Noile tehnologii informaţionale: provocare şi necesitate în managementul dezvoltării colecţiilor

Acasă‎ > ‎UNIBIB‎ > ‎

Introducere............................................................................................................3

1. Managementul dezvoltării colecţiilor în societatea informaţională

1.1. Managementul dezvoltării colecţiilor digitale.....................................................4

2. Tehnologiile informaţionale vis-a-vis de bibliotecile universitare

2.1. Noile tehnologii informaţionale...........................................................................6
2.1.1. Bazele de date................................................................................................6
2.1.2. Suporturile optice numerice.............................................................................6
2.1.3. Reviste electronice...........................................................................................7
2.1.4. Cărţile electronice: e-book...............................................................................8
2.2. Copyright-ul şi accesul la documentele pe suport electronic..............................10

3. Impactul noilor tehnologii asupra etapelor activităţii de dezvoltare a colecţiilor

3.1. Etapele realizării activităţii de dezvoltare a colecţiilor.........................................11
3.1.2. Surse de informare şi mijloace de căutare pe Internet....................................11
3.2. Selecţia documentelor electronice.......................................................................13
3.2.1. Evaluarea informaţiei găsite pe Internet..........................................................14
3.3. Achiziţia documentelor electronice: e-Commerce şi pieţele virtuale.....................16
3.3.1. Furnizorii pentru bibliotecile informatizate....................................................... 16
3.3.2. e-Commerce.....................................................................................................17
3.3.3. Plăţi electronice................................................................................................18
3.3.4. Semnătura electronică......................................................................................20
3.4. Acces sau achiziţie?.............................................................................................20

Concluzii......................................................................................................................21

Bibliografie..................................................................................................................23

INTRODUCERE

Resursele tehnologice devin, în condiţiile societăţii informatizate, un act de identitate pentru orice instituţie, comunitate sau ţară. Globalizarea informaţiei se transformă în realitate, toate resursele intrând într-o relaţie de subordonare cu World Wide Web, cu magistralele informaţionale şi cu Internet-ul.

"Informatica - cu ramura ei cea mai importantă, informatica documentară - intră într-o eră nouă, în care conduce calculatorul spre profitul unui spaţiu de comunicare navigabil şi transparent, centrat pe informaţie"1

Ideea societăţii bazate pe informaţie a fost lansată în SUA şi a devenit de mare interes în Europa după redactarea unui raport celebru al Uniunii Europene, ce poartă numele coordonatorului său, celebru atunci, astăzi controversatului Martin Bangemann.

Noul mediu, format din tehnologiile care converg, se completează, fuzionează şi se caracterizează prin:

generalizarea muncii cu calculatorul;
dezvoltarea unor capacităţi mari de stocare: CD-uri, DVD-uri, reţele cu debit mare (20 Mb, 155 Mb);
trecerea la documentul numeric: totul se aşază, se manipulează şi se exploatează sub forma unor suite de "bits" 0 sau 1, indiferent de natură, format, origine, standardul documentului. Documentul numeric este omniprezent în orice comunicare, informare, documentare, aducând flexibilitate, maleabilitate, conducând la diminuarea costurilor de stocare, de manipulare şi de difuzare a informaţiei;
hipertextul şi virtualul produc o adevărată revoluţie culturală; documentele te trimit la alte documente, ţesând o imensă pânză mondială. 2

Bibliotecile, deşi reflectă trecutul, sunt instituţii ale prezentului şi mai ales ale viitorului, iar automatizarea în biblioteci nu este numai o necesitate a supravieţuirii lor, ci şi condiţia adecvării la cerinţele etapei viitoare. Adevărata modernizare a bibliotecilor româneşti trebuie să înceapă cu modernizarea managementului, cu reexaminarea tuturor fluxurilor, a tuturor activităţilor şi relaţiilor.

Menţinerea în afara conectării la reţeaua de informaţii mondială nu mai este posibilă. Învăţământul în general, şi cel superior în special, datorită ritmului deosebit de dezvoltare are nevoie de sisteme deschise. Pentru realizarea acestor sisteme deschise este nevoie de utilizarea în comun a resurselor existente şi de asigurarea compatibilităţii dintre diferite sisteme informatice.

Lucrarea de faţă îşi propune să scoată în evidenţă impactul pe care noile tehnologii informaţionale îl au asupra unei biblioteci universitare - în speţă a Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti - mai ales din prisma activităţii de dezvoltare a colecţiilor, activitate primordială pentru funcţionarea optimă a oricărei instituţii de acest nivel.

CAPITOLUL I:

Managementul dezvoltării colecţiilor în societatea informaţională

1.1. Managementul dezvoltării colecţiilor digitale

Managementul este ştiinţa proceselor complexe. În spaţiul numeric conceptul de colecţie îşi schimbă sensul. Termenul desemnează în tot mai mare măsură ansamblul format, pe de o parte, de produsele tradiţionale, iar pe de altă parte de resursele digitalizate (colecţii virtuale).

Dezvoltarea colecţiilor - un ciclu constant, continuu - este procesul prin care te asiguri că cerinţele de informare ale utilizatorilor prin folosirea colecţiilor sunt satisfăcute la timp şi în mod economic. Activităţile de dezvoltare a colecţiilor încearcă să iasă din zona centralizată şi să treacă în cea de abordare coordonată, dar descentralizată.

Managementul dezvoltării colecţiilor digitale trebuie:

să se bazeze pe identificarea cerinţelor utilizatorilor;
să răspundă tuturor utilizatorilor (celor ce accesează la distanţă) pentru a fi eficient;
să se aplice pronind de la cunoaşterea şi participarea la programe de cooperare locale, regionale, naţionale şi internaţionale.3

În repartizarea responsabilităţilor personalului din dezvoltarea colecţiilor, o sarcină majoră este reevaluarea alocaţiei bugetare, pentru reorientarea achiziţiilor: obţinerea de licenţe locale, decizii referitoare la instalarea bazelor de date, abonamente la publicaţii electronice; CD-ROM-uri.

Accesul online la bazele de date cu text integral implică de obicei o taxă pentru fiecare utilizare. În ţările din Vestul Europei şi Statele Unite, editorii de publicaţii tipărite, dar şi producătorii de baze de date fac demersuri pentru o lege a dreptului de împrumut public (publicaţii, date, informaţii), ceea ce înseamnă că, în viitor, puţine documente vor putea fi consultate fără a plăti taxe.

Preocupările privind sfera informaţională sunt, adesea, exprimate prin termeni cum ar fi: "stocarea şi regăsirea informaţiei", "manipularea informaţiei", "centre de informare" ca o necesitate legitimă de a defini şi a înţelege mai bine modul în care cunoştinţele umane sunt organizate, conservate şi comunicate.

În BCU, colecţiile tradiţionale sunt suplimentate cu resurse informaţionale care pot fi accesate rapid folosind noile tehnologii. Informaţia electronică nu va înlocui documentele tipărite (în totalitate), ci va susţine şi extinde explozia de informaţii. Chiar şi bibliotecile care deţin colecţii importante nu pot oferi toate informaţiile solicitate de utilizatori, motiv pentru care au creat programe de partajare a resurselor, apelează la sisteme sau infrastructuri, care să organizeze şi să unească resursele informaţionale, fie ele tradiţionale sau moderne.

Consiliul Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ (C.N.B.I.) în colaborare cu Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Superior (C.N.F.I.S.) vor stabili criterii de finanţare a bibliotecilor din învăţământ şi vor urmări realizarea unui program de specializare a colecţiilor bibliotecilor din învăţământul superior prin crearea de Centre de Informare şi Documentare Universitară (C.I.D.U.) sau de consorţii.

Motivul care determină partajarea resurselor este costul tot mai ridicat al documentelor, la care se adaugă cheltuielile aferente tehnologiei, în timp ce bugetul consacrat achiziţiilor scade, iar publicaţiile sunt tot mai numeroase şi diversificate.

Responsabilităţile specialiştilor în managementul colecţiilor vor fi mai multe şi mai complexe: ei vor decide asupra selecţiei materialelor nou apărute pe piaţă, în format electronic: CD-ROM-urile, seriale publicate online sau documentele disponibile numai pe benzi magnetice. Cunoaşterea surselor furnizoare, stabilirea de relaţii corecte şi stabile cu acestea, aprecierea calităţii acestui tip de materiale, longevitatea informaţiei pe care o deţin, disponibilitatea datelor ştiinţifice în format electronic, aprecierea costului în raport cu eficienţa şi utilitatea informaţiilor vor fi încercări majore pentru specialiştii în completarea colecţiilor şi chiar pentru managerii de bibliotecă.4 Pentru bibliotecarul din achiziţii, sistemele complexe conduc în viitorul apropiat la un alt "scenariu" în care documentele care urmează a fi cumpărate sunt selectate din baze de date online şi comandate electronic printr-un vendor sau editor.

Planul de management al colecţiilor trebuie formulat şi în funcţie de cunoaşterea utilizatorilor, a necesităţilor de lectură şi informare a acestora dacă se doreşte ca să fie util şi complet, să evidenţieze noua structură a colecţiilor şi să asigure un acces deschis şi rapid la o varietate de resurse informaţionale. Acest program trebuie corelat cu posibilităţile de conservare de care dispune biblioteca.

În prezent, cele mai multe informaţii pe discuri şi benzi nu sunt înregistrate în ideea unei conversii permanente. Pentru informaţiile electronice de lungă durată există îndrumări speciale referitoare la condiţiile optime de stocare şi la frecvenţa de copiere a benzilor şi dischetelor.

În ţările occidentale, multe biblioteci cumpără CD-ROM-uri în mod obişnuit, fără a-şi pune problema longevităţii datelor pe care le conţin. Atât timp cât informaţia pe aceste suporturi este furnizată imediat, nimeni nu s-a preocupat de aspectul permanenţei. Totuşi, Biblioteca Congresului a emis studii în acest sens, estimările au confirmat faptul că longevitatea datelor stocate pe disc digital optic este de 10 până la 30 de ani, în funcţie de producător.

Specialistul în managementul dezvoltării colecţiilor în era informaţională trebuie să ţină cont de:

piaţa tehnologiei digitale a documentelor;
să exploateze informaţia (adunată, concepută);
să ştie să descopere resursele pertinente, să evalueze ceea ce se găseşte în baze de date sau în reţele;
să aibă o mare flexibilitate în modul de gândire.

Datorită faptului că sursele de informare sunt acum mai degrabă "accesate" decât "achiziţionate" şi "deţinute", noţiunile de "selecţie" şi "dezvoltarea colecţiilor" au alt înţeles acum.

Combinaţia dintre tehnologie şi dezvoltarea colecţiilor prin cooperare, creează platforma pentru realizarea colecţiei virtuale.

BCU Bucureşti în cooperare cu BCU Iaşi, BCU Timişoara şi BCU Cluj au achiziţionat în 2003 peste treisprezece baze de date din care nouă sub interfaţa ProQuest şi patru sub interfaţa Chadwyck Healey. Efortul financiar a reprezentat o pătrime din suma totală pentru fiecare bibliotecă în parte, fiecare din ele plătind 25.000 euro din totalul de 100.000 euro.

CAPITOLUL II:

Tehnologiile informaţionale vis-a-vis de bibliotecile universitare

2.1. Noile tehnologii informaţionale

Bibliotecile digitale reprezintă o nouă infrastructură, care a fost creată prin folosirea pe scară largă a comunicaţiilor şi informaţiei digitale. Pe plan internaţional, există dorinţa de conlucrare între cele mai importante surse de informare digitală pentru a forma o sursă globală, accesibilă tuturor.

Resursele informaţionale sunt percepute ca incluzând deopotrivă tehnologiile informatice şi informaţiile în sine. Diferenţele cele mai importante faţă de resursele "tradiţionale" se referă la faptul că informaţia este: expandabilă, compresibilă, înlocuită, transportabilă, difuzabilă, partajabilă, intactă chiar şi după utilizări repetabile.

2.1.1 Bazele de date

În mod sigur, ele nu constituie un suport material ce poate fi păstrat de către o bibliotecă, dar există numeroase aspecte ce le apropie de documentele materiale şi, în particular, de periodice: ele sunt adesea accesibile sub formă de abonament, cunosc o actualizare şi determină cheltuieli documentare şi, mai ales, ele nu pot fi gândite independent de restul colecţiei, pe care o completează şi căreia i se substituie, chiar în anumite domenii (mai ales juridice, ştiinţifice sau tehnice). Cu toate că bazele de date nu au dimensiuni patrimoniale pentru biblioteca care le revendică utilizarea, interesul faţă de ele se alătură celui al documentelor materiale:

bazele de date nu sunt depozite nediferenţiate, fiecare bibliotecă selecţionând doar câteva accese preferate;
fiecare bază de date, în scopul unei utilizări eficiente, cere o mai bună cunoaştere a conţinutului şi o urmărire a evoluţiei sale.

În anul 2001 BCU achiziţionează baza de date: Agenda legislativă oferită de Editura Rentrop & Straton.

În anul 2003 biblioteca a achiziţionat alte două baze de date: ProQuest şi TDNet.

TDNet este un sistem unic de management al jurnalelor electronice produs de TDNet Ltd, o filială a Teldan Information System. TDNet este gratuit pentru toţi utilizatorii care l-au cumpărat. Accesul este nelimitat pentru toţi beneficiarii instituţiilor plătitoare. ProQuest conţine 12.100 de titluri cu text integral din următoarele domenii: drept, ştiinţe sociale şi politice, filosofie, biblioteconomie, filologie, biologie şi medicină etc.

2.1.2 Suporturile optice numerice

Suporturile optice cuprind două categorii distincte: suporturile optice analogice (de tip videodisc) şi suporturile optice numerice (compact-discul cu citire laser este cel mai răspândit).

CD-ROM-ul a fost primul produs comercializat, apoi a apărut CD-I, DVI şi DVD a căror dezvoltare a fost relativ lentă din cauza unor probleme tehnice.

CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory Driver) este definit ca fiind un mijloc de codificare pentru fişierele date. CD-ROM este un mediu "lung linear care stochează date secvenţiale, chiar dacă accesul este aleator".5 Sunetul poate să fie cuvânt sau muzică sau imagine numerotată. CD-I (Compact Disc Interactiv) are posibilităţi multiple: text, imagine, sunet, inclusiv sunetul numerotat (pe care DVI nu îl are), dar nu poate afişa integral imagini animate continuu.

Philips, Sony şi Microsoft au promovat la a 4-a Conferinţă CD-ROM din martie 1989 discul CD-ROMXA, un CD-ROM multimedia. În definiţia dată de Philips, Sony şi Microsoft, multimedia înseamnă integrarea mai multor medii în cadrul aceleiaşi aplicaţii tehnice. CD-ROMXA care, în general, este denumit multimedia, poate stoca folosind noile tehnici de compresie, sunet, grafică şi text pe acelaşi disc compact, pe care le redă simultan sau nu.

În Romania putem afla despre noile apariţii de documente electronice, dar cataloagele editurilor sau, mai rar, din reviste sau ziare. O restricţie în achiziţia de discuri optice este obţinerea licenţei. De multe ori se solicită taxe foarte mari pentru acordarea licenţelor de reţea. Există 3 tipuri mai importante de licenţe de reţea pentru discurile CD-ROM: licenţe globale, licenţe după numărul de utilizatori simultani şi licenţe după numărul staţiilor de lucru din reţea.

În anexa 1 am dat câteva exemple de CD-ROM-uri pe care BCU le-a achiziţionat de la furnizori români în perioada 2002-2003.

2.1.3 Revistele electronice

Internetul permite editarea şi difuzarea prin e-mail a revistelor, publicaţiilor electronice, unele având deja o tradiţie (Vision Digest este în al 14-lea an de apariţie). Publicaţiile sunt distribuite automat pe o listă întreţinută de un listserver, listă la care ne putem abona printr-un mesaj "subscribe".

Revistele electronice sunt rezultatul unui proces editorial complex, cu referinţi, sau cel puţin cu o seleţie a materialelor (aşa cum sunt publicaţiile moderate din cadrul unor grupuri tematice). În varianta simplă, difuzată prin e-mail, publicaţiile pot fi privite ca liste de distribuţie moderate, în care o singură persoană, editorul, are dreptul să distribuie materialele. Există în acest caz o adresă anume pentru acumularea de informaţii în vederea "publicării".

Există reviste de tip ziar, magazin de informare şi divertisment, de exemplu: Revista 22, PCNet, România Liberă, Tribuna Economică, Respiro, cu apariţie exclusiv pe Net, a revistei Studii Internaţionale care îi are ca editori pe Gabriel Andreescu şi Renate Weber. Te poţi, de exemplu abona la Scout Report trimiţând un e-mail la majordomo@is.internnic.net cu linia: Subscribe Scout Report. Există însă şi publicaţii electronice dedicate informării bibliografice (Contents Alert ale Editurii Elsevier), după cum există şi publicaţii orientate spre activitatea de cercetare (Fusion digest). Unele se distribuie săptămânal, altele lunar, altele zilnic.

Avantajele utilizării revistelor electronice:

formatul liber;
nu există restricţii privind numărul de pagini, numerele succesive, dimensiuni;
textele digitale sunt interactive;
accesul este mai ieftin, mai rapid şi mult mai comod;
informaţiile sunt sortate, transmise şi regăsite mult mai uşor;
chiar dacă nu toate revistele electronice sunt gratuite, costul informaţiei difuzate electronic este mult mai mic decât al celei tipărite.

Dezavantajele utilizării revistelor electronice:

timpul căutării nu poate fi prevăzut;
adesea rezultatele căutării sunt insuficiente, dar costă;
se plătesc: informaţiile, licenţele şi accesul.

Metoda de abonare:

prin e-mail, trimiterea unui mesaj de tip e-mail cuprinzând cuvinte subscribe sau în cazul renunţării la abonament unsubscribe;
prin agenţii de abonamente care preiau de la editor şi forma electronică în momentul plăţii pentru forma printată, varianta electronică este donată (acces pe bază de parole sau adrese IP);
prin agenţii de abonamente care preiau de la editor doar forma electronică (acces pe bază de parolă).

2.1.4 Cărţile electronice: e-book-uri

"Viitorul cărţii în era digitală nu este deseori înfăţişat în contextul impunerii pe piaţă a dispozitivelor portabile de lectură şi a aplicaţiilor soft corelate".6

Cartea este redefinită din perspectiva disocierii între conţinut şi suportul material al acestuia. Cartea nu înseamnă foaia de hârtie pe care a fost publicată, ci conţinutul, informaţia; pentru că cititorul ştie că ceea ce dă identitatea cărţii este experienţa lecturii, universul pe care-l deschide, şi nu aspectul ei, obiectul fizic. Acelaşi conţinut poate fi publicat atât pe hârtie, cât şi în format electronic. Mediul electronic, apariţia calculatoarelor a adus totodată cartea într-o altă înfăţişare - cartea electronică.

Cărţile electronice (e-book-uri) sunt fişiere executabile, bazate în principal pe fişierele HTML. Ele pot fi realizate dintr-un site Web deja creat sau din alte fişiere HTML. La acestea se pot adăuga şi alte fişiere ca de exemplu fişiere grafice. Toate acestea vor fi prelucrate prin compilare într-un fişier de tip exe. Cărţile electronice sunt complet interactive pe Internet şi pot conţine legături, imagini, grafice, tabele, fişiere video. Ele pot fi protejate prin parolă şi/sau nume utilizator (user ID).

Ca o premieră pe piaţa editorială românească la Târgul Internaţional de Carte Bucureşti 2001, firma Softwin a anunţat realizarea cărţilor electronice, e-book-uri.

Soluţia vizează în special cartea academică, specificul acestor publicaţii fiind conţinutul complex. Soluţia informatică poate transforma documentele (cărţi, enciclopedii, manuale şcolare, dicţionare) în format electronic, respecâtnd conţinutul iniţial al textelor de pe format tipărit.

Orice titlu disponibil pe site-ul editorului sau distribuitorului este criptat (securizat), astfel încât doar cel care a făcut dovada plăţii îl poate accesa. Acesta va primi publicaţia achiziţionată prin e-mail, CD, DVD sau o va descărca pe computerul lui direct din siteul furnizorului. După ce a cumpărat documentul, clientul va primi un cod de acces care va permite vizualizarea publicaţiei respective doar pe calculatorul propriu fără posibilitatea de a o salva, printa sau transmite altor cumpărători.

Cartea electronică este un document digital care poate fi accesat pe calculator şi care poate fi citit în mod similar unei cărţi tipărite.

Cartea electronică poate fi citită pe un PC sau alt dispozitiv de lectură (device) cu ajutorul unui soft dedicat. Cele mai răspândite programe pentru citirea cărţilor electronice sunt Microsoft Reader şi Adobe Acrobat Reader.

Avantajele utilizării cărţilor electronice:

este portabilă (pe un readable device pot fi transportate 100 - 150 cărţi);
poate fi obţinută gratuit de pe Internet sau la un preţ de patru opt ori mai mic decât cea tipărită;
o carte electronică achiziţionată nu poate fi copiată şi transmisă altcuiva, fără aprobarea editorului. Pentru studiul individual, porţiuni din text pot fi copiate, adnotate;
nu sunt cheltuieli pentru împachetare, transport, nu se utilizează personal pentru aceste activităţi;
nu mai este nevoie de control de calitate pentru fiecare exemplar livrat, astfel încât cheltuielile de producţie sunt reduse considerabil, ceea ce face ca o carte electronică să fie mult mai ieftină decât una tipărită.

Din punct de vedere al utilizatorilor colecţiile de e-book-uri oferă:

accesul la informaţia electronică prin diverse criterii dorite de utilizatori;
cercetarea în timpul lecturii a unui dicţionar sau crearea unor note personale;
reducerea semnificativă a spaţiilor de lectură, prin eliminarea parţială a publicaţiilor cu acces liber la raft;
reducerea cheltuielilor pentru conservarea colecţiilor;
distribuţia mai judicioasă a personalului de bibliotecă prin reducerea sau eliminarea unor funcţii destinate urmăririi şi servirii publicaţiilor.

O piaţă globală de carte se formează, un univers virtual al textului în care orice titlu va fi gata oricând pentru tipar sau pentru descărcare în memoria calculatorului personal. Globalizarea industriei cărţii va fi halucinantă, nedisciplinat, cu destule manevre inovative. Nu tehnologia, ci tot factorul uman va face distincţiile de valoare.

Conceperea cărţii ca produs digital va conduce la un moment de cotitură în industria editorială. Cartea electronică îşi va avea coordonatele de dezvoltare şi astfel nici un text nu va mai fi de negăsit. Probabil se va pune capăt producţiei oarbe care conduce acum la epuizarea rapidă din librării a unot titluri de succes şi stocarea celor al căror public special erăsfirat sau greu de atras. E-book-ul stocat undeva în reţea, va constitui o sursă inepuizabilă de noi exemplare.

Iată câteva exemplare de adrese www ce conţin cărţi electronice:

http://www.folium.ro

http://www.biblioteca.euroweb.ro

http://www.liternet.ro

http://www.e_librarie.ro

2.2. Copyright-ul şi accesul la documentele pe suport electronic

La cea de-a 62-a Conferinţă IFLA de la Beijing Comitetul Executiv şi Consiliul Profesional IFLA au adoptat documentul "Position paper on copyright in the electronic environment", redactat de Sandz Norman - un document care arată rolul bibliotecilor în epoca documentelor electronice şi subliniază necesitatea unei legislaţii internaţionale flexibile privind circulaţia informaţiilor.

Implementarea tehnologiei informaţionale a generat numeroase conflicte legate de nerespectarea copyright-ului. IFLA propune, tratament egal al informaţiei electronice cu informaţia tipărită în ceea ce privelte legislaţiile naţionale pentru copyright. Astfel pentru documentele în format digital, fără plata vreunei taxe, utilizatorul bibliotecii ar trebui să aibă dreptul de a citi, de a asculta sau de a vedea aceste documente.

De asemenea, ar trebui ca utilizatorul să aibă dreptul de a copia părţi de lucrări în format digital, apărate de copyright pentru nevoile sale de studiu, cercetare sau didactice.

Studiile de specialitate atestă că un control internaţional prea strict al informaţiei este neproductiv şi diminuează accesul la informaţie. "Protecţia prin copyright trebuie astfel făcută încât să permită folosirea informaţiei în scopul încurajării creativităţii şi nu a împiedicării accesului la informaţie." 7

În ceea ce priveşte achiziţia documentelor digitale IFLA propune ca, în cazul în care o bibliotecă a plătit pentru o copie a unui document, ea să dispună complet de ea şi să poată trimite oriunde în lume, fără o permisiune prealabilă a proprietarului, căruia, fără îndoială, i s-au plătit drepturile la cumpărare. Bazele de date se bucură de acelaşi statut de protecţie oferit de legea copyright-ului ca orice produs intelectual.

Bibliotecile se află foarte aproape de interesele consumatorilor de informaţii. Ele sunt obligate să respecte copyright-ului, deşi rolul lor principal este acela de a sprijini fluxul informaţional.

CAPITOLUL III:

Impactul noilor tehnologiilor asupra dezvoltării colecţiilor în
Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti

Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti reflectă statutul de "tranziţie" al bibliotecii, îmbinând suportul tipărit cu cel digital. 8

Vubisul constituie sistemul de gestiune a bazelor de date bibliografice din bibliotecă, funcţionând în prezent în varianta Vubis 4 Windows, cu toate modulele (achiziţie, controlul periodicelor, catalogare, circulaţie, Opac şi administrare sistem).

Informatizarea a condus la schimbarea mentalităţii bibliotecarului şi la deprinderea de către acesta a unor tehnici şi proceduri noi de lucru, transformând BCU Bucureşti într-o bibliotecă modernă, cu servicii diversificate ce permit accesul rapid şi flexibil la resursele informaţionale.

Informatizarea activităţii de achiziţie oferă rapoarte asupra situaţiei bugetare curente pentru selecţie şi management, generează formulare de comandă necesare distribuitorilor, le ordonează automat, pune la dispoziţie date despre furnizori şi donatori. Posibilitatea de a fi integrată cu circulaţia, contabilitatea sau cu sistemul de catalogare al bibliotecii, face ca de această operaţie să beneficieze mai multe departamente. Datele din achiziţii sunt disponibile online şi, teoretic, orice utilizator poate avea acces la ele.

Circulaţia serialelor poate fi inclusă, de asemenea, în sistemul automatizat al bibliotecii. Sistemele de control pentru seriale ţin evidenţa abonamentelor, generează formulare de atenţionare a furnizorilor pentru numerele care au fost omise, efectuează înregistrări curente după titlu sau subiect.

3.1. Etapele realizării activităţii de dezvoltare a colecţiilor

În Biblioteca Centrală Universitară activitatea de dezvoltare a colecţiilor se realizează în colaborare permanentă cu celelalte compartimente şi cu bibliotecile filiale.

Colecţiile bibliotecii întemeiate iniţial pe o orientare preponderent umanistă, au astăzi o orientare enciclopedică, configurându-se într-o structură pluridisciplinară. Una din provocările actuale pentru bibliotecile universitare este crearea unui mediu de bibliotecă navigabil online care să corespundă cerinţelor de studiu ale utilizatorilor. 9 În această perspectivă activităţile curente şi cele noi trebuie să coexiste şi necesită alocarea unor resurse financiare importante.

3.1.2. Surse de informare şi mijloace de căutare pe Internet

Dezvoltarea colecţiilor = creşterea colecţiilor prin cumpărare, donaţie, schimb

Informare = domeniu care se ocupă cu selecţia, prelucrarea, stocarea, regăsirea şi difuzarea informaţiilor

Informarea este etapa preliminară a achiziţiei, care se bazează pe două aspecte. Primul se referă la posibilitatea de informare asupra cerinţelor şi necesităţilor utilizatorilor. Cunoaşterea cerinţelor utilizatorilor într-o bibliotecă de învăţământ superior se bazează pe analiza mai multor surse, cum ar fi:

planuri şi teme de cercetare ştiinţifică din cadrul facultăţilor;
bibliografii facultative şi obligatorii pentru fiecare disciplină;
sugestii personale ale cadrelor didactice.

Al doilea aspect se referă la cunoaşterea surselor de informare privind posibilităţile de completare a colecţiilor: piaţa editorială, cataloagele editurilor pe Internet, cataloagele editurilor pe CD-ROM, liste de stoc de la edituri prin e-mail, sub forma unor fişiere ataşate.

Societatea informaţiei se deschide cu o nouă perspectivă în materie de formare şi informare. Definit, adesea, drept "cea mai întinsă reţea mondială" sau ca "o megareţea de reţele de transmisie de date", Internet oferă acces partajat la cantităţi enorme de informaţii, date şi resurse, a căror valoare este deosebită pentru ştiinţă şi tehnologie.

Principalele forme de difuzare a informaţiei pe Internet sunt: 10

A. Informaţia structurată

Este o caracteristică a surselor de informare de tip secundar şi terţiar, de tipul bazelor de date bibliografice. Pe Internet se găsesc patru tipuri de baze de date diferite, corespunzând unor oferte informaţionale distincte:

baze de date bibliografice accesibile contra cost: marile servere oferă acces online concomitent într-un număr mare de baze de date bibliografice pe bază de contract. Interogarea implică cunoaşterea unui limbaj de comandă, specific fiecărui server, facturându-se atât durata conexiunii, cât şi volumul de informaţii selectate şi imprimate sau înregistrate la postul utilizatorului;
baze de date specifice: constituie mai ales la nivelul organizaţiilor universitare şi dispunând de un volum mai mic de informaţii, aceste baze de date, în general bibliografice, oferă o sursă importantă de accesare gratuită; ele presupun numai costuri legate de furnizarea textelor integrale ale documentelor;
cataloage de bibliotecă: sute de biblioteci de dimensiuni diferite, oferă prin Internet posibilitatea accesării cataloagelor informatizate în regim gratuit. Realizate cu soft-uri specializate, ele presupun interfeţe şi posibilităţi de interogare specifice;
cataloagele editurilor prin Internet: se pot accesa gratuit. Limbajul de interogare este simplu, direct; aceste baze se pot interoga după titlu, autor, colecţie.

B. Informaţie textuală

Corespunde surselor de informare primare şi cunoaşte o adevărată explozie, datorită varietăţii de tipuri de documente disponibile.

Principalele surse din această categorie sunt:

reviste electronice (reviste de informare bibliografică);
preprinturi; (CIP - Bibliografia cărţilor în curs de apariţie editată de Biblioteca Naţională a României);
pagini de Web (pagini publicitare dedicate unei reviste sau cărţi electronice în curs de apariţie).

Datorită ritmului deosebit de dezvoltare piaţa editorială românească are nevoie de sisteme deschise. Pentru realizarea acestor sisteme online este nevoie de conectarea tuturor editurilor româneşti la Internet.

Prin conectarea Bibliotecii Centrale Universitare la Internet posibilităţile de informare privind apariţiile de publicaţii româneşti şi străine au crescut foarte mult. Astfel informarea sa face mult mai rapid şi uşor.

În cadrul Serviciului Dezvoltarea Colecţiilor există o preocupare continuă pentru trierea şi evaluarea informaţiilor.

3.2. Selecţia documentelor electronice

În cadrul Serviciului Dezvoltarea Colecţiilor din Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti funcţionează în prezent un nucleu de selecţie format din patru persoane cu studii universitare pe diferite specialităţi.

Consideraţii generale privind selecţia documentelor pe diferite suporturi:

Responsabilitatea dezvoltării unei colecţii este în acelaşi timp o mare responsabilitate intelectuală. Selecţia, ca parte fundamentală a acestui proces, implică totuşi un grad ridicat de subiectivitate, rămânând tributară ofertei editoriale existente pe piaţă la un moment dat. Procesul de selecţie a documentelor trebuie să respecte reguli bine definite, astfel încât colecţia să nu se constituie ca o sursă de haos intelectual.

O politică eficientă şi coerentă a colecţiei are în vedere trei tipuri de factori: externi, interni şi umani. Factorii externi sunt acei factori care, fără a interveni direct în decizia de selecţie, o influenţează, stabilind cadrul larg în care îşi desfăşoară biblioteca activitatea (contextul social, factorul economic, cultural, educaţional). Factorii interni sunt acei factori care influenţează direct procesul de selecţie. Factorul uman se referă la bibliotecarii implicaţi în efectuarea selecţiei şi/sau la specialiştii la care se poate apela în cazul apariţiei unei dificultăţi majore, pentru realizarea unei selecţii cât mai adecvate.

Bertrand Calenge, în cartea sa "Politicile de achiziţie", prezintă şapte probleme care trebuie analizate de specialiştii de la dezvoltarea colecţiilor, înainte de a achiziţiona un nou suport sau alt tip de document. 11 Acestea sunt:

Care sunt domeniile de selecţie acoperite de producţia existentă pe acest suport?
- există un domeniu în care acest suport este esenţial?
- care este producţia de titluri pentru acest suport?
- care este gradul de acoperire existent cu alte suporturi?
- care este fiabilitatea materială a suportului?
Care sunt utilizările pe care le favorizează acest suport spre deosebire de alte suporturi?
Este oare armonizată introducerea acestui suport cu criteriile de selecţie generale, fără prezenţa unui risc de echilibru involuntar, cu restul colecţiilor şi serviciilor?
Este oare garantată o coerenţă pentru prelucrarea documentară?
Constrângerile ce ţin de utilizarea acestui suport sunt compatibile cu utilizarea dorită?
Care sunt procedeele de achiziţie (existenţa surselor de selecţie, prezenţa furnizorilor, ritmul şi modalităţile de cumpărare posibile)?
Care este costul achiziţiei de x titluri, cât şi al achiziţiei materialului destinat lecturii, al menţinerii şi reînnoirii lui? Care sunt cheltuielile legate de gestiunea internă specifică acestui suport (amenajarea localurilor, modificarea proceselor de prelucrare, formarea personalului)?

3.2.1 Evaluarea informaţiei găsite pe Internet

O simplă legătură la Internet, îţi dă posibilitatea să accesezi informaţia stocată în calculatoare ce cuprind informaţii de orice tip. Motoarele de căutare, locurile de plecare în căutarea informaţiei, sunt uşor de învăţat şi utilizat.

Internetul a avut implicaţii majore şi asupra bibliotecarilor, reafirmându-se rolul lor de agenţi şi educatori în identificarea surselor de informare, folosirea şi diseminarea informaţiei la cerere, în analiza şi evaluarea informaţiei, în structurarea şi organizarea ei pentru aplicaţii practice, în înţelegerea beneficiarilor şi instruirea lor. 12

Bibliotecarul trebuie să fie capabil să filtreze informaţia utilă din volumul imens de informaţii transmise.

Întrebările pe care utilizatorul trebuie să şi le pună înainte de navigare 13 sunt:

care sunt informaţiile de bază legate de temă?
care sunt domeniile cu care se intersectează?
care ar putea fi cuvintele cheie ale domeniului?
ce motor de căutare se foloseşte?
de ce interes se bucură pe Internet tematica pe care o studiez?
de cât timp dispun pentru navigare?

Evaluarea informaţiei aflate pe Internet îi preocupă pe bibliotecarii din cadrul Serviciului Dezvoltarea Colecţiilor. Întrebările pe care şi le poate pune specialistul care face selecţia documentelor electronice, inclusiv site-uri WEB 14 sunt:

Asupra conţinutului
- informaţia este recentă?
- tema este clar definită?
- care sunt criteriile de difuzare?
- pagina are legături şi cu alte pagini de interes pentru temă?
- există o descriere a acestor legături?
- cât de des se face actualizarea paginii?
Asupra responsabilităţii
- autorul este bine identificat?
- autorul are vreo afiliere instituţională?
- dacă da, ce ştim despre instituţie?
Asupra organizării informaţiei
- este evidentă o organizare logică?
- deplasarea de la un document la altul se poate face uşor?
- există o tablă de materii?
- actualizările sunt marcate?
Asupra posibilităţilor de căutare
- există facilităţi de căutare ale site-urilor?
- interfaţa şi mesajele de help sunt uşor de înţeles/manevrat?
- care sunt metodele de interogare: cuvinte-cheie, operatori booleeni?
Asupra posibilităţii de acces la material
- există acces la versiunea de text integral?
- există dreptul de transferare pe calculatorul propriu a materialului dorit?
- există o persoană de contact pe site?

Bertrand Calenge propune opt indicatori pentru procesul de selecţie a bazelor de date:

limitarea lingvistică;
limitarea geografică;
noutatea informaţiei;
instantaneitatea accesului;
accesul rapid la documentul primar;
natura documentrului primar;
prezenţa fişierelor de îndrumare a cercetării;
prezenţa altor baze interesante pe server-ul avut în vedere.

Trebuie subliniat faptul că accesul la bazele de date reprezintă un cost, care este identificat în cadrul bugetului de achiziţii. Lista precisă a interogaţiilor este foarte interesată pentru a evalua pertinenţa colecţiilor într-un domeniu sau altul. Putem, de exemplu, să decidem, reducerea nivelului de complexitate al documentelor într-un domeniu dacă chestionarea bazelor de date aduce un plus de neînlocuit.

3.3. Achiziţia documentelor electronice: e-commerce şi pieţele virtuale

În noua economie, reţelele înlocuiesc pieţele, achiziţia documentelor virtuale va fi înlocuită cu un sistem "de acces cu plata pe termen scurt (abonament, taxă de acces, etc.)". Dematerializarea este prezentă în domeniul serviciilor. Bill Gates a transformat bătrâna "Enciclopedie Britanică" de 22 volume într-un serviciu on-line, la care te poţi abona. Deci, nu mai este vorba de cumpărarea de documente, ci de cumpărarea de "timp de acces". 15

Această logică a "accesului", care devine prezentă în fiecare zi, datorită noilor tehnologii produce un stil de viaţă cu totul nou, bazat el însuşi pe un acces cu plată. Este vorba de accesul la o "realitate stilizată" şi virtuală, care se negociază pe pieţe culturale. Piaţa online, bazată pe reţele verticale, apropie fragmente de piaţă, creând o mai bună transparenţă, reduce costul şi timpul tranzacţiilor.

3.3.1. Furnizori pentru bibliotecile informatizate

"În era automatizării, relaţiile dintre bibliotecar şi furnizor au fost schimbate brusc. Acum, atât furnizorii, cât şi realizatorii de programe şi materiale hardware sunt parteneri obişnuiţi ai bibliotecilor". 16

Vânzătorii de carte (termen folosit generic şi pentru furnizori) şi agenţiile de abonamente pentru publicaţiile seriale oferă servicii diferite bibliotecilor, deşi funcţia lor este similară. Ambele categorii sunt de intermediari între editori şi biblioteci şi sunt implicate în achiziţia de carte şi periodice electronice pentru biblioteci şi sunt implicate în achiziţia de carte şi periodice electronice pentru biblioteci.

Precomenzile, comenzile, anunţarea titlurilor noi (prin poşta electronică) sunt în continuare practici obişnuite pentru Biblioteca Centrală Universitară în achiziţia de documente de la edituri, librării, agenţii de abonare. Biblioteca se bucură acum de comoditatea şi eficienţa pe care le oferă suportul informaţional oferit de vendor, dar trebuie să-şi reamintească faptul că produsul vendorului (cărţi, seriale, materiale de învăţământ) şi serviciile, care sunt de primă importanţă, costă. Biblioteca însă trebuie să evalueze periodic service-ul automatizat oferit de vendor în relaţie cu strategia lor proprie pentru viitor.

Panorama furnizorilor româneşti pentru BCU cuprinde:

librării virtuale (ex.: http://www.cartea.ro , http://www.teora.ro);
edituri prezente pe Internet;
anticariate online (ex.: http://www.anticariatonline.com).

Ca şi bibliotecile vendorii trebuie să-şi pună întrebări cât au de gând să investească într-un sistem informatizat. Acestea sunt legate de :

concordanţa dintre sistemul vendorului şi variatele sisteme integrate de bibliotecă;
cum se va folosi de interfaţa vendor-client dacă biblioteca se modernizează hardware / software;
existenţa unui contract pentru serviciile informatizate.

Ce vrea Biblioteca Centrală Universitară de la furnizori?

transmiterea şi facturarea electronică a comenzii;
rabat;
accesul direct în baza de date a vendorului;
abilitatea vendorului de a se aproviziona;
livrare rapidă.

Ce doresc furnizorii de la Biblioteca Centrală Universitară?

un număr regulat de comenzi ferme;
precizia comenzii (aranjarea alfabetică pe titluri / editori);
să nu se modifice comanda după trimiterea la furnizori.

3.2.2 e-Commerce

Comerţul electronic este un concept integrativ ce desemnează o gamă largă de servicii suportate pentru procesele de afaceri, incluzând poşta electronică, cataloagele electronice, sisteme suport pentru preluarea de comenzi, logistică şi tranzacţii etc. 17

Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente corespunzătoare următoarelor roluri:

a. clientul care este conectat la Internet pentru a naviga şi a face cumpărături;

b. comerciant (editură, librărie etc.). Sistem informatic (hard+soft) situat de regulă la sediul editurii, care găzduieşte şi actualizează catalogul electronic;

c. sistem tranzacţional. Sistemul informatic (hard+soft) responsabil cu procesarea comenzilor, iniţierea plăţilor, evidenţa înregistrărilor şi a altor aspecte de business implicate în procesul de tranzacţionare;

d. dispecer plăţi (payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instrucţiunilor de plată în interiorul reţelelor financiar-bancare, cu verificarea cărţilor de credit şi autorizarea plăţilor; acest sistem joacă rolul unei porţi care face legătura dintre reţeaua globală Internet şi subreţeaua financiar-bancară. 18

3.3.3. Plăţi electronice

În prezent plăţile cu ajutorul cărţilor de credit (credit card), banilor electronici (e-cash), cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente (smart card) sunt principalele metode de plată folosite în comerţul electronic. Tranzacţiile dintre site-ul Web al furnizorului şi cumpărător (biblioteca) sunt criptate folosind tehnologia SSL (Secure Socket Layer).

De îndată ce furnizorul (editură, librărie) şi-a deschis contul bancar şi a finalizat implementarea sistemului informatic
care-l conectează la instituţiile financiare, el îşi poate începe activitatea. Bibliotecarul care navighează pe site-ul Web al editurii alege cărţile dorite şi le depune în coşul virtual de cumpărături, apoi el este pus în legătură online cu furnizorul de servicii de plată (PSP) care-i va cere informaţiile necesare pentru procesarea plăţii: tipul cardului, numele proprietarului şi data expirării cardului.

Printre primele site-uri e-commerce apărute în România s-au numărat şi librăriile online. În număr mic, ce-i drept, dar deţinând o proporţie importantă din mulţimea site-urilor de e-commerce. Deschiderea spre Internet şi posibilităţile de promovare oferite de acesta au fost valorificate, în principal de marile edituri care şi-au permis să-şi deschidă magazine virtuale pe Internet.

Aşa cum era şi firesc primele care au apărut pe Net au fost editurile care publicau cărţi destinate specialiştilor în computere, fie ei programatori, administratori sau începători în tainele calculatoarelor. În timp oferta s-a diversificat, putând găsi acum pe Internet cărţi dintr-o multitudine de domenii, cum ar fi: economie, drept, istorie, medicină, paranormal, science-fiction, management.

Câteva exemple de edituri şi librării prezente pe Internet de la care Biblioteca Centrală Universitară face achiziţie online:

Una din cele mai vechi librării româneşti este Teora. Ceea ce apreciezi la www.teora.ro este uşurinţa cu care navighezi pe site. După ce intri în magazin ca cetăţean român sau străin, ai posibilitatea să alegi una dintre cărţi, căutând după: titlu, autor sau subiect. După ce găseşte cartea dorită vizitatorul poate afla şi alte amănunte interesante cum ar fi: o scurtă descriere a cărţii. Pentru o comandă se apasă pe butonul "Adaugă în coş". După ce ai vizitat magazinul virtual şi ai comandat tot ce aveai nevoie, poţi goli coşul de cumpărături, sau dacă eşti hotărât poţi comanda. În prezent singura modalitate de expediere este prin poştă. Pentru aceasta trebuie să completezi un formular cu datele tale şi cel mai important adresa la care să ţi se trimită pachetul.

Un alt furnizor cu care lucrează BCU Bucureşti este editura - Dacia www.multiarea.ro/dacia - editura are un site bine structurat, dar cu o grafică mult mai puţin reuşită comparativ cu Teora, All, Polirom, Humanitas. El propune cumpărătorului o mulţime de cărţi structurate pe colecţii, neexistând o modalitate generală de căutare (titlu, autor). Comanda se face destul de uşor completând un formular ce se transmite prin e-mail editurii. Plata se face ramburs.

De remarcat sunt site-urile editurilor Polirom, Humanitas, All care se găsesc la adresele de web www.polirom.ro ,www.humanitas.ro , www.all.ro .

Există treizeci şi patru librării administrate de societatea "Librăriile Humanitas", un sistem direct de distribuţie "Cartea Humanitas prin poştă".

Site-ul editurii Folium îşi propune un proiect deosebit de ambiţios şi anume reconcilierea între cartea clasică, tipărită şi cea în formă electronică. O secţiune se ocupă de prezentarea titlurilor în format electronic pe care le susţine editura.

Pentru aceste site-uri administratorul paginilor de Web ţine o evidenţă strictă asupra stocului de carte disponibil, în acelaşi timp prezintă şi noutăţile editoriale.

Editurile prezente pe Internet furnizează bibliotecilor abonate "news letter". Aceasta este primită săptămânal sau lunar de beneficiar prin e-mail şi îi sunt anunţate titlurile noi apărute.

Comerţul electronic din România va lua o întorsătură fantastică atunci când va apărea intrumentul de plată reprezentat de cartea de credit.

Lipsa reglementărilor legislative legate de comerţul electronic şi reticenţa băncilor în realizarea unei plăţi electronice fac e-commerce în ţara noastră să nu se dezvolte atât de rapid ca în celelalte state ale Uniunii Europene.

Ceva trebuia schimbat în acest domeniu al comercializării cărţii. Dificultăţile întâmpinate de librării, difuzori, biblioteci, cititori în determinarea ofertei de carte, în selectarea titlurilor dorite sunt notorii. Ceva trebuia să se întâmple. Ceva s-a întâmplat deja: Librăria Virtuală. Librăria virtuală este un concept nou în România şi reprezintă, în fapt, un sistem modern de prezentare şi vânzare de carte la care pot apela toţi cei care îşi desfăşoară activitatea pe Internet.

Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Informatică, sub egida Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, înfiinţează prima librărie electronică din România, librărie ce are ca prim obiectiv diseminarea informaţiei electronice de tip carte.

Iniţiativa se înscrie în unul din obiectivele planului de acţiune e-Europe şi anume crearea colecţiilor electronice de date prin intermediul Internetului.

Furnizorii de carte îşi pot face cunoscută oferta în această librărie electronică, iar cumpărătorii pot căuta titlurile dorite şi pot lansa comenzi direct către ofertanţi printr-un simplu click.

Principiul de funcţionare al librăriei electronice simulează perfect funcţionarea unei librări tradiţionale. Diferenţa este una singură: metoda de comunicare, metodă din care derivă imediat avantajele acestei tehnici:

Avantajul esenţial este depăşirea barierelor regionale pentru activitatea de comercializare a cărţii. De cele mai multe ori pentru a achiziţiona o carte difuzorii, librăriile, bibliotecile sau cititorii apelează la resursele locale, din localitate. Activitatea editorială din provincie este slab reprezentată în capitală şi cu atât mai puţin dintr-o regiune în alta;
Interactivitatea sistemului. Un titlu anunţat de o editură este disponibil imediat pentru a fi comandat de oriunde din ţară;
Cititorii pot comanda cărţi direct de acasă. Un simplu click ne poate aduce cartea direct la uşă;
Librăria electronică este un instrument de informare.

Câteva adrese web de librării virtuale româneşti:

http://www.cartestraina.ro

http://www.carte.com.ro

http://librarievirtuala.netfirms.com

http://www.elibris.ro

http://www.librismarket.ro

http://www.raft.ro

Dacă pentru publicaţiile străine achiziţionate pe lei există deja la ora actuală prezenţi pe Internet doi intermediarihttp://www.books-unlimited.ro şi http://www.prior-books.ro , pentru cartea românească lucrurile nu sunt aşa de simple. Până în prezent nu există pe Internet un intermediar (vendor) care să lucreze cu majoritatea editurilor româneşti. Centralizarea comenzilor la Serviciul Dezvoltarea Colecţiilor pentru unităţile filale şi achiziţia nepartajată fac ca acest procedeu să fie în continuare destul de complicat.

"Strategia de dezvoltare a Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti: 2000 - 2003" propune dezvoltarea colecţiilor pe suport electronic prin intensificarea achiziţiei acestui tip de documente.

3.3.4. Semnătura electronică

În 13 decembrie 1999, Uniunea Europeană a aprobat o directivă pentru semnătura electronică. Semnătura electronică este importantă întrucât permite că anumite aspecte care necesită prezenţa fizică (precum semnătura pe unele documente) să fie transportate la distanţă prin transfer în reţea. Un alt avantaj este faptul că acceptarea semnăturii digitale va determina standardizarea formularelor care trebuie semnate.

În Austria (una din primele ţări care au adoptat sistemul semnăturii electronice), se defineşte semnătura electronică drept: "datele electronice ataşate sau legate în mod logic de alte date electronice care servesc la autentificare, respectiv la stabilirea identităţii semnatarului". În anul 2001, s-a adoptat Legea 455/2001, privind semnătura electronică, prin care se stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturii electronice.

3.4. Acces sau achiziţie

Pentru a face faţă exigenţelor de ordin economic, precum şi noilor cerinţe, multe biblioteci au început să utilizeze serviciile de furnizare a documentelor, adică serviciile care pun la dispoziţie exemplare separate din articolele de reviste cerute. Serviciile de furnizare a documentelor, permit bibliotecilor să asigure accesul la sursele de informaţie, fără ca acestea să fie în proprietatea lor sau să fie păstrate de ele.

A spune că viitorul bibliotecilor rezidă în politica de acces la documente, mai mult decât în deţinerea acestora, este deja o banalitate. În favoarea accesului la distanţă s-au formulat mai multe argumente, printre care şi cel ce consideră că o asemenea politică este inevitabilă. Accesul la distanţă va fi facilitat progresiv, în măsura în care tot mai multe documente vor fi produse sub formă electronică. De acum înainte nu mai este atât de importantă achiziţia documentului propriu-zis, din moment ce accesul electronic la el se face mai uşor. Accesul trebuie preferat din punct de vedere economic, resursele bugetare fiind din ce în ce mai puţine, iar publicaţiile tot mai scumpe. 19

În domeniul ştiinţelor umaniste necesitatea de a avea documentul în mână este mai bună pentru că, deşi utilizatorul ştie precis ce doreşte, notiţele catalografice relevă atât de puţin din conţinutul lucrărilor, încât este necesară răsfoirea mai multor lucrări până poate găsi ceea ce caută. Bill Hill, cercetător la Microsoft, spune că va trece mult timp până când cărţile electronice vor înlocui definitiv cărţile tipărite. După părerea sa, cheia migrării către cartea electronică este "cum să faci din lectură o experienţă mai plăcută decât lectura unei cărţi clasice?"

Cercetările actuale au dus deja la rezultate excelente: o carte electronică va putea fi nu numai portabilă, dar în acelaşi timp va furniza imagini şi sunete. În prezent, accesul la distanţă la documentele "copiabile", precum articolele din periodice, este mai satisfăcător decât accesul la documentele "necopiabile", lipsit de fiabilitate şi rapiditate.

Bibliotecile au nevoie deopotrivă de de accesul la distanţă şi de achiziţia de documente. Trebuie însă găsit un echilibru între aceste două tendinţe şi o politică generală pe care trebuie să o urmărească biblioteca. Accesul la distanţă nu va fi în mod cert mai puţin costisitor în viitor. Şi pentru accesul la distanţă, şi pentru achiziţia de documente, bibliotecarii trebuie să obţină bugete mai mari.

Concluzii

Pentru fiecare dintre noile tehnologii informaţionale prezentate anterior ar trebui ca bibliotecile să-şi dezvolte o politică proprie de adaptare. Numai urmărirea consecventă a unei asemenea politici va avea ca rezultat păstrarea rolului principal de informaţii.

În cazul în care nu se va reuşi cuplarea la noile tehnologii, bibliotecile vor deveni încetul cu încetul similare unor instituţii dedicate arhivarilor, fără a-şi mai putea îndeplini menirea pentru care au fost create.

Ultimele orientări în ceea ce priveşte producţia de carte ştiinţifică (importantă pentru bibliotecile universitare) ca şi cele privind unele periodice (ştiinţifice sau de larg interes) relevă importanţa ce trebuie acordată jurnalelor electronice şi e-book-urilor. Consultarea acestora, cere prezenţa mijloacelor tehnice adecvate. Bibliotecile care nu vor avea asemenea mijloace renunţă, practic, la un întreg segment al producţiei editoriale.

Ca o premieră pe piaţa editorială românească, la Târgul Internaţional de Carte - Bucureşti 2001, firma SOFTWIN a anunţat realizarea e-book-urilor. În anul 2002-2003 BCU Bucureşti achiziţionează e-book-uri şi îşi propune digitalizarea cărţilor de la editurile "All Beck" şi "Humanitas". Astfel, utilizatorul va putea consulta în acelaşi timp, prin legăturile create, atât documentul, cât şi enciclopedia sau dicţionarul care îl interesează.

În România, la ora actuală, cartea electronică are de luptat cu mai mulţi inamici. În primul rând, este vorba de cel care ar trebui să fie de fapt aliat: autorul. Autorii pur şi simplu nu au încredere în acest mijloc sigur de răspândire a operei lor. Pe locul doi, sunt editurile tradiţionale care văd în e-book un mare pericol. Totuşi, aşa cum arată statisticile, în ţările occidentale, unde industria Internetului este foarte dezvoltată, marile edituri cultivă cartea electronică din simplul motiv că acesta este un mijloc de a testa piaţa. Pe lângă autor şi editură, un al treilea adversar al celor puţini care vor să promoveze cartea electronică este chiar statul 20. Autorităţile nu fac nimic să-i sprijine pe aceşti pionieri. Ministerul Culturii a anunţat că vrea să realizeze o bază naţională de literatură română. Proiectul nu s-a concretizat nici până astăzi. La ora actuală, nu avem decât câteva case de editură care editează carte electronică: Folium, Noesis, Liternet, Asalt. Liternet oferă cărţi de literatură română contemporană. Oferta editurii Noesis a fost completată cu E-book-uri puse pe CD multimedia. Există edituri care oferă gratuit download de carte. Folium, de exemplu. Editurile All şi Humanitas încep să producă pentru unele titluri, pe lângă lucrarea în format tipărit, şi varianta ei electronică pe CD. În anul 2000, s-a înfiinţat Asociaţia Editorilor de Carte Electronică din România, din care fac parte: Asociaţia Arte/Litere Asalt, Liternet, Folium, Noesis.

Colecţiile bibliotecii întemeiate iniţial pe o orientare preponderent umanistă, au astăzi o orientare enciclopedică, configurându-se într-o structură pluridisciplinară. Resursele electronice sunt organizate, în cazul CD-ROM-urilor (cumpărate sau donate), în Sala de Referinţe "Minerva" şi în Sala de Periodice.

Extinderea infrastructurii în tot mai multe biblioteci din cadrul reţelei de filiale configurează un sistem de accesare a tuturor resurselor documentare din întreg ansamblul BCU (consultarea bazelor de date la care biblioteca are abonament, a periodicelor electronice "e-journals", furnizarea electronică la distanţă).

BCU Bucureşti este una din instituţiile participante la proiectul "Parteneriat InfoEuropa". Proiectul este dezvoltat în cadrul programului "Phare Europa", fiind finanţat de Uniunea Europeană şi administrat de delegaţia Comisiei Europene din România. În cadrul proiectului BCU participă la realizarea bazei de date interinstituţionale EUREF, care cuprinde surse de informare europeană şi referinţe bibliografice. Prin participarea la proiectul "Phare Parteneriat InfoEuropa" BCU pune la dispoziţia publicului un post de lucru informatizat, în cadrul Sălii Europa, destinat consultării documentelor pe suport digital.

În condiţiile în care Europa îşi propune trecerea la e-Europe, în care e-Commerce este în plin avânt, iar erodarea rapidă a cunoştinţelor impune e-Learning ca instrument de furnizare a cunoştinţelor în reţea, Biblioteca Centrală Unversitară din Bucureşti trebuie să-şi dezvolte mai ales, colecţiile de documente electronice. Pentru acestea ea trebuie:

să apeleze la servicii de difuzare a documentelor electronice, care contra cost, furnizează articole din revistele cerute de utilizatori;
să-şi formeze un colectiv specializat în căutarea, sortarea şi arhivarea informaţiilor de pe Web;
să înceapă digitalizarea documentelor din colecţiile speciale;
să caute mai mulţi furnizori de documente, care să ofere rabaturi substanţiale;
să-şi pună întrebarea de câte ori achiziţionează un document pe hârtie dacă nu există şi echivalentul lui sub formă electronică şi care dintre acestea este mai avantajoasă;
să încurajeze cooperarea cu alte biblioteci în vederea achiziţiei partajate;
să reducă achiziţia într-un domeniu, dacă chestionarele bazelor de date full-text aduce un plus de informaţii.

În acest fel, Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti se va integra în Societatea Informaţională. Trecerea la Societatea Informaţională este unul din obiectivele strategice al Guvernului României pe perioada 2001-2004 şi una din condiţiile de preaderare la Uniunea Europeană.

Bibliografie

Bakker, Trix. "Biblioteca virtuală. Consecinţe asupra dezvoltării colecţiilor în Olanda." În: Biblioteconomie: Culegere de traduceri prelucrate, nr. 1/1998, p.6.
Bursuca, Roxana. "Internet-Megastructură informaţională pentru ştiinţă şi tehnologie." În: Probleme de informare şi documentare, vol. 33: nr. 1-2/1999, p.20.
Calenge, Bertrand. Politicile de achiziţie: constituirea unei colecţii într-o bibliotecă. Bucureşti: Editura "Biblioteca Bucureştilor", 1999, p.269.
Cioată, Mircea. "Plăţi electronice". În. NetReport, nr. 101/2001.
***Cultura în masă. Articol apărut în site-ul: http://www.total.net
Dragomir, Voichiţa. "BCU din Bucureşti între biblioteca tradiţională şi biblioteca virtuală". În: Buletin A.B.I.R., vol.8: nr. 4/1997, p.7.
Dragomir, Voichiţa. "Servicii oferite de Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti." UniBIB, Nr. 1/2001.
Eftimie, Cătălina. Ce este o carte electronică. În: http://wwwe_carti.150m.com/carte_electronica
Garden, Richard. Library Collections. Mac Graw-Hill, 1981, p.280.
Iepureanu, Viorica; Enescu, Alexandra. Direcţii şi strategii de dezvoltare a colecţiilor în bibliotecile universitare. Constanţa: Ex Ponto, 2001, p.119, 141.
Lapelerie, Francois. "Compact discurile în bibliotecile americane (CD-ROM)." În: Biblioteconomie: Culegere de traduceri prelucrate, nr. 1-2/1991, p.36.
Levy, Pierre. Cyberculture. Editions Odile Jacob, 1997, p. 51.
Line, Maurice. "Acces sau achiziţie? O alternativă pentru biblioteci." În: Biblioteconomie: Culegere de traduceri prelucrate, nr. 3/1996, p.80.
Marinescu, Nicoleta. Formarea în societatea informaţiei, societate în formare.
În: http://biblioteca.euroweb.ro/bibliotec.htm
Noveanu, Eugen. Navigarea pe Internet. În: http://pedagogica.gq.nu/resurse/disted/constient.htm
Oprea, Dumitru; Airinei, Dinu; Fotache, Marin. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Bucureşti: Polirom, 2001, p.101.
Păruş, Mihaela. Tendinţe manageriale în biblioteca publică. Iaşi: Biblioteca Judeţeană "Gh. Asachi", 2001, p.62.
Preston, Grallia. Cum funcţionează Internetul. Bucureşti: All, 2003, p-6-7, p.127.
Regneală, Mircea. "Copyright-ul în preocupările IFLA." În: Studii de Bibliologie şi Ştiinţa Informării, nr. 2/1996. Bucureşti: Editura Universităţii "Al.I. Cuza", 2000, p.69-70.
*** Strategia de dezvoltare a BCU Bucureşti: 2000-2003. Bucureşti, 2000, p.12.
http://www.primulpas.tripod.com
http://telelucru.hypermart.net/ghod/dotare/internet.htm#3.3
http://www.agora.ro
http://www.onbizon.net/articole/e_book/cultura_in_masa.htm
http://www.biblioteca.euroweb.ro/bibltec/10web.htm

ANEXA 1

CD-ROM - 264 TITLURI / cărţi româneşti pe suport electronic

Exemple:

1. Pierre Levy, Cyberculture, Editions Odile Jacob, 1997, p. 51

2. Michel Jean; Nicoleta Marinescu; Mariana Ianuş, Formarea în societatea informaţiei, societate în formare;http://biblioteca.euroweb.ro/bibliotec.htm

3. Viorica Iepureanu; Alexandra Enescu, Direcţii şi strategii de dezvoltare a colecţiilor în bibliotecile universitare, Constanţa: Ex Ponto, 2001, p. 141

4. Mihaela Păruş, Tendinţe manageriale în biblioteca publică. Iaşi: Biblioteca judeţeană "Gheorghe Asachi", 2001, p.62

5. Francois Lapelerie, "Compact discurile în bibliotecile americane (CD-ROM)". În: Biblioteconomie: Culegere de traduceri prelucrate: nr. 1-2/1991, p. 36

6. Eftimie, Cătălina. Ce este o carte electronică? http://wwwe-carti.150m.com/carte-electronica

7. Mircea Regneală, "Copyright-ul în preocupările IFLA". În: Studii de Bibliologie şi Ştiinţa Informării: nr. 2/1996. Bucureşti: Editura Universităţii, 1997, p. 45

8. Voichiţa Dragomir, "B.C.U. din Bucureşti între biblioteca tradiţională şi biblioteca virtuală". În Buletin A.B.I.R., vol. : nr. 4/1997, p. 7

9. Voichiţa Dragomir, "Servicii oferite de Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti". UniBIB, nr. 1/2001

10. Roxana Bursucă, "Internet - Megaresursă informaţională pentru ştiinţă şi tehnologie". În: Probleme de informare şi documentare, vol. 33: nr. 1-2/1999, p.20

11. Calenge, Bertrand. Politicile de achiziţie: constituirea unei colecţii într-o bibliotecă. Bucureşti: Editura "Biblioteca Bucureştilor", 1999, p. 269

12. http://biblioteca.euroweb.ro/bibltec/10web.htm

13. Eugen Noveanu, Navigarea pe Internet: primii paşi spre un demers conştientizat.
În http://pedagogica.gq.nu/resurse/disted/constient

14. Dan Stoica, Curs de metode bibliografice de cercetare. Iaşi: Editura Universităţii "Al. I. Cuza", 2000, p. 69-70

15. Cultura în masă. Articol apărut în site-ul: http://www.total.net

16. Viorica Iepureanu; Alexandra Enescu, Direcţii şi strategii de dezvoltare a colecţiilor în bibliotecile universitare

17. Dumitru Oprea; Dinu Airinei; Marin Fotache. Sisteme informaţionale pentru afaceri. Bucureşti: Polirom, 2002, p. 101

18. Mircea Cioată, Plăţi electronice. Net Report nr. 101 / Februarie 2001.

19. Maurice Line, "Acces sau achiziţie?" O alternativă pentru biblioteci". În: Biblioteconomie: Culegeri de traduceri prelucrate, nr. 3/1996, p.80

20. Utopia cărţii electronice: http://www.romanialibera.com/9FOR/5129.htm

Cristina Chivu

Serviciul Dezvoltarea Colecţiilor şi Schimb de Publicaţii

Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti