca lucrarea de fata, aflata la granita dintre management si biblioteconomie, nu si-a propus o abordare si aprofundare a subiectului din punct de vedere al managementului, ci mai curand o plasare din punt de vedere teoretic si practic a marketingului in cadrul larg al biblioteconomiei, cateva elemente legate de strategia si planurile de marketing in biblioteci se cuvin a fi amintite.
        Cu toata acceptarea generala de care se bucura, bibliotecile se caracterizeaza prin:
            - unele scopuri ambigue si nicidecum obiective clar stabilite
            - si-au creat si mentinut concepte privind functionarea si metode de lucru care explica structura lor rigida si                 atitudinea de rezistenta in fata schimbarilor
            - reactioneaza fata de resurse si fata de beneficiari in maniera dualista, cateodata contradictorie, o parte din                 personal fiind orientata preponderent spre carte, cealalta spre oameni
            - functioneaza, de regula, in cadrul unor organizatii mari (universitati)
            - cauta sa-si defineasca identitatea si sfera de activitate in ansamblul unei varietati de surse de comunicare si                 informare din societate.

        Accesibilitatea a devenit problema cea mai importanta in activitatea de dezvoltare a colectiilor. Astazi, mai putin conteaza forma suporturilor documentelor, accesul la informatii este principiul fundamental care ghideaza dezvoltarea bibliotecii. Pentru biblioteci si toti cei implicati in intermedierea info-documentara, accesul adecvat la o anumita informatie, cand este nevoie de ea, abilitatea de a alege ceea ce este pertinent, capacitatea de a transfera acea informatie pentru a fi prezenta si procesata cand este necesar, unde e necesar a devenit masura eficientei si calitatii activitatii desfasurate.

        Toate aceste mutatii conduc, in practica, la o operatie de reorientare a resurselor. Modelul organizational si organigrama bibliotecii trebuie sa reflecte transformarile, necesare si posibile pentru ea, daca vrea sa-si mentina utilitatea ca furnizoare de servicii de informare. Pentru majoritatea bibliotecilor, inclusiv pentru cele romanesti, apare a fi din ce in ce mai important:
            - sa-si adopte strategii si politici privind accesul la informatii si documente
            - sa se orienteze mai mult spre utilizator, spre prelucrarea si producerea de servicii informationale.

        In aceste conditii se insereaza practic tehnicile de marketing in activitatea bibliotecilor. Economistii organizatiilor non-profit (56) au aratat ca programul de marketing, parte a planului tactic sau operational al organizatiei, include in general:

	strategia globala a organizatiei
	locul si strategia de marketing in cadrul strategiei globale
	concluziile analizei situationale
	prognozarea procesului managerial al marketingului
	influenta pe termen lung si mediu a factorilor de mediu
	scopurile activitatii de marketing si caile de atingere a lor
	pregatirea si perfectionarea echipei manageriale si a personalului pentru insusirea orientarii de marketing
	studierea comportamentului utilizatorilor si elaborarea previziunilor
	coordonatele politicii de marketing cu accent pe cei 4P
	alte aspecte, in functie de conjuncturi si particularitatile institutiei.

        Intr-o alta exprimare este subliniat caracterul ciclic al marketingului. Pentru o biblioteca, sintetic, se contureaza urmatorii pasi:

	formularea misiunii bibliotecii sau centrului de informare
	analiza situatiei curente (tip diagnostic, SWOT sau PEST)
	formularea obiectivelor de marketing
	realizarea cercetatorilor de piata
	modificarea obiectivelor de marketing
	formularea strategiilor de marketing (ce facem ca sa ajungem acolo)
	implementarea strategiilor
	monitorizarea rezultatelor, a succesului
	revizuirea strategiilor obiectivelor si misiunii, daca este necesar.

Exista si in aceasta privinta studii, mai mult sau mai putin aprofundate, precum si relatarea unor experiente concrete din viata bibliotecilor din diverse tari. In abordarile mai nuantate si metodice se porneste cuanaliza situatiei bibliotecii (posibilitatile, conditiile concrete, lipsuri, oportunitati etc.) iar pe baza acesteia se concep obiectivele (sarcinile clare si concrete, ce scopuri se urmaresc a fi atinse: cum sa se dezvolte, diversifice si rafineze, sa se racordeze la necesitatile, cerintele benficiarilor), se realizeaza cercetari de piata (spatiul ce trebuie si se vrea "acoperit" de piata, ce piata este a bibliotecii, pentru cine exista ea, care sunt utilizatorii, cati sunt, ce ii determina sa vina la biblioteca, ce servicii solicita, cunoasterea concurentei-respectiv a colaboratorilor),formularea strategiei si modificarea obiectivelor (planificarea strategica propriu-zisa, politica de promovare, de distributie, conturarea imaginii institutiei, concret, spre exemplu trebuie sa stie unde este de gasit in sistemul integral orice informatie, pana la ce nivel biblioteca trebuie sa atraga utilizatori extrauniversitari etc.), implementarea strategiilor simonitorizarea rezultatelor etc.

O ancheta realizata in biblioteci referitor la utilizarea tehnicilor de marketing a aratat ca, in general, bibliotecile se limiteaza la un nivel operational si nu-l abordeaza din punct de vedere strategic, subliniind importanta realizarii de studii de marketing documentar care pot fi incadrate in urmatoarele tipologii:

- producatori, concurenta: cercetari de piata, analiza concurentei etc.
- clienti: utilizatori, non utilizatori (relativi si absoluti), profilul utilizatorului etc.
- mediul macro-economic: tehnologic, demografic, economic, social, cultural etc.
- evaluarea factorilor ce influenteaza piata: comportamentul de cumparare, motivatii, evolutia pietei, tendinte cantitative si calitative, agenti de piata, intermediari etc.

        Fara a intra prea mult in aspectele pur tehnice ale proceselor de marketing documentar trebuie subliniata importanta conturarii "imaginii bibliotecii", nu atat in sensul exagerarii elementelor legate de publicitate si reclama sau limitarii doar la aceasta a strategiei de marketing (dupa cum am semnalat este o greseala frecventa in practica) cat in scopul afirmarii identitatii institutiei si implinirea misiunii ei. Aceasta joaca un rol important in afirmarea si expansiunea bibliotecii, cunoasterea si prezenta ei cat mai buna in constiinta publicului prin aspectul localului, produsele si serviciile oferite, materialele publicitare folosite, comportamentul personalului, fiind o veritabila resursa  ce trebuie folosita inteligent.
        Un alt aspect caruia bibliotecile trebuie sa-i acrode atentie, daca vor sa functioneze la parametri cat mai elevati, este fundamentarea principiilor si instrumentelor de marketing pe baza orientatii strategice asupra calitatii ofertei in sensul garantiei si durabilitatii relatiilor cu utilizatorii, determinati sa revina, cu fidelitate, prin gestiune optima, produse si servicii de calitate, competenta profesionala si umana a personalului. Abordat cu discernamant, marketingul de biblioteca poate deveni, prin articularea cu calitatea si prin intreaga lui orientare spre binele utilizatorilor, atat marketing societal cat si benchmarking, conferind notorietate si angajare publica biblioteci.
        Intre elementele care vizeaza unele alegeri importante in cadrul strategiei si planificarii de marketing, politica de pret ocupa un loc insemnat. Un model de demarare a deciziei de aplicare a tarifelor in biblioteci ofera Daniel Eymard (41) care contureaza 4 etape de construire a arhitecturii si metodologiei de articulare a logicii de tarifare: cererea (deplasarea strategiei si deciziei spre principiul satisfacerii nevoilor utilizatorilor bibliotecii), misiunea (deplasarea strategiei spre scop, obiective, combinat cu cererea), relatiile dintre cei implicati (utilizatori, for tutelar, producatori si distribuitori de informatii), generalizarea (la categoriile principale  se pot adauga altii, precum concurentii, partenerii etc.). Deciziile de adoptare a tarifelor, conform acestei metodologii, presupun:
            - recensarea tuturor activitatilor
            - interogarea pentru fiecare din cei implicati asupra obiectivelor si constrangerilor
            - stabilirea indicatorilor ce caracterizeaza obiectivele
            - descrierea si analiza cu ajutorul indicatorilor a diferitelor scenarii asociate alegerilor posibile
            - decizia.
        Fara a urmari neaparat scopuri mercantile, in ultimii ani majoritatea bibliotecilor sia-u dat seama ca e necesar sa fie competitive, atat in ceea ce priveste banii, cat si utilizatorii (clientii?) si sa-si elaboreze propriile lor strategii si planuri de marketing. Intr-un interviu acordat Ameliei Kassel (25), Suzanne Ward, un nume de referinta in problemele legate de demararea si conducerea serviciilor cu plata in bibliotecile academice, afirma:
            "Studentii nu mai sunt o audienta captiva".
       
        Ei realizeaza propriile investigatii utilizand PC-ul si gasesc din ce in ce mai scazuta valoarea infrastructurii bibliotecilor si de aici apare nevoia planificarii strategice de marketing. D-na Ward ecplica, in cadrul aceluiasi interviu (25), aratand ca serviciile contra-cost practicate in ultimii 15 ani de biblioteci au facilitat anumite oportunitati si subliniaza necesitatea unui plan de marketing pentru implementarea serviciilor cu plata:
        "/... / a demara un serviciu de informare cu plata seamana
         mai curand cu a incepe si derula o mica afacere".
          

        Dupa Amelia Kassel, profesioara de brokeraj informational si studii de Internet  si online, orice afacere de succes presupune implementarea unui plan de marketing ce va fi revizuit periodic, din care bibliotecarii vor invata din ce in ce mai mult:

	definirea misiunii
	identificarea segmentelor si scopului pietei
	descrierea serviciilor
	stabilirea strategiei de marketing si a celei promotionale
	identificarea si intelegerea concurentilor
	monitorizarea rezultatelor.

        Ea ofera si cateva "Hint-uri" pentru incepatori:

	Creati profilul consumatorilor bazat pe interviu, ca o modalitate de a-i intelege si cand veti sti de ce un utilizator revine veti fi capabil sa identificati mai multi.
	Focalizati-va asupra obiectivelor urmarite.
	Nu va dispersati. Este foarte important sa va directionati spre o strategie particulara, spre un grup specific.
	Fiti persistenti. De regula, proiectele de marketing sunt de asa natura incat e necesar sa se repete iar si iar pana ca o transformare sa aiba loc.
	Fiti pregatiti pentru a revizui planul si sa invatati ce a mers bine si ce nu.
	Nu va temeti de esec. Este o parte naturala a procesului. Cand o strategie esueaza, puteti invata din asta.

   
3.2 Marketing aplicat in biblioteci. Cateva experiente

        Practica bibliotecilor si a altor intermediari in informare furnizeaza date foarte interesante privitor la alegerile facute de acestea. De la tehnici si modalitati simple sau viziuni partiale pana la planuri mai riguros elaborate si metodice se intalneste o paleta colorata de actiuni proprii. De altfel, dupa cum am vazut, nu se poate oferi o reteta unica, un sablon: conditiile concrete, specifice influenteaza modul de percepere, de deschidere fata de atitudinea de marketing precum si alegerile si implementarea lor.

Intr-un articol publicat in Computer Libraries (10), Beth Carpenter, vorbind despre integrarea noilor tehnologii efectiv si eficient in biblioteci, lanseaza intrebarile:                       "Stim cum sa integram efectiv aceste servicii in relatiile zilnice cu publicul?               Stim cum sa le folosim pentru a conduce biblioteca pe bazele marketingului?               Cred ca trebuie sa mai muncim mult pana sa fie asa."                                     (1998, p. 21)

            Ea ofera unele sugestii intre care: realizarea de cursuri, site-uri pentru studiu, publicarea de informatii prin brosuri,   pliante, publicitatea verbala etc.

Unele voci (24) insista in adoptarea strategiilor de marketing pe aspecte legate de utilizatori. Bibliotecarii sunt invitati sa exerseze in cunoasterea utilizatorilor si cerintelor lor ca si cum ar fi cercetatori de piata, cautand sa depisteze si sa inteleaga grupuri (deci segmente de piata) diferite de beneficiari, valori, motivatii. Se arata ca profesionistii in informare, bibliotecarii, brokerii nu trebuie sa devina experti doar in strategii de cautare, ci de asemenea in intelegerea valorii informatiei in viata de zi cu zi si se subliniaza importanta valorizarii prin programe de marketing a modalitatilor de formare a utilizatorilor si a mijloacelor de propaganda, reclama in scopul ghidarii si orientarii asupra investigatiile realizate, scrierea si editarea de brosuri de baza pentru studenti, organizarea de clase multimedia pentru deprinderea investigarii bazelor de date etc.

Departamentul de marketing de la Biblioteca Publica din Detroit a fost creat in scopul identificarii cererilor si nevoilor utilizatorilor si imbunatatirea relatiilor cu acestia. El se ocupa (conform popularizarii realizate prin home-page) cu:

• promovare si publicitate (inclusiv online)
• evenimente speciale
• relatii cu mass-media
• cercetari de piata
• facilitati (de exemplu meeting-rooms)
• expozitii.

Avem multe mijloace de marketing pentru promovarea serviciilor /... / "afirma Alison M. Keyes (28) de la U.S. Environmental Protection Region Library din Seattle unde functioneaza o echipa de marketing alcatuita din 5 persoane. Ea arata ca au analizat fiecare tip de marketing, in special in raport cu impactul asupra utilizatorilor bibliotecii si au aplicat unele modalitati intre care: anunturi in Intranet, postere, prezentari, consultatii, o brosura ce apare atat sub forma tiparita cat si in versiune electronica etc. Alison considera ca marketingul este fundamental pentru biblioteci si ca este incitant sa fie planificat si implementat si placut sa se inregistreze rezultate pozitive.

La Biblioteca Publica Rocester din New York (13), redeschisa pentru public in 1994 cu o cladire extinsa si renovata (prima mare lucrare dupa 60 de ani), cu largi oportunitati pentru extindrea serviciilor sale, marketingul a inceput sa prinda contur. Si aici exista o echipa (cu exceptia sefului de relatii publice si de marketing ceilalti au si alte atributii de serviciu) avand ca sarcina Stabilirea strategiei de crestere a constientizarii de catre public a resurselor de informare electronice accesibile in biblioteca. Ei au optat pentu un program de marketing pe termen lung, in 3 pasi:

	crearea si punerea in aplicare a unei campanii pe termen lung de constientizare a rolului bibliotecii ca principala sursa de informare a comunitatii.
	comunicarea nevoii de expansiune si beneficiile ei pentru anumite grupuri (utilizatori, non-utilzatori, guvernanti, potentiali donatori) folosind brosuri, anunturi in presa, fluturasi, intalniri informale etc.]
	comunicarea mesajului bibliotecii folosind tehnologiile electronice in scopul maximizarii imaginii ei.

Noua strategie a fost incorporata in planurile anuale. Un pas important a fost decizia de a schimba numele sistemului online al bibliotecii (si implicit a imaginii sale) in "LIBRA" propunand si un joc promotional "LIBRA Labyrint" cu scopul incurajarii exploatarii serviciilor online. Fructificarea relatiei cu mass media, precum si gasirea oricaror cai de distribuire a mesajelor bibliotecii au constituit alte preocupari ale echipei de la BPR.

Campania de marketing a unei corporatii de biblioteci din Harcourt, relateaza Peggy Bass Bridges si Suzette Morgan, a inceput acum 6 ani, pornind de la 2 principii : "gandeste liber" si "considera totul ca marketing". Primul este reamintirea permanenta a ideii ca trebuie dezvoltata o publicitate pe un ton prietenos iar al dolilea, valorizand totul in viziunea marketingului (de la raspunsul la telefon pana la difuzarea prin internet a informatiilor), ajuta la recunoasterea numeroaselor oportunitati pentru promovarea serviciilor:

           
De multi ani ei functionau ca un traditional centru de informare: furnizand alaturi de documente electronice si colectii tiparite ale bibliotecii, raspunsuri la intrebari folosind bazele de date Dialog si Nexis, CD-ROMuri. Acum se ofera aceleasi servicii, acces la 34 baze de date, un serviciu de furnizare tip index si un director cu 1500 site-uri web. Intranetul este de asemenea sarcina echipei, incluzand crearea continutului paginii, navigarea si publicitatea. Autoarele identifica rolul campaniei de marketing in progresul realizat ca rezultat al orientarii spre utilizatori considerati parteneri in informare iar chintesenta intregii articulari este marketingul non-stop. Ca exemplu de structura biblioteconomica cu realizari excelente in acest sens mai punctez din elementele si principiile de marketing fructificate de ei:

• Crearea imaginii (marcii); primul pas a fost sa adreseze un singur element, comun, care sa apara pe fiecare piesa publicitara (brosuri, pliante, cadouri etc.): numele bibliotecii - RIC   (Resource & Information Center)
• Realizarea unui periodic cu aparitie saptamanala in scopul popularizarii regulate a bazelor de date si serviciilor oferite, cu modalitati de utilizare gen browser, email,  search engines, liste de noi titluri de referinte, descrieri de site-uri web interesante, citare de resurse electronice. Straduindu-se sa fie luati in serios, in paginile acestei reviste au adoptat un ton de afaceri, oferind informatii utile, clare, intr-un limbaj si o prezentare cat mai adecvate acestui scop (cu bulete, puncte si nu cu paragrafe lungi) si chiar cu o mascota.
• Principiul efort minin/ impact mare. Nu au exclus in acest scop lucruri, aparent simple, cum ar fi prezentarea mai placuta a INTRANET-ului, umorul, relaxarea.
• Pune adresa web si numarul de telefon peste tot.
• Prezintat-te la intrare, discuta cu toti utilizatorii si ofera cadouri publicitare.
• Marketingul nu se sfarseste niciodata. Primul pas este sa realizezi ca nu ai nevoie de un buget mare pentru a face publicitate bibliotecii.

Fata in fata cu explozia informationala si provocarea generata de aparitia de noi furnizori de informatii pentru utilizatorii specifici bibliotecilor medicale, si la o biblioteca medicala din Dallas (Library of the Texas Southwestern Medical Center) (21) s-a optat tot pentru conducerea proiectelor de marketing de catre o echipa. De 2 ani se fac eforturi pentru identificarea mai buna  a utilizatorilor si nevoilor lor specifice de informare. Scopul proiectului a fost de a dezvolta servicii si produse care vin in intampinarea acestor nevoi si a avut ca obiectiv central, realizarea profilului utilizatorului. Echipa a studiat obiceiurile si comportamentul segmentelor specifice de clienti folosind o varietate de metode de stabilire a profilului, incluzand alte elemente legate de grupuri, date statistice si demografice. Incepand cu o sesiune de brainstorming profilul studentului la medicina s-a conturat in pasi succesivi iar ultima etapa a fost identificarea de strategii pentru integrarea noilor informatii. Ulterior, procesul a fost repetat pentru alte segmente, alte tipuri de utilizatori si au fost introduse in INTRANET, fiind accesibile tuturor angajatilor. In principiu, profilul care nu este static ci imbogatit continuu, contine:

• elemente demografice
• statistici de utilizare a bibliotecii
• cercetari (realizate in biblioteca sau din literatura de specialitate)
• strategii de marketing (informatiile colectate sunt interpertare din perspectiva marketingului)

        Surprinsi, creatorii lui au realizat ca procesul de dezvoltare a profilului s-a dovedit mai important chiar decat profilul insusi. A stimulat autoexaminarea, a condus la planuri de coordonare a metodelor de colectare a datelor despre utilizatori precum si a ideilor pentru analiza utilizarii bibliotecii de catre acestia, a incurajat personalul de la toate nivelele sa participe la acest proiect. De aici a venit ideea de a se realiza o baza de date de contact a clientilor unde se aduna diverse informatii diferite despre acestia in scopul cunoasterii cerintelor de informare si satisfacerea lor.

        In 1997, relateaza doi ani mai tarziu specialistii de la LUTS-MC (22), cand biblioteca a inceput sa-si sporeasca colectiile electronice, au fost investigate posibilitatile de promovare a noilor produse in mod eficient. Publicatia lor, UT Southwestern Information Times, a functionat ca o modalitate de a realiza aceasta dar fiind doar bilunara nu era eficienta pentru noutati asa ca au adaugat alte metode pentru a promova informatii specifice bibliotecii: un periodic electronic si serviciul de alerta prin e-mail.

Pentru Lani Yoshimura (64) de la Biblioteca Gilroy, bibliotecile trebuie sa foloseasca oportunitatile ce apar si de multe ori acestea se afla chiar in situatiile de criza. Intrucat contin dualitatea risc - oportunitate ele pot fi fructificate in politica de relatii publice a bibliotecii. Ea mai arata valentele pentru relatii publice si reclama ale angajatilor bibliotecii care, vorbind pur si simplu despre munca lor, transmit mesajul bibliotecii in exterior:

•         O pozitie similara exprima, vis-a-vis de acest subiect, si Hilkka Orava (44), directoarea Bibliotecii Publice din Salo - Finlanda insistand in plus asupra perceptiei si aplicarii practice a marketingului ca filozofie si atitudine a mintii. Hilkka si-a expus parerile cu diverse prilejuri aratand ca orientarea spre marketingul de piata, asa cum este el perceput de obicei, prin setul de tehnici dezvoltate de sectorul privat, nu poate fi aplicata sectorului public. Ea arata, pe exemplul biblioteci din Salo, necesitatea adecvarii la conditiile concrete, afirmand ca intr-o tara in care literatura este 100 % virtuala, in care guvernul apreciaza si sustine bibliotecile publice, daca ceva nu merge bine inseamna ca este din cauza organizarii si gestiunii ineficiente.
  
  Pentru ei problemele se pun in termenii urmatori:
  
• Marketingul nu este un grup de tehnici menite sa aduca imagine pozitiva, aprecieri si popularitate, nici o problema legata de preturi ci o filozofie si atitudine a mintii. Infiltrarea naturala este o strategie mai buna decat orice campanie agresiva. Spre exemplu ei intampina evenimentele comunitatii in urmatoarea maniera:
  - cand o familie se casatoreste trimit informatii despre cartile utile momentului
  - cand se organizeaza un curs penru colegiu ofera bibliografii tematice, etc.
                                   

  (de remarcat ca Finlanda are 5 milioane de locuitori, 452 orase a 5000 locuitori, fiecare cu o biblioteca publica, media este de 13 vizite si 20 de imprumuturi pe an iar Salo are 23000 locuitori, majoritatea lucrand in tehnologia de varf, ca angajati Nokia)

• Imaginea publica a bibliotecii depinde de personal. In fiecare comunitate exista modalitati si oportunitati de a vorbi oamenilor despre biblioteca si serviciile ei.
• Marketingul este interactiune. Nu este o functie separata, apartine tuturor, fiecare bibliotecar este o carte de vizita, chiar si in afara orelor de serviciu,
• Marketingul prin participarea utilizatorilor. Informatia verbala. Orice vizita la biblioteca este o oportunitate:
  

CONCLUZII

Am vazut ca principiile marketingului sunt din ce in ce mai recunoscute de catre profesionistii in informare din strainatate, cautandu-se asimilarea in viata bibliotecilor. El apare ca un instrument important la indemana managerilor si totodata o solutie de optimizare a activitatii acestor institutii, in special in raport cu calitatea serviciilor oferite beneficiarilor, dar nu numai.
Pornind de la experienta structurilor de piata, bazate pe obtinerea profitului si cresterea vanzarilor, marketingul a ajuns sa fie folosit si de organizatiie non profit, in speta biblioteci. Ideea apare a fi tentanta si de cele mai multe ori necesara, mai ales in conditiile climatului actual si factorilor ce conditioneaza activitatea bibliotecilor, cerand din partea acestor institutii adaptabilitate, suplete, transformarea mentalitatii, schimbarea atitudinii in raport cu utilizatorii si chiar redefinirea misiunii si rolului lor.
Cele cateva exemple prezentate vorbesc de la sine despre beneficiile folosirii acestor principii si implementarea lor prin programe si planuri coerente, prin tehnici si modalitati specifice. Tendinta este de a opta, intrucat s-au dovedit eficiente, pentru folosirea tehnicilor de marketing, atat de catre structuri traditionale, cat mai ales de catre biblioteci marcate puternic de impactul noilor tehnologii si de competitia (cooperarea?) pe piata informatiilor. In acest caz paleta procedeelor se intinde de la o "atitudine", "filozofie", de la o simpla dar eficienta orientare de marketing, pana la modalitati cat mai elaborate si programe bine puse la punct, asemanatoare celor folosite de firmele pentru profit. Lucrurile difera de la un spatiu geografic si cultural la altul, de la o biblioteca la cealalta.

Dar Romania?
Este dificil pentru cineva interesat de acest subiect sa identifice, cu exceptia catorva articole si comunicari la intalniri profesionale, un corpus inchegat de texte in limba romana care sa abordeze direct tema marketingului de biblioteca. Sunt de asemenea chiar si extrem de putine traduceri din literatura straina de specialitate ca sa putem spune ca cel putin din acest punct de vedere o preocupare metodica exista. Situatia nu este fara explicatii, si putem intelege, chiar si la o analiza succinta, ca nu se poate vorbi inca (din punct de vedere al constientizarii si coerentei aplicarii sale) despre marketingul structurilor info-documentare la noi. In conditiile in care, stim bine, la scara nationala se fac primii pasi in domeniul informatizarii si al unei economii fundamentate pe liberul schimb de informatii, nu mai mira pe nimeni ca nu sunt create conditiile optime care sa favorizeze aceasta orientare spre principiile marketingului si asimilarea lui, ca necesar, in biblioteci. Mult timp in societatea noastra cererea reala de informatii a lipsit si abia acum se contureaza o noua ideologie de utilizare a ei.
        Parafrazand un specialist in domeniul intermedierii informationale care vorbea despre animarea mai lenta a pietei informatiilor in Europa fata de America, patria liberului schimb. Si totusi, Romania se trezeste! Nu stim inca in ce sens si cum e mai bine dar tranzitia la economia de piata va duce, probabil, si la aparitia sectorului particular in informare. Am vazut ca dezvoltarea pietei informatiilor depinde de factori politici, economici, istorici, sociali si culturali, ca traditiile fiecarei administratii determina natura si gradul implicarii sale in difuzarea informatiilor, ca ramura informarii nu se poate dezvolta haotic, fara un sprijin serios din partea statului. Dar nici incercarile de a transfera (fara adecvare si o analiza lucida a posibilitatilor si necesitatilor noastre) experientele sistemelor occidentale nu sunt, probabil, eficiente. Pentru noi, cel putin pana in acest moment, apare evident ca bibliotecile romanesti au jucat un rol important in animarea pietei informatiilor, dar si ca potentialul lor nu trebuie inlocuit cu structuri bazate prioritar pe profit.

• O problema importanta este costul accesului la sursele de informare. Trebuie sa se tina seama de rolul social si cultural al bibliotecii, mai ales in conditiile actuale ale tranzitiei, crizei, nivelului de trai scazut al populatiei: majoritatea categoriilor de utilizatori ai bibliotecii nu au mijloace necesare pentru a-si asuma astfel de cheltuieli (persoanele in varsta, somerii, studentii), deci gratuitatea este mai mult decat necesara.

        In lipsa sau insuficienta subventiilor, bibliotecile sunt nevoite sa caute noi metode si strategii de finantare. Comercializarea serviciilor incepe sa fie o optiune si a bibliotecilor de la noi. Tot acum se contureaza si cadrul legislativ corespunzator care flexibilizeaza si fluidizeaza schimbul de informatii, permitand acestor institutii sa efectueze propriile alegeri si operatii financiare aferente.

Adoptarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 84 din 1998 privind constituirea Fondului de sustinere a bibliotecilor din invatamant ilustreaza importanta acordata subiectului dar si modul concret de raportare a Statului la problematica gratuitate/ taxe pentru serviciile de informare. Se constata deci ca legislatia (30), (37) abiliteaza aceste institutii sa comercializeze in anumite conditii si limite serviciile lor, percepand tarife (pentru accesul in biblioteca al utilizatorilor specifici si al altor categorii de utilizatori, imprumutul interbibliotecar, realizarea de fotocopii, activitati speciale de cautare/ regasire prin Internet, servicii speciale etc.) si sa gestioneze fondurile respective exclusiv in folosul bibliotecilor.

        Chiar daca aceste posibilitati nu sunt fructificate la nivel de nuante de catre bibliotecile din invatamant, este totusi un inceput. Simpla adoptare a unor tarife pentru serviciile de baza - acces, imprumut de publicatii, imprumut interbibliotecar, multiplicarii   xerox -nu este decat un prim pas, mai curand mimetic decat fundamental strategic in cadrul unui plan coerent de marketing, asa cum s-ar putea realiza.
        De altfel, chiar si in absenta unei orientari preponderent de piata, chiar daca optiunea bibliotecilor romanesti ar fi, sa zicem, inclinata mai mult spre gratuitate, principiile marketingului ar putea fi (dupa cum am vazut din experienta bibliotecilor din strainatate) foarte bine integrate si, probabil, necesare. Preocuparile de a imbunatati accesul utilizatorilor la documente si ameliorarea diseminarii informatiilor nu sunt, practic, diferite de ceea ce se urmareste si prin marketing dar in cazul acestuia lucrurile se realizeaza metodic, studiat, perseverent si integrat intr-un tot coerent, prin planul sau proiectul de marketing.
        Analiza relatiei biblioteca-utilizator, prin anchete si studii, departe de a fi perfecta, aduce informatii care ii pot interesa pe manageri. Asemenea sondaje au inceput sa fie realizate si publicate in ultimii ani si la noi in tara. Un demers, ce a stat la baza politicii de carte in deceniile trecute, intreprins de biblioteca "Gh. Asachi" din Iasi impreuna cu Directia regionala de statistica inca din anii '60 si reluat in 1995 a permis evaluari si analize asupra configuratiei cititorilor sai prin:

        Studii similare (anchete asupra comunitatii utilizatorilor), inteprinse de Maria Moldoveanu (publicate in revista Biblioteca) si de studenti ai Sectiei de Bibliologie si Stiinta Informarii a Facultatii de Litere din Bucuresti au fost analizate pe larg de Ionel Enache (16) in teza sa de doctorat, furnizand informatii si concluzii utile:

        Concluzionand, dincolo de cativa pasi, modesti, nu se poate vorbi, inca, de marketing in structurile infodocumentare de la noi. Tranzitia este, sigur, dificila iar in fata bibliotecilor, cu mici exceptii, scenariul este similar si dureros: sa faca mai mult cu mai putin si din ce in ce mai putin. Solutii, modele, verdicte, nu poate da nimeni dar poate ca exemplul, inteligent adaptat, al unor echipe din strainatate care au stiut sa gaseasca oportunitati tocmai in situatii de criza, preluand initiativa si schimband viitorul bibliotecii lor, n-ar fi rau de urmat. Un ins dinamic si ingenios sublinia importanta iesirii din starea de inertie si complacere, aratand ca daca noi, profesionistii in informare nu facem primii "miscarea" pentru a ne schimba situatia aceasta va fi facuta de cei care habar nu au despre o biblioteca si ca inainte ca cineva caruia nu-i pasa de munca noastra sa ne taie fondurile mai bine sa devenim intreprinzatori si sa transformam lucrurile in favoarea noastra.
        Privind marketingul in aceasta acceptiune, a starii de spirit "proactive" de care vorbesc specialistii, ca "atitudine" si "filozofie"cred ca posibilitati sunt la indemana oricui, totul este sa fie constientizata importanta acestui mod de abordare si apoi sa se aplice efectiv, sa se transpuna practic prin tehnici progresive de genul:

	Realizeaza o echipa de marketing si incepe cu o sedinta de brainstorming asupra serviciilor esentiale si care necesita cea mai mare atentie, cauta sa definesti directivele, scopurile, misiunea...
	Evalueaza acum serviciile pentru utilizatori si intreaba-te daca se potrivesc cu nevoile utilizatorilor, daca serviciile curente furnizeaza informatii cerute, necesare lor si daca tu, ca profesionist in informare, te simti frustrat de resursele de care dispune biblioteca. Daca esti, gandeste-te ce frustrat trebuie sa fie utilizatorul...
	Schimba mediul (fizic si subtil), structureaza-l in asa fel incat sa atraga, sa binedispuna, gaseste facilitati de educare-formare a utilizatorilor...
	Implementeaza (daca nu ai) un sistem informatic integrat de biblioteca. Costa, dar ajuta enorm...
	Concentreaza-te nu asupra a ceea ce nu ai ci asupra a ceea ce ai si altii ar plati ca sa aiba...

        Lista ramane deschisa, la fel ca si problema in discutie ea cerand adaptare, receptivitate, si o permanenta interogare asupra sensurilor activitatii noastre: