În 1990, printr-o hotărâre a Guvernului României1, se desfiinţa Institutul de Studii Istorice şi Social Politice (ISISP). Hotărârea era motivată de "necesitatea înlăturării paralelismelor în cercetarea istorică şi social politică". Paralelismul se referea, probabil, la coexistenţa Institutului desfiinţat cu Institutul de Istorie Nicolae Iorga şi Institutul de Studii Sud-Est Europene, deşi nici unul dintre ultimele două nu era specializat în istoria mişcării muncitoreşti, democratice şi revoluţionare, ca să preluăm vocabularul epocii de dinainte de 1989, iar un institut de istoria comunismului lipsea2.

Institutul de Studii Istorice şi Social Politice fusese înfiinţat la 26 martie 1951 sub denumirea de Institutul de Istorie a Partidului, după modelul sovietic. Astfel de institute de istorie a partidului şi de marxism-leninism existau şi în celelalte ţări comuniste.

Apariţia Institutului se face în cea mai teribilă perioadă anticulturală şi bibliocidă a regimului comunist din România, perioada 1948 - 1953, într-o etapă de regres pentru istoriografia română, atât pe plan interpretativ cât şi documentar. Florin Muller, căruia îi aparţine această caracterizare, vorbeşte de o "istoriografie declasată intelectual", marcată aproape ireversibil de înapoiere şi desincronizare de la cercetarea istorică mondială3. Mihail Roller, cel care s-a ilustrat cel mai bine în această naraţiune istorică trivială scrisă în canon stalinist, "dictatorul istoriografiei româneşti în timpul stalinismului"4, a fost director adjunct la ISISP între anii 1955 - 1958. Proiectele Institutului din acele vremuri priveau realizarea manualului de istoria partidului sau scoaterea colecţiei "În ajutorul celor ce urmează cursurile de studiere a istoriei PMR". După 1965, când are loc Congresul al IX-lea al PCR, până la tezele din iulie din 1971, urmează o perioadă de relaxare ideologică în istoriografie5. Chiar şi învăţământul de partid suferă unele reforme în vederea diversificării formării cadrelor conducătoare şi se produce o întărire a criteriilor şcolare de selecţie6. ISISP-ul îşi lărgeşte preocupările şi apar proiecte noi sau sunt reformulate cele vechi: editarea documentelor mişcării muncitoreşti, sinteza istoriei PCR, istoria presei româneşti şi socialiste. Începând din 1968, Institutul publică colecţiile "Biblioteca de istorie" şi "File de istorie". Din păcate, în anii 70 şi 80 urmează o nouă perioadă de deprofesionalizare a disciplinei istorice, perioadă în care activiştii de partid emit veleităţi de persoane înzestrate să rescrie istoria, profesioniştii sunt marginalizaţi, iar cultul personalităţii lui Ceauşescu devine endemic în lucrările de istorie, viciind cercetarea istorică7. La ISISP era locul unde se fabrica biografia lui N. Ceauşescu de către Olimpiu Matichescu sau se compilau operele complete ale "tovarăşului". Nu e deloc de mirare, deci, că în ianuarie 1990, când are loc desfiinţarea Institutului, reputaţia acestuia era destul de şifonată.

Prin hotărârea de guvern din 1990 se mai stabilea ca biblioteca Institutului, cuprinzând 90.000 de volume şi un fond substanţial de periodice, format din aproximativ 17.500 de unităţi, să fie transferată Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti8. Arhiva cu documente istorice şi laboratoarele Institutului erau trecute, provizoriu, în custodia Academiei Române.

Institutul de Studii Istorice şi Social Politice, pe lângă alte funcţii asupra cărora nu mă voi opri acum, avea un rol important în a asigura nevoile documentare ale cercetătorilor Institutului, dar şi ale altor instituţii politice cum ar fi fost Comitetul Central. De asemenea, de colecţia de documente de la ISISP a putut beneficia întreaga comunitate academică şi universitară din Bucureşti prin intermediul relaţiilor de împrumut care existau între instituţiile culturale, cât şi prin consultarea documentelor direct la sediul de pe strada Ministerului (actuala Cristian Popişteanu), în urma obţinerii unei aprobări de la direcţie9. Biblioteca ISISP dispunea în acest scop, al consultării la sediul Institutului, de o sală de lectură ce avea circa 15 locuri. Prin anii '80, o mare parte din fondul de carte străină a fost mutat la Muzeul de Istorie a Partidului (actualul Muzeu al Ţăranului Român) unde putea fi consultat într-o sală de lectură mai mare. De altfel, Biblioteca ISISP dispunea de unul dintre cele mai bune fonduri de carte străină pe domeniile ştiinţelor sociale dintre cele care existau la ora aceea în România. Pe lângă faptul că selecţia era făcută uneori de cercetători care controlau bine bibliografic zona lor de cercetare10, Institutul avea avantajul să fie bine finanţat, fiind dotat cu un buget generos de la gospodăria de partid11. Mai mult, bibliotecarii Institutului, în anii 80 în număr de 5-6, aveau o bună reprezentare a pieţei internaţionale de carte, având la dispoziţie instrumentele necesare pentru a se informa. O parte importantă a colecţiei era formată din lucrări antimarxiste, anticomuniste. Erau achiziţionate cu oarecare perseverenţă din Occident, într-un mod destul de inspirat şi de dezinhibat ideologic, lucrări ale unor scriitori sau analişti interzişi în Uniunea Sovietică. Achiziţia de carte străină se făcea prin Cartimex, iar achiziţia de carte românească prin Colectura bibliotecilor. Alte surse de îmbogăţirea fondurilor erau schimbul de carte cu institute similare din ţările comuniste, Germania de Est, Polonia, Ungaria dar şi edituri sau instituţii controlate de comunişti din Franţa sau Italia. Prin această filieră ajungeau în România lucrări din străinătate de o bună ţinută intelectuală, chiar dacă marxizante sau debitoare ideologic socialismului. Au existat, bineînţeles, şi multe lucrări de propagandă, ruseşti în special, care ajungeau pe această cale la Institut, dar acestea fie nu erau introduse de la început, fie în urma unor deselecţii repetate motivate de lipsa spaţiului12 au fost scoase, astfel încât în fondul care s-a transferat la Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti s-au regăsit într-o mai mică măsură. Institutul a primit şi importante donaţii cum au fost fondul Lothar Rădăceanu, extraordinar în ceea ce priveşte mişcarea socialistă şi muncitorească interbelică, colecţia de periodice a lui Ştefan Voitec, fondul N. Deleanu, donaţia Onisifor Ghibu cu lucrări decisive pentru studiul dezbaterilor româno-maghiare având ca temă Transilvania, donaţia N.P. Smochină cu lucrări despre Basarabia, cărţi din biblioteca Brătianu ş.a.m.d. O altă sursă, în special pentru completarea fondului de carte mai veche, era achiziţia din anticariate. Acest fond de carte veche împreună cu cel curent de carte străină făceau din biblioteca ISISP o bibliotecă de invidiat. Fondul de carte românească conţinea cam toată cartea bună românească de secol XIX şi de secol XX până la al doilea război mondial, inclusiv cartea publicată în străinătate care se referea la România, pe domeniile pe care biblioteca era specializată. Asta a însemnat o achiziţie sistematică, făcută pe o perioadă mai mare de timp, în cunoştinţă de cauză şi cu o delimitare precisă a conturului colecţiei. În fine, nu este exclus ca unele din primele cărţi din acest fond de carte veche să fi provenit din biblioteci confiscate. E mai bine însă să nu întrebi niciodată o bibliotecă comunistă de unde are prima mie de cărţi!

Pentru a exemplifica calitatea acestei colecţii voi prelua, în continuare, o succintă prezentare făcută de înşişi bibliotecarii de la ISISP, într-o notă din 8 martie 1990, notă care se găseşte în arhiva BCU:
"Biblioteca documentară a Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice a luat fiinţă în anul 195513. Considerată cea mai completă bibliotecă din ţară pe profil social-politic, ea cuprinde un mare volum de publicaţii, care se remarcă prin conţinutul lor ştiinţific şi documentar, unele dintre ele fiind unice în ţară. (...)

I. Există un fond valoros al presei muncitoreşti, moderne şi contemporane, începând cu anul 1876, cât şi al altor periodice de orientări diferite, cum ar fi:
Adevărul (1888), Dimineaţa (1904), Facla (1913), Lupta (1922), România Liberă (1877), Universul, Timpul, Daco-Romania, Dezbateri parlamentare (1863), Monitorul oficial, Analele Academiei (1888), Analele parlamentare (1831), Analele statistice (1865), Arhivele Olteniei şi Basarabiei, Convorbiri literare (1871), Revista fundaţiilor regale, Viaţa românească, Anuarul statistic (1904)

II. Fondul de carte
- Materiale de referinţă: Grand Larousse (12 vol.), Larousse du 20ème siècle (6 vol.), Larousse universelle (4 vol.), La Grande Encyclopédie (32 vol.), Encyclopaedia Britannica (29 vol.), The New Cambridge Modern History (12 vol.), Alpha (12 vol.), Le Million (11 vol.), Who's who (20 vol.), Meyer's Lexikon (15 vol.), Der Grosse Brokhaus (21 vol.), Marele dicţionar geografic al României (5 vol.), Predescu - Enciclopedia Cugetarea, Bolšaâ sovetskaâ enciklopediâ (51 vol.)
- Culegeri de documente: Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor (19 vol.); Veress, Andrei, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti (11 vol.); Documente turceşti privind istoria României (3 vol.); Documents secrètes de la politique russe en Orient. 1881 - 1890. Berlin, 1893; Dokumenty vnešnej politiki SSSR (21 vol.)
- Fonduri donate: Lothar Rădăceanu, Onisifor Ghibu, Ion Pas, Stahl, Cărţi din fondul I.C. şi I.I.C. Brătianu 
- Fond special: cuprinde lucrări publicate atât în străinătate cât şi în ţară ale unor personalităţi: Pamfil Şeicaru, Mihai Manoilescu, Mihai Sturdza, Regele Mihai, Mircea Eliade, Horia Sima, I.G. Duca, Antonescu, Memoriile lui Hruşciov, etc.
Opere ale marilor noştri istorici [e vorba de primele ediţii, nota mea, MP]: N. Iorga, V.A. Urechea, Veress Andrei, Păcăţian (Cartea de aur), Xenopol, Papiu Ilarian, Pârvan, Giurescu.
- Publicaţii referitoare la Basarabia şi Bucovina [inclusiv lucrări ruseşti din epoca Unirii sau din interbelic, nota mea, MP]
- Cartea muncitorească cuprinzând lucrări referitoare la începuturile mişcării muncitoreşti
- Cărţi referitoare la istoria tuturor partidelor politice
- Fond unic în ţară: fondul Internaţionalelor Comuniste
- Fond special de traduceri (texte referitoare la istoria României) [traduceri realizate în cadrul Serviciului de Documentare al ISISP, uneori fiind vorba de cărţi întregi legate în volume de biblioteca unicat, nota mea, MP]
- Depozitul de schimb (valoare 2 milioane)"

Şi cu ocazia transferului către BCU a avut loc, cum aflăm dintr-o altă "notă" care însoţeşte dosarul de transfer, o "epurare a fondului de carte şi periodice". În 2004, când s-a reluat prelucrarea sistematică a fondului ISISP, fondul era destul de curat din acest punct de vedere, al maculaturii propagandistice. Exista încă un corpus, de ordinul a o mie, două mii de titluri, în general broşuri, texte propagandistice, cântece patriotice, texte aparţinând vulgatei marxiste autohtone sau discursuri ale liderilor politici comunişti, statute ale instituţiilor comuniste, alte documente de partid. Împreună cu Ovidiu Molnar, cu care răspundeam de selecţie, şi în urma consultării cadrelor didactice de la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, am decis că e util cercetătorilor de istoria comunismului ca aceste documente să fie păstrate, selectiv, dar selectate cu îngăduinţă, în fondul Bibliotecii Centrale Universitare. Oricât de puţin ne-ar conveni, memoria comunismului se află depusă şi în aceste documente aparent banale, redundante, fără semnificaţie. Trebuie ţinut cont de faptul că în următorii ani studiile istorice asupra perioadei comuniste au cel mai mare potenţial de dezvoltare, fiind cu un impact deosebit asupra memoriei colective, lucru care se poate observa încă de pe acum din analiza producţiei editoriale.

Fiind vorba de o colecţie focalizată tematic, destinată cercetării, relativ omogenă valoric, subiectul cărţilor a fost şi principalul criteriu de selecţie, alături de alte criterii care se aplică permanent (limba lucrării, valoarea ştiinţifică absolută, actualitatea pentru zona noastră culturală, starea de conservare, etc.) Următoarele subiecte şi categorii de documente au fost "favorizate"14 în activitatea de selecţie din fondul ISISP:

În limba română:
- lucrări care tratează despre mişcarea socialistă din România, traduceri importante din clasicii socialişti;
- lucrări semnate de autori români, prime ediţii;
- lucrări despre casa regală;
- lucrări care se referă la partide politice, lideri, doctrine, polemici politice şi culturale, pamflete editate înainte de 1948;
- lucrări şi surse despre dreapta românească interbelică;
- lucrări care se referă la sionismul din România, autori evrei din România până în 1948;
- studii economice, agrare, statistici, anuare (documente esenţiale);
- surse şi studii despre Transilvania, iredentismul maghiar, Basarabia, Bucovina, Cadrilater;
- surse şi studii despre naţionalismul românesc, România Mare (lucrări până în 1948);
- surse şi studii despre războaiele mondiale, contribuţia românească, albume, memorii, jurnale;
- lucrări despre viaţa cotidiană, societate, cultură, modernizare editate înainte de 1948;
- lucrări despre instaurarea comunismului în România (editate între 1944 - 1948), stalinismul românesc (lideri, prime ediţii, literatură/proletcultism, ideologie/propagandă) comunismul naţionalist românesc (1956 - 1989: surse, lucrări reprezentative, momente cheie, lideri, relaţiile România - URSS, ţări comuniste, România - Occident, politică internaţională);
- dicţionare, enciclopedii;
- literatură gri (cu atenţie);
- completare retrospectivă pentru fondul de carte românească apărută, de secol XIX.

Lucrări în limbi străine (numai limbi de circulaţie):
- izvoare şi monografii străine despre români şi România;
- lucrări semnificative despre blocul comunist şi războiul rece, anticomunism;
- lucrări semnificative despre mişcarea de nealiniere, Asia, lumea a treia;
- autori români în limbi străine;
- clasicii comunismului internaţional (foarte selectiv: lideri, texte doctrinare, memorii, studii despre);
- socialismul european (foarte selectiv: lideri, texte doctrinare, memorii, studii despre);
- opere ale marilor personalităţi în limbi de circulaţie;
- surse pentru fascism, nazism, sionism;
- lucrări despre fascism, nazism, sionism (selectiv: lucrări documentare, clasice);
- dicţionare, enciclopedii, ghiduri (dacă sunt actuale);
- memorii, studii, documente despre cele două războaie mondiale;
- tratate de politologie, sociologie, teoria istoriei, filosofie, psihologie, drept, editate în secolul XX, lucrări scrise de autori consacraţi şi publicate de edituri importante;
- albume (lucrări de valoare).

Colecţii speciale:
- prime ediţii, izvoare despre Ţările Române (există un foarte bun, dacă nu cumva complet, fond de călători străini în Ţările Române din secolul al XIX-lea), cărţi cu însemne de proprietate, dedicaţii, ediţii rare (e.g. Hegel în ediţe originală), ediţii de lux, cărţi cu legături de valoare15.

Marian Pruteanu

Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti

Serviciul Dezvoltarea Colecţiilor

 

1. "Hotărâre privind desfiinţarea Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice", Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 68 din 16 aprilie 1992, p.4.

2. În 1993 se înfiinţa Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului şi mai târziu Institutul Român de Istorie Recentă.

3. Florin Muller, Politică şi istoriografie în România: 1948 - 1964, Cluj-Napoca: Nereamia Napocae, 2003, pp. 324-325.

4. Ibidem, p. 130.

5. Este o perioadă de de liberalizare care începuse încă din 1964, deja bine cunoscută deoarece spre ea se vor îndrepta toate nostalgiile mai târziu. Despre acest scurt renascentism comunist, Vlad Georgescu vorbeşte în următorii termeni surprinzători: "după 1965, cu excepţia unui număr limitat de subiecte rămase tabu, aproape toate de istorie contemporană, istoricii îşi pot alege singuri temele de cercetare şi le pot trata în lipsa unor indicaţii oficiale" (Vlad Georgescu, Politică şi istorie: cazul comuniştilor români: 1944 - 1977, Bucureşti: Humanitas, 1991, p. 62).

6. Cf. Mihai Dinu Gheorghiu, Les Métamorphoses de l'agit-prop: les institutions de contrôl des intellectuels par les partis communistes et leur transformations après 1989: le cas des écoles de parti, Thèse de doctorat en sociologie, vol. 1 - 2, Paris: École des HautesÉtudes en Sciences Sociales, 1997.

7. Tonul acestor imixtiuni grosolane ale politicului în câmpul cercetării academice îl dă însuşi Nicolae Ceauşescu, care în 1966 obţine diploma universitară în urma frecventării prin corespondenţă a cursurilor Academiei de Studii Economice, pentru ca, mai târziu, să devină doctor în ştiinţe economice, titlu obţinut tot la ASE şi doctor în ştiinţe politice la Academia "Ştefan Gheorghiu". În 1973, Universitatea din Bucureşti îi acordă titlul de doctor honoris causa iar în 1985 Academia RSR îl alegea preşedinte de onoare.

8. Preluarea bibliotecii ISISP-ului avea loc într-un moment încărcat emoţional şi de criză, când sediul central al Bibliotecii Centrale Universitare, în urma incendiului, era o ruină. Cifrele din această hotărâre sunt discutabile deoarece s-a luat ultimul număr din registre fără să se ţină seama de casările operate, de cărţile împrumutate şi care nu mai fuseseră restituite ş.a.m.d. În orice caz, potrivit verificărilor ulterioare făcute în BCU, a fost vorba de un fond de peste 80 de mii de volume. Până în 1995 se terminase integrarea fondului de periodice din fondul ISISP în colecţiile BCU. În ceea ce priveşte fondul de cărţi, până în 1999, 32.347 volume au fost preluate în colecţiile BCU, au fost transferate către alte biblioteci sau casate.

9. Biblioteca ISISP era vizitată şi de oameni din presă, interesaţi probabil de colecţiile de periodice. Institutul avea o colecţie de periodice româneşti bine pusă la punct de care se serveau, de exemplu, cei de la televiziune pentru reportaje şi filme documentare, dar şi o redutabilă colecţie de periodice străine din care nu lipseau titluri precum: Osteuropa, Der Spiegel, Le Monde, The Economist, Times, reviste de istorie americane etc. Institutul edita şi el o revistă începând din 1955, Analele Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PMR, care după 1969 s-a intitulat simplu Anale de istorie. De asemenea, redacţia revisteiMagazin istoric primea sprijinul celor de la Institut.

10. Pe lângă persoane cu educaţie sumară precum însuşi directorul Institutului din perioada 1961 - 1989, Ion Popescu-Puţuri, care era învăţător de formaţie iniţială, în Institut au semnat statul de plată şi cercetători validaţi academic: Viorica Moisiuc, Ion Calafeteanu, Ion Mamina, Stelian Neagoe, Ion Bulei ş.a.

11. Biblioteca ISISP şi biblioteca CC-ului avuseseră la început o singură conducere, Institutul având ca organ tutelar Comitetul Central al PCR.

12. În viitorul care nu a mai existat era prevăzut ca Institutul să-şi schimbe sediul, având destinată o locaţie în Casa Poporului.

13. Anul 1955 este unul de inflexiune din punctul de vedere al graficului producţiei de carte, fiind anul în care pentru prima oară raportul dintre producţia originală şi traduceri se inversează. Numărul traducerilor, în cea mai mare parte din rusă, fusese până în 1955 superior cărţilor originale. (v. Mihai Dinu Gheorghiu, op. cit., vol. 2, p. 42). Tot în 1955 se inversează raportul între numărul tezelor de doctorat susţinute în România şi numărul tezelor susţinute de români în străinătate, îndeosebi în URSS. ISISP acorda titlul de doctor în istoria mişcării muncitoreşti şi a PCR, istoria modernă şi contemporană a României şi istoria mişcării muncitoreşti internaţionale şi a luptei de eliberare naţională (Ştefan Ştefănescu, coord., Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978, p. 368).

14. Selecţia este un act influenţat de subiectivitatea culturală a selectorului. Indeterminarea care intervine generează un risc al selecţiei care nu poate fi eliminat ci doar asumat ca atare. Calitatea selecţiei depinde în mod esenţial de orientarea pe care o are în cadrul disciplinei cel care selectează, de capacitatea lui de a se ţine la curent cu tendinţele cercetării şi ale documentării, în fine, de familiarizarea lui cu tradiţia epistemologică a disciplinei. Experienţa în bibliotecă este şi ea, desigur, un factor care contează, la fel ca şi cunoaşterea coerenţei colecţiei bibliotecii pentru care se face selecţia, a istoricului acestei colecţii, a sensului în care ea evoluează.

15. Această listă am alcătuit-o împreună cu Ovidiu Molnar. Mulţumesc şi celorlalţi colegi din BCUB care m-au ajutat la realizarea acestui material, în special doamnei Liz Paraschivoiu, domnului Cornel Cubici şi domnului Ion Podocea. Ultimii doi, foşti bibliotecari la ISISP, au lucrat după 1990 în BCU (la fel cum s-a întâmplat şi cu alte trei persoane: Elisabeta Nicoară, Lianos Teodor şi Gyaspyaş Cristina).