INTRODUCERE

Învăţământul românesc trece de o perioadă importantă de timp prin ample transformări, fără prefigurarea unei forme finale. Reformele începute imediat după anul 1990 au încercat să scoată sistemul dintr-un dirijism anacronic care sufocă orice iniţiativă şi orice idee de transformare. Din păcate însă, fără a se construi un model capabil să înlocuiască precedentul, reformele au creat mari probleme administrative. Moment în care s-a clătinat serios şi finanţarea acestui sistem, priorităţile macroeconomice ale României fiind permanent altele.

Într-o sincronizare nefastă, dorinţa legitimă de integrare în structurile Uniunii Europene a acutizat profund suferinţele învăţământului românesc. De această dată însă, apare un model ce poate fi asimilat şi poate înlocui, la nevoie, vechiul model de care ne dezicem cu fiecare zi care trece. Acesta este modelul Europei Occidentale.

Acest model trece şi el prin ample transformări, la capătul lor aşteptându-se de către întreaga comunitate a statelor europene, apariţia modelului unic european cu privire la învăţământ. În acest context apare Declaraţia de la Berlin, care a încercat să direcţioneze toate modelele către unul singur, stabilind principalele direcţii de acţiune pentru perioada 2003 - 2010. România, implicată de drept în acest moment deosebit de important, are acum de pus în practică o serie de reforme structurale ce par capabile să creeze acea aliniere la standardele europene.

Acest context, care cu greu mai poate fi considerat favorabil sau nu, trebuie analizat şi tratat cu seriozitate de către toţi factorii implicaţi, punctul forte fiind tardivitatea cu care a apărut. Sistemul educativ românesc, rămas relativ în urmă, trebuie să recupereze astfel la mai multe capitole decât o seamă de alte ţări partenere.

În această conjunctură externă, structurile info-documentare trebuie să găsească linia integratoare către acest model suportând şi rigorile generale ale mediului cât şi cele proprii, cauzate de explozia informaţională şi de mutaţiile profesionale datorate asimilării noilor tehnologii ale informaţiei.

Conducerea structurilor info-documentare trebuie să analizeze cu atenţie mutaţiile apărute în practica informării şi documentării din facultăţi, această documentare având ca obiect cunoaşterea contextului extern. În paralel, trebuie studiate o serie de date cu privire la mutaţiile profesionale, tehnice şi de buget, care să se constituie în cunoaşterea contextului intern. Aceste demersuri informative sunt obligatorii pentru a putea coordona o serie de acţiuni capabile de a plasa biblioteca într-un punct corect, eficient, ca suport al activităţilor de cercetare şi formare din facultăţi.

Unul din aspectele foarte importante, cauzator el insuşi de mutaţii profesionale, este apariţia documentului electronic în colecţiile bibliotecilor. De modul în care acesta este produs, achiziţionat, conservat şi comunicat publicului studios depinde şi ridicarea calităţii învăţământului către direcţia de care avem nevoie. Datorită noutăţii şi importanţei, acest document este amplu prezentat şi analizat de către literatura de specialitate. Din această cauză nu îmi propun reluarea unor consideraţii care să sublinieze o serie de lucruri deja ştiute.

Am să pornesc studiul meu de la o analiză teoretică şi practică a factorilor externi şi interni în care se desfăşoară activitatea unei biblioteci de facultate, cu privire specială asupra rolului şi locului documentului electronic. Studiul va finaliza prin a sublinia o chestiune ce tinde să devină la fel de importantă, dacă nu mai importantă, modul în care trebuie integrat documentul electronic în oferta documentară a bibliotecii. Latura practică a lucrării va fi explicarea unui model particular luat în studiu, respectiv Biblioteca Facultăţii de Drept.

Subiectul ales pentru a fi studiat este foarte greu de tratat exhaustiv în acest cadru formal. Personal consider că integrarea unui document electronic în oferta documentară a unei biblioteci o reprezintă acţiunea conjugată, prezentă în fiecare activitate de pe fluxul prelucrării informaţiei de la achiziţie la diseminar, implicând tehnici specifice de marketing, de promovare a documentului prin toate canalele de comunicare cunoscute şi avute la îndemână. Tema este pluridisciplinară şi permite o serie întreagă de direcţii de investigare.

Partea I - Considerente teoretice cu privire la integrarea documentelor pe suport electronic în oferta documentară

I.1. Mutaţiile informării şi documentării în mediul universitar

Mediul universitar, prin definiţie mediu formativ şi de cercetare, a contribuit în mare măsură la apariţia şi dezvoltarea IT în prezent fiind folosite pe o scară din ce în ce mai larg atât ca material didactic auxiliar menit a ilustra un conţinut informativ, cât şi ca suport informaţional şi de comunicare pentru activităţile de cercetare şi de educaţie la distanţă sau pentru activităţi intelectuale individuale şi chiar ca suport al activităţilor administrative şi de secretariat.

În învăţământ, IT îi permit profesorului să utilizeze noi moduri de a explica, arăta, demonstra, controla şi evalua şi mai ales, îi oferă posibilitatea de a utiliza metode adecvate stilului şi ritmului de asimilare al fiecărui student. IT permite dezvoltarea unui nou model de învăţare, o nouă manieră de familiarizare şi apropiere de un domeniu ştiinţific ce poate fi mai individualistă dar în acelaşi timp şi interactivă şi cooperantă bazată pe manipularea datelor şi informaţiilor în timp şi spaţiu1.

Mediul universitar românesc este încă unul de tip tradiţional. Când se vorbeşte de sistem educaţional tradiţional se are în vedere un ansamnlu de construcţii destinate studiului (clase, amfiteatre, săli de seminar, săli de studiu, bibliotecă) şi de un context educaţional şi formativ (discipline de studiu, programe, plan de învăţământ, cursuri, seminarii, sesiuni de examinare) la care sunt chemaţi să participe principalii factori angrenaţi în educare: profesorul (specialistul materiei respective) şi studentul (cel care trebuie format).

Expunerea de tip conferinţă caracterizează stilul educativ universitar. Această abordare pedagogică conferă studenţilor o atitudine pasivă, de ascultare, iar profesorilor le oferă posibilitatea de a comunica o cantitate mare de informaţii într-un timp relativ scurt. Interactivitatea într-o expunere magistrală este mică şi nu de puţine ori se întâlnesc cazuri când studenţii păstrează o atitudine de "spectator" mult timp pe traseul lor universitar.

Asimilarea noilor tehnologii ale informaţiei pot produce modernizarea mult dorită a învăţământului românesc, atuurile acestei tehnologii nefiind deloc de neglijat. Astfel, utilizarea IT bine direcţionată contribuie la stimularea interesului studenţilor pentru lecţiile prezentate, diminuează efortul individual, permit gruparea acestora pentru realizarea de activităţi colective şi implicit conduc la formarea competenţelor şi aptitudinilor necesare obţinerii unei specializări universitare.

Vehicularea ideii de modificare a practicii educaţionale trebuie să plece de la mai multe etape succesive care să aibă ca rezultat:

• înlocuirea parţială a tablei şi a manualelor cu informaţia pe alte suporturi;
• utilizarea produselor şi serviciilor informatice ca material didactic;
• extinderea interacţiunii dintre profesor şi student utilizând IT de asemenea manieră încât prezenţa în acelaşi spaţiu să nu fie obligatorie.

Mediul universitar va evolua în contextul utilizării IT şi va fi obligat să-şi redefinească conţinutul şi metodologia pentru multe din activităţile sale de bază.

Procesele pedagogice se modfică considerabil. Triunghiul clasic: profesor - student - disciplină de studiu atins în fiecare din elementele sale (analizate independent precum şi în context relaţional). De asemenea, modificări importante se produc la nivelul activităţilor de cercetare. Introducerea tehnicilor de calcul şi de comunicare a schimbat meseria de cercetător. Multe programe informatice au preluat o parte din activităţile cercetătorilor, acele activităţi ce puteau fi supuse unui algoritm (din domeniile exacte cu precădere).

Profesorul din modelul pedagogic tradiţional continuă să fie evaluatorul şi în noua formulă universitară chiar dacă sala de curs sau de seminar se extinde până la pierderea totală a zidurilor. Mutaţiile profesionale ale dascălului merg către trecerea de la activităţi individuale la activităţi de echipă (partajarea activităţilor de cercetare cu alţi coelgi), trecerea de la activităţi de expunere la activităţi de coordonare şi evaluare (stabilirea unor relaţii tutoriale), modificarea metodelor pedagogice prin utilizarea IT ca material didactic, interpersonalizarea relaţiei profesor-student. Profesorul nu este un simplu transmităţor de conţinut ci în egală măsură un purtător de metode privind accesul la mesajul însuşi. El trebuie să ajute fiecare student să obţină cunoştinţele necesare obţinerii unei specializări superioare, dar şi competenţele specifice muncii intelectuale.

Studentul rămâne principalul beneficiar al activităţilor universitare. Mai mult decât atât el este un participant activ, se implică în procesele ce determină formarea sa. Atributele noilor tehnologii au permis acestora să-şi dezvolte noi abilităţi şi aptitudini. Din această cauză, îmbinând utilul cu plăcutul, s-au produs cele mai multe mutaţii constructiv-formative. De exemplu, inserţia profesională ca urmare a cunoaşterii şi posedării abilităţilor de utilizare2.

Aceste schimbări majore, ce au survenit de o bună perioadă de timp în viaţa universităţilor din mai toate ţările Europei, vor fi cu siguranţă realitatea de mâine din mediul universitar românesc. La nivelul ramurii educaţie - învăţământ, în scopul racordării la aceste cerinţe, programele guvernamentale prevăd "o nouă alfabetizare a populaţiei" precum şi "fundamentarea societăţii educaţionale" care valorifică eficient resursele umane prin educaţie permanentă, creşterea rolului expertizei în luarea deciziilor, accesul generalizat la orice formă de cunoaştere, extinderea mijloacelor de comunicare, creşterea motivaţiei individuale pentru ridicarea nivelului de cunoaştere3.

Universitatea din Bucureşti, fidelă ideii că "viitorul se construieşte azi" a întreprins o serie de acţiuni în implementarea cu succes a aplicaţiilor IT. A reuşit astfel, într-un timp foarte scurt, să creeze un Departament de Învăţământ Deschis la Distanţă - CREDIS, a cumpărat accesul la bazele de date full-text EBSCO şi a făcut primii paşi în direcţia construirii unei biblioteci virtuale care conţine deja versiunea digitizată a peste 100 de titluri de cursuri universitare, numărul total de lucrări deţinute depăşind numărul 13354.

I.2 - Mutaţii survenite în biblioteci cu privire la diseminarea informaţiei

Biblioteca, în forma ei clasică, nu îşi mai poate îndeplini misiunea. Linia integratoare despre care vorbeam în prefaţă este tocmai acea adaptare, acel răspuns pe care trebuie să-l dea biblioteca noilor practici de cercetare şi formare din universităţi. Trebuie acordată o mare atenţie acestor mutaţii ce se produc în facultăţi căci o bibliotecă tradiţională nu va putea participa cu succes la cercetarea dintr-o facultate modernă şi nici o bibliotecă modernă nu răspunde neapărat cerinţelor unei facultăţi tradiţionale, oricare ar fi acelea. Aici trebuie descoperită formula care să adapteze biblioteca la nivelul de modernizare cerut de practica din facultate.

O privire generală asupra facultăţilor din mediul universitar românesc va evidenţia o diferenţă de apetenţă la utilizarea noilor tehnologii ale informaţiei. Unele facultăţi, preponderent cele tehnice şi-au însuşit mai repede practica cu acestea, pe când cele din câmpul ştiinţelor umaniste manifestă întârzieri. Aceste diferenţe crează dificultăţi de adaptare ale propriilor biblioteci, cu atât mai mult cu cât câmpul profesional al informării şi documentării s-a lărgit într-un ritm accentuat.

Biblioteca universitară trebuie să fie o structură dinamică, care să adapteze rapid la transformările care apar în învăţământ. Aceste transformări fac ca relaţia bibliotecii cu utilizatorii să devină esenţială. Biblioteca devine un factor determinant în mediul studenţilor şi cercetătorilor, organizând şi punând la dispoziţie servicii cu puternică valoare adăugată şi jucând rolul de mediator, prin organizarea accesului la informaţii (interfeţe, cataloage colective), prin controlul calitativ al resurselor şi infrastructurilor, prin expertiza pedagogică pe care o deţine5.

Punctul nodal al tuturor transformărilor în ambele medii, cel universitar - ca fiind extrem şi cel info-documentar - ca fiind intern, o constituie tehnologia. Aceasta însă nu poate constitui un scop în sine ci mai degrabă un puternic suport pentru ceva ce atârna foarte greu şi cu puţină vreme în urmă, informaţia. Abilitatea descoperirii şi utilizării cu succes a acesteia este punctul cheie.

Bibliotecile pot folosi eficient IT în atingerea misiunilor sale fundamentale de suport pentru activităţile didactice şi de cercetare, dar poate colabora activ în activităţile de formare, în special cea documentară, pentru realizarea culturii informaţionale.

Posibilităţile oferite de informaţia disponibilă pe suport electronic deschid căi pentru servicii noi şi originale. Componenţa tehnologică, facilitând o incontestabilă îmbunătăţire, nu rezolvă însă, prin ea însăşi, formarea utilizatorilor pentru folosirea ei. Personalul bibliotecii se vede aşadar, constrâns să se consacre mult mai mult formării utilizatorului.

La un anumit nivel, această sarcină suplimentară se manifestă prin multiplicarea cererilor de informaţii ce îi sunt adresate, precum şi prin timpul mai mare petrecut de bibliotecari în a instrui utilizatorii cum să servească de Internet pentru a accede la resurse documentare.

Accesul la texte digitizate rezolvă problema disponibilităţii documentelor (în condiţii legale), dar accentuează problema asistenţei, mai ales în ceea ce priveşte autonomia în căutarea şi organizarea informaţiilor.

Mediul universitar în schimbare va trebui să dea bibliotecarului universitar un rol central de asistent al profesorilor în îndeplinirea misiunii universităţii. Experienţa concretă a bibliotecilor universitare din ţările occidentale, converg către o asociere strânsă între bibliotecari şi cadrele didactice în vederea atingerii ţelului autonomiei de învăţare6.

Profesia de bibliotecar a înregistrat şi ea o serie de mutaţii. Pentru a putea răspunde aşteptărilor mediului universitar, bibliotecarul a trebuit să-şi dezvolte o polivalenţă. După ce a trebuit să deprindă primul abilităţile şi cunoştinţele necesare lucrului cu noua tehnologie, este chemat astăzi să formeze utilizatorii în acest sens. Mai mult, a trebuit să analizeze cu mare fineţe nevoile acestora, să găsească un limbaj comun capabil să doboare barierele pe care aceştia le au în accesul la noul tip de informaţie. În acest moment îşi fac loc cunoştinţele de marketing, de comunicare şi sociologie.

Învăţarea permanentă este investiţia necesară pentru a crea o resursă umană cu talent, de care vor beneficia utilizatorii de orice fel ai structurilor info-documentare, bibliotecari instruiţi capabili să găsească întotdeauna răspunsul în noianul de informaţii.

Utilizatorii acestor biblioteci au posibilitatea unui acces la informaţii extrem de diversificat, pe orice suport (tradiţional, electronic, digital), întâlnesc un mediu plăcut, creativ şi formativ capabil să-i orienteze către informaţia pertinentă. Pot să-şi partajeze eforturile de muncă intelectuală cu alţi colegi prin comunicarea liberă cu ajutorul IT şi totul petrecându-se într-un timp foarte scurt. Biblioteca în care ei păşesc este o bibliotecă deschisă, capabilă să le pună la dispoziţie informaţia şi dincolo de timpul cât este fizic deschisă, graţie serverelor care funcţionează fără să fie nevoie de prezenţa personalului.

I.3 - Integrarea documentelor electronice în oferta informaţională a bibliotecii

Bibliotecile universitare moderne sunt structuri caracterizate, din puntul de vedere al structurii colecţiilor şi serviciilor, ca fiind hibride. În aceste biblioteci se regăsesc documentele tipărite, alături documente electronice (e-books), iar mai nou punctele de acces la informaţii digitale. Serviciile ce urmăresc diseminarea informaţiei sunt şi ele de natură hibridă, adaptate suporturilor şi nevoilor utilizatorilor. Situaţia caracterizează foarte multe biblioteci universitare din ţară şi din străinătate, iar această tranziţie va dura tot necesar fixării memoriei colective pe noile suporturi şi adaptării publicului la noua modalitate de acces.

Această etapă nu poate fi considerată una remanentă ci una evolutivă, care permite dezvoltarea de aptitudini şi abilităţi, la capătul căreia societatea se va afla în alt punct. Drumul până acolo va fi lung şi anevoios, dar nu mai mult decât este necesar, dacă se fac eforturi în integrarea armonioasă a noilor suporturi ale informaţiei în satisfacerea nevoilor de informare.

Momentul extrem de dinamic prin care trecem nu produce efecte asupra structurilor de informare şi documentare, structuri intermediare care par uneori ameninţate, căci intermedierea va opera oricând, cât timp între autor şi utilizator se află mai mult decât vede ochiul şi aude urechea. Informaţia însăşi duce o luptă, lupta pentru pertinenţă. Informaţia din mediile virtuale este încă aprig contestată datorită atributelor sale efemere, iar în sprijinul afirmaţiei stau zecile de referate refuzate de către profesorii îndrumători, care văd inserate între referinţele lucrării webgrafii.

Bibliotecile nu sunt însă asaltate doar de această problemă, căci având rolul de autoritate în informare, trebuie să distribuie informaţie pertinentă. Dar nu vorbim doar de informaţia achiziţionată pentru a fi diseminată, ci şi de cea accesată prin intermediul serviciilor oferite publicului. Biblioteca trebuie să acţioneze cu responsabilitate, evitând cenzura, dar acţionând cu autoritate atunci când o are. Să considerăm că principala responsabilitate asupra pertinenţei unui document o are producătorul.

Colaborarea efectivă între corpul profesoral şi bibliotecari ar fi un punct bun de pornire în acest demers al pertinenţei.

Integrarea documentelor electronice se poate dovedi un demers mai dificil decât ne-am aştepta. Simpla achiziţie şi integrarea fizică în colecţie nu este decât primul şi cel mai elementar pas. Urmează acceptarea valorii de adevăr a informaţiei pe suport electronic, modificarea tehnicii intelectuale până la asimilarea fluentă a acestui tip de informaţie în cadrul formării universitare. Dar impasul cel mai mare va fi în crearea unor structuri de autoritate care să dea girul informaţiilor digitale din biblioteca virtuală.

Primii paşi în acest sens l-a făcut, deloc surprinzător, tot bibliotecile. Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti are o mare deschidere spre cooperare. Astfel, în anul 2004, împreună cu celelalte biblioteci centrale universitare din Cluj, Iaşi şi Timişoara, s-a achiziţionat în consorţiu, accesul la bazele de date ProQuest şi Chadwyck Healey.

Universitatea din Bucureşti a început cu dreptul, în opinia mea, căci primele informaţii vehiculate cu ajutorul documentului electronic au fost doar documentele tradiţionale (cursurile tipărite ale profesorilor) transferate pe alt suport prin simpla conversie a datelor. Astfel nu a planat nici o secundă bănuiala asupra pertinenţei conţinutului, iar costurile au fost relativ reduse. Pe aceeaşi linie se înscrie şi o a doua iniţiativă, aceea de a digitiza o serie de lucrări ale profesorilor fondatori, lucrări rare cu valoare patrimonială.

Cu astfel de documente se poate incepe integrarea. Mai mult, digitizarea documentelor tradiţionale din colecţii se poate ridica standardul şi în prezervarea documentelor (una din misiunile fundamentale ale bibliotecilor fiind fixarea şi protejarea memoriei colective)8, se poate face un pas uriaş în ceea ce aşteptăm de foarte multă vreme, prezenţa în recomandarea bibliografică.

Iată cum, cu ajutorul IT, biblioteca devine uimitor, producător de informaţie. Digitizarea documentelor cu valoare bibliofilă, rare şi de patrimoniu, aflate în colecţii poate aduce un reviriment spectaculos asupra puterii de informare, redând accesului larg documente pertinente pentru însăşi istoria disciplinelor. Poate relansa chiar cercetarea din facultatea respectivă. Aici trebuie amintite cele două proiecte de digitizare pilor, cel al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti şi cel al Universităţii din Bucureşti, care au reuşit cu succes cu ajutorul tehnologiilor de ultimă oră, să redea circuitului valori deosebite. Aşa cum afirma un coleg de breaslă "bibliotecile secolului XXI trebuie să fie conştiente de valoarea informaţiei ce o deţin"9.

Documentele electronice au apărut în sfera de interes a bibliotecilor în momentul acţiunilor de prospectare a pieţei. Foarte multe biblioteci şi-au modificat politicile de dezvoltare a colecţiilor pentru a putea permite achiziţionarea informaţiei pe noile suporturi. Investiţiile în IT au fost factorul cheie în depăşirea rutinei de achiziţie.

Piaţa românească este relativ săracă în oferirea şi producerea de astfel de documente, constatându-se şi o acoperire dezechilibrată a domeniilor cunoaşterii. Acest lucru a creat decalaje între biblioteci: bibliotecile facultăţilor de fizică, matematică şi ştiinţe economice găsind pe piaţă astfel de documente, pe când facultăţile din sfera ştiinţelor sociale şi umaniste înregistrând o lipsă acută a informaţiei de acest tip. Ultimii ani par însă mai promiţători prin importarea de astfel de documente şi prin orientarea producătorilor spre publicarea de versiuni electronice a unor documente tradiţionale, sau completarea acestora cu anexe pe CD.

Căile de achiziţionare a documentelor electronice sunt şi ele destul de diversificate, schimbul intern şi extern de documente, donaţia şi sponsorizarea sunt tot atât de viabile ca şi achiziţia. Bineînţeles că fiecare cale este purtătoare de avantaje şi dezavataje, optimizarea fiind echilibrul între ele.

Documentele publicate pe aceste suporturi sunt doar documente primare. Marile lucrări bibliografice, documentele cu înaltă valoare adăugată, nu şi-au făcut încă apariţia pe piaţa autohtonă. Acest lucru contribuind şi el la modalităţile de integrare a documentelor electronice.

De natura conţinutului documentului electronic achiziţionat depinde realizarea primului pas spre integrare. Dacă avem monografii, lucrări de referinţă sau publicaţii seriale, informaţia prelucrată se va regăsi automat în sistemul de cataloage al bibliotecii şi urmează a fi diseminată utilizatorilor pe căi uzuale. Biblioteca trebuie să poată pune la dispoziţia utilizatorilor echipamentul necesar rulării acestuia.

Manipularea suportului rămâne însă o problemă, deteriorarea acestuia ducând la distrugerea întregului document. Spre deosebire de suportul tradiţional, suportul electronic nu este nici pe departe atât de stabil şi rezistent pe cât se preconiza la lansarea lui. Dacă într-o carte se face imixtiune în text cu un instrument de scriere, dacă se sustrage o pagină sau mai multe, tot rămâne o parte validă de text. Mai mult, cu o sumă de eforturi, cartea poate fi reparată, paginile înlocuite şi astfel redată lecturii. Dar ce ai de făcut cu un CD-ROM, zgâriat de o simplă scăpare din mână, accidentală, care a distrus posibilitatea lecturării sale?

Pornind pe un fir logic al activităţilor biblioteconomice ce se desfăşoară în cadrul bibliotecilor, putem sintetiza un flux practic al activităţilor legate de prelucrarea documentului electronic şi diseminarea informaţiei.

Ajustarea politicii de dezvoltare a documentelor

Conducerea bibliotecilor trebuie să facă o analiză structurală a colecţiilor bibliotecii şi a puterii de informare pe acestea o au. Nevoia utilizatorilor este principala măsură a lucrurilor. În funcţie de rezultatele expertizei biblioteca trebuie să hotărască dacă este cazul achiziţionării de documente electronice sau nu. Este însă foarte puţin probabil ca vreo bibliotecă să ajungă la concluzia că nu are nevoie de documente electronice când există deja informaţie fixată doar pe acest tip de suport.

Obiectivele ce trebuiesc urmărite sunt:

I. optimizarea prezervării, conservării şi accesului la documentele de patrimoniu şi la alte documente valoroase deţinute de biblioteci,

II. creşterea calităţii colecţiilor de documente electronice deţinute de bibliotecă,

III. dezvoltarea accesului online al utilizatorilor bibliotecilor la colecţii de documente şi informaţii,

IV. optimizarea accesului online al utilizatorilor la informaţiile bibliografice reflectând colecţiile bibliotecilor centrale universitare,

V. dezvoltarea serviciilor de bibliotecă furnizate la distanţă.

B. Prelucrarea documentelor electronice

Diversificarea documentelor din bibliotecă cu noile tipuri de documente a produs mutaţii şi în acest sector de activitate. Pe plan mondial, principala organizaţie internaţional - I.F.L.A. - a elaborat şi pus la punct un instrument de lucru special destinat acestui tip de documente: ISBD -ER.

Chiar dacă prelucrarea documentelor în bibliotecă este automatizată sau nu, cu ajutorul acestor instrumente de lucru, ar trebui ca fiecare document electronic existent în colecţii să ajungă în sistemul de cataloage. Astfel se realizează prima formă de comunicare a documentului.

C. Prezervarea, conservarea documentelor

Documentele electronice implică existenţa unor mijloace specifice de conservare şi prezervare. În spaţii special amenajate se organizează o zonare a locului de depozitare. Spaţiul respectiv trebuie să asigure condiţii optime de climat, dar uneori nu la fel de stricte din punct de vedere al luminozităţii şi temperaturii (CD-urile suportă un interval larg de temperatură şi umiditate, compuşii chimici nefiind la fel de instabili)11 cât din punct de vedere al acţiunii mecanice, recomandându-se păstrarea acestora în mobilier special destinat care să le protejeze de zgârieturi, şocuri mecanice, factori biologici (rozătoare), amprente. Manipularea acestora trebuie făcută delicat evitându-se amestecul acestora cu alte tipuri de documente în timpul transportului în şi de la sălile de unde urmează a fi consultat.

D. Diseminarea informaţiei

Activitatea cea mai importantă în demersul nostru privind integrarea documentelor electronice este comunicarea şi satisfacerea nevoilor utilizatorilor cu acestea. Dacă toate celelalte operaţiuni au succesul garantat prin cunoaşterea şi aplicarea strictă a metodologiilor de lucru, în diseminarea informaţiei pe acest suport, nu există încă o formulă consacrată a succesului.

Trebuie ştiut că în satisfacerea nevoilor proprii, utilizatorul întâmpină o serie de bariere: educaţionale (utilizatorul nu ştie să folosească noua tehnologie), de acces (utilizatorul nu ştie unde să caute şi nu apelează la bibliotecar), lingvistice (utilizatorul nu cunoaşte limba în care e scris documentul în interfaţa acestuia)12. În comunicarea documentelor trebuie ca bibliotecarul să cunoască aceste lucruri şi să asiste utilizatorul, la cererea acestuia, în toate fazele localizării documentului pertinent. Un demers necesar este adaptarea serviciilor oferite de biblioteci la nevoile utilizatorilor înscrişi în formele de învăţământ deschis şi la distanţă şi de învăţământ fără frecvenţă. Bariera pe care ei o întâlnesc în relaţia cu informaţia este de spaţiu. Aceasta s-ar putea rezolva prin furnizarea accesului la distanţă la cataloagele online ale bibliotecilor13.

Costurile achiziţionării documentelor electronice sunt deosebit de ridicate. În acest moment nu ne mai este indiferent dacă se cunoaşte sau nu că biblioteca are documentul. Trebuie să întreprindem o serie de acţiuni de promovare a documentului, acţiunile în sine pretinzând cunoştinţe în afara câmpului biologic. Poate din această cauză promovarea nu îmbracă totdeauna formele de succes. Există însă suficiente acţiuni tradiţionale de popularizare: vitrine, expoziţii tematice, liste de noutăţi, afişe, informaţii orale. La acestea se adaugă noile forme de comunicare: lista de noutăţi prin e-mail, afişarea pe pagina web a bibliotecii.

Automatizarea unor procese din bibliotecă a avut ca rezultat obţinerea de cataloage de bibliotecă online. Acest pas a fost uriaş, dar nu poate fi şi suficient. Trebuie insistat cu dezvoltarea conţinutului cataloagelor online până la reflectarea tuturor informaţiilor pe care le disponibilizează, chiar şi cu includerea titlurilor publicaţiilor ce se găsesc în baze de date externe, legătura făcându-se prin hyperlink.

Chiar dacă întreprinderea acestor acţiuni nu se poate numi reclamă, cu siguranţă că provoacă cunoaşterea de către utilizatori. Trebuie însă revenit consecvent cu aceste informaţii pentru că a întâlni o informaţie nu înseamnă şi a o reţine. Literatura de specialitate semnalează faptul că datorită exploziei de enunţuri pe care o întâlneşte un individ diminuează simţitor reţinerea acestora. Soluţia este revenirea cu acea informaţie fie apelând la alte condiţii grafice (culoare, mărime de font), fie esenţializarea acestora până la simbol14.

Partea a II-a - Considerente practice cu privire la integrarea documentelor pe suport electronic în oferta documentară. 
Experienţa Bibliotecii Facultăţii de Drept

II. 1 - Mutaţiile informării şi documentării în Facultatea de Drept

Analizarea mutaţiilor ce au avut loc în cadrul procesului de învăţământ din Facultatea de Drept se constituie ca un demers cartezian de stabilire a contextului extern bibliotecii.

Dreptul este una din ştiinţele sociale intim legate de ideea de stat şi societate. Cum aceste lucruri sunt deosebit de importante pentru orice individ, echilibrul acestei ştiinţe influenţează direct starea de bine în societate. Dinamica acestei discipline dă o bună măsură şi acţiunilor formative din mediul universitar. Şcoala de drept românească a înregistrat mai multe etape în decursul istoriei ei. A trecut de la o etapă de dezvoltare la una stagnantă şi invers.

Etapa actuală este una de dezvoltare. Pentru foarte mulţi specialişti ai domeniului dreptul este o ştiinţă clasică. De aici şi viziunea că dreptul trebuie studiat cu cartea şi stiloul. Capcana a apărut însă în dinamica trecerii societăţii de la un regim la altul, când a trebuit instaurată o nouă ordine de drept. Legile s-au înmulţit ameţitor, legiuitorul ajungând în postura de a nu mai putea urmări aplicarea legii în timp şi spaţiu. Soluţia salvatoare este tot noua tehnologie a informaţiei. S-a pus astfel la dispoziţia completelor de judecată, a comisiilor de specialitate, instituţiilor interesate o serie de soluţii software care vehiculează legislaţie adoptată, o actualizează cu ultimele modificări, integrează lucrări de referinţe ale domeniului şi practică judiciară. Au apărut chiar o serie de site-uri profesionale, ale Guvernului, ale Administraţiei Publice Locale, care se constituie într-o reţea informativă absolut necesară unei bune practici a dreptului.

Mediul universitar de profil a luat cunoştinţă de acestea şi a organizat, în premieră pentru România, o serie de conferinţe cu tema "Drept Online - un program al viitorului", la care au participat ca invitaţi membri ai guvernului, cadrele didactice din universitare, specialişti în domeniu şi studenţi. În cadrul acestor dezbateri s-a urmărit modul de dezvoltare a fenomenului juridic prin noile tehnologii, precum şi implicaţiile juridice ale Internetului (proprietate intelectuală, e-commerce, cybercrime). La aceste eforturi de cunoaştere se adaugă şi derularea unor proiecte proprii: Centrul de Învăţământ la Distanţă al Universităţii de Stat din Florida, SUA, precum şi înfiinţarea propriei forme de IDD. Mai mult, în demersurile facultăţii de a dezvolta studenţilor abilităţi şi aptitudini s-a introdus în programa de studiu a anului disciplina Informatică juridică şi s-a organizat un laborator de informatică cu peste 40 de echipamente, destinate formării studenţilor pentru lucrul cu acestă tehnologie.

Una din remanenţele ce se înregistrează în acest moment este fixarea cursurilor universitare pe suport electronic. Nu luăm în discuţie considerentele pentru care se amână apariţia acestora ci subliniem efectele negative ale acestui fapt asupra studenţilor: deprind lucrul cu tehnologia, consultă baze de date legisltiave dar nu acces la informaţia recomandată în bibliografie, în acest tip de document, deci nu-şi pot partaja eforturile lucrând în reţea.

II. 2 - Mutaţii survenite în bibliotecă cu privire la diseminarea informaţiei

Biblioteca Facultăţii de Drept s-a înscris pe făgaşul anevoios al modernizării din anul 1998. Era foarte greu. Nici bibliotecarii acestei structuri, nici utilizatorii ei, nu puteau intui finalitatea acestui demers. Astăzi, la o distanţă extrem de mică de acel moment, saltul este uriaş. Bibliotecarii nu mai pot concepe o activitate eficientă fără sistemul informatic, iar utilizatorii sunt uluiţi.

Informatizarea principalei structuri info-documentare a facultăţii a fost bine primită de conducerea Universităţii din Bucureşti, iar Rectorul, dl. Prof. Dr. Ioan Mihăilescu afirma cu glas tare că "viitorul a sosit". Momentul a îngândurat pe cei prezenţi, care aveau în faţă o splendidă bibliotecă tradiţională al cărui pasaj era uşor colorat de monitoarele a două echipamente informatice. Unde se acundea oare?

Sistemul informatic al bibliotecii cuprinde astăzi o infrastructură capabilă să interconecteze cele 12 calculatoare pe care le posedă, gestionate de un server central şi un router care realizează ieşirea la Internet. Deşi cifrele sunt impresionante în comparaţie cu începutul, sunt departe de linia de dezvoltare imprimată de echipa tehnică de la Bibliteca Centrală Universitară, proiectanţii şi executanţii proiectului. Pot fi gestionate 24 de echipamente interconectate, iar dacă se schimbă HUB-ul (limitat în prezent la 24 de porturi) poate gestiona toate cele 36 de porturi, montate aproape pretutindeni unde ai dori să plasezi echipament şi acces la servicii.

Asimilarea acestei tehnologii a fost cheia tuturor lucrurilor. Progresul a devenit continuu şi pe măsură ce cunoştinţele şi abilităţile bibliotecarilor le-au dat "curajul" de a exploata sistemul informatic, serviciile s-au multiplicat. Echipamentul pus la dispoziţia publicului utilizator a dat posibilitatea interogării principalei baze de date bibliografice a bibliotecii prin modulul OPAC. Catalogul online a devenit locul unde profesorul universitar şi "discipolul" său găseşte răspuns la nevoile sale de informare. În cazul în care interogarea nu a oferit rezultatele scontate, simpla conectare a echipamentului la Internet produce extinderea câmpului de investigare.

Accesul facil la pagina web a Bibliotecii Centrale Universitar dă posibilitatea studentului de a interoga baza de date bibliografică a oricărei biblioteci de facultate din structură, plus cea a Unităţii Centrale. Resursele web adăpostite pe acest site oferă răspuns aproape la orice întrebare, de la ceva de ordin cultural la dicţionare de limbi străine sau e-books. Mai mult, el constituie poarte de acces autorizată către reputatele baze de jurnale academice ProQuest şi Springer.

Principalele avantaje ale periodicelor electronice ar fi:

• o publicare rapidă şi continuă (în general la două zile după ce articolul a fost acceptat),
• un acces imediat la biblioteci, birouri şi laboratoare, centre de documentare sau chiar în locuinţe particulare15.

Această extraordinară interconectivitate îţi permite să consideri biblioteca ca fiind una "deschisă". Deschiderea către informaţie a Bibliotecii Facultăţii de Drept permite facultăţii o extraordinară potenţialitate. Căutarea poate fi partajată. Un coleg face o căutare, realizează o bibliografie de recomandare şi o trimite prin poştă electronică prietenului. Acesta începe investigarea, accesează hyperlink-urile prezente în bibliografie şi face rezumatul, următorul preia rezumatele, tehnoredactează materialul şi referatul ştiinţific este gata.

În plus, utilizatorii specifici ai bibliotecii sunt beneficiarii semnalărilor de noutăţi în fiecare lună. Serviciile bibliotecii includ expedierea periodică, către căsuţa poştală a utilizatorului, a unui fişier text, cu informaţia bibliografică completă, a tuturor titlurilor din partida lunară. Datorită completitudinii notiţei bibliografice, nu de puţine ori ajunge direct în recomandarea bibliografică de la seminar.

Pentru a crea stabilitate în comunicarea informaţiei, pentru completitudine, biblioteca achiziţionează curent documente electronice. Produsul software SINTACT este gestionarul unei impresionante colecţii legislative de 80.000 de acte. După o multitudine de tehnici de interogare, care îţi permit să "agăţi" informaţia de oriunde, ai la dispoziţie posibilitatea salvării unui text pentru a lucra pe el mai târziu. La aceasta se adaugă informaţia economică a unei prestigioase publicaţii serial, achiziţionată în versiunea electronică, revista CAPITAL.

Pe fiecare echipament se găseşte o resursă electronică proprie, iar de la toate se poate consulta OPAC-ul şi resursele web din site-ul BCU.

Graţie unei donaţii, utilizatorii bibliotecii au şi posibilitatea convertirii documentelor grafice în imagini de tip jpeg sau gif, cu diverse grade de rezoluţie, prin scanare pe suport CD-R.

Complexitatea serviciilor şi a aplicaţiilor crează suficiente bariere în calea accesului. Din această cauză formarea utilizatorilor este o condiţie sine-qua-non a succesului şi una din preocupările permanente ale colectivului bibliotecii.

II.3 - Integrarea documentelor electronice în oferta informaţională a bibliotecii

Integrarea în general, ca acţiune, vizează încorporarea, înglobarea unui lucru între altele. Simţul comun consideră că lucrul ce urmează a se aşeza. Nimic nu pare complicat. Dai un lucru puţin mai la stânga, un altul puţin mai la dreapta şi integrezi lucrul nou. Discuţia rămâne deschisă pentru sus-jos, căci sistemele de referinţă au şi ele de spus ceva.

Integrarea documentului electronic poate începe din acest punct, dar nu o poţi considera sfârşită dacă între sistemele de referinţă introduci o măsură a efectului pe care l-a produs în învăţare. Este studentul mai învăţat de când ai luat un CD-ROM? A aflat de el? Corespunde nevoilor lui de informare? A avut pe ce să îl citească? Ştie deja noţiunile dintr-o carte de anul trecut? Este scris în spaniolă şi el nu cunoaşte limba?

Răspunsul la fiecare întrebare implică o altă analiză, iar dacă suma lor este pozitivă, atunci poţi considera documentul electronic integrat.

Bibliotecile sunt însă departe de a răspunde pozitiv la toate aceste întrebări. În cele ce urmează voi lua în analiză fiecare aspect, pornind de la fluxul activităţilor biblioteconomice generale.

A. Ajustarea politicii de dezvoltare a documentelor

Provenienţa primului document electronic intrat în colecţii a fost donaţia. Aterizat pe masa de lucru a bibliotecarilor a bulversat. ISBD pentru el nu era, echipament să-l interoghezi nici vorbă. Pornind de la premiza că titlul de pe cutiuţă era relevant, eram în faţa unei lucrări privind legile concurenţei în CEE. A intrat la carte şi acolo a rămas timp îndelungat. Din când în când se cerea la sala de lectură, îl arătam utilizatorului, ne ceream scuze şi retur.

Primul document electronic valabil, câţiva ani mai târziu, a fost Contractele mileniului III: culegere de tipizate de contracte. Uimitor, fără prea multă prooagandă din partea bibliotecii, dând posibilitatea copierii unor părţi, a fost solicitat de 15-20 de utilizatori în două zile. Atras de fenomen am aflat cu stupoare că utilizatorii se cunoşteau între ei, 5 erau notari, iar actele de vânzare - cumpărare sau asigurare erau ceea ce căutaseră de mai multe luni de zile. Chiar şi fără promovarea vădită a documentului, în momentul când a atins zona de interes, a produs exploatarea lui. Din acel moment am început să achiziţionez astfel de documente.

Problema documentului adecvat la cerere nu este nouă. Documentul electronic este nou. Recomandarea lui de către conducătorii cursurilor nu s-a produs încă, din care cauză decizia este foarte greu de luat, iar flerul joacă un rol important. Depinde unde se află mutarea. Dacă un profesor cumpără un document prost şi nu vorbeşte de el, îl achiziţionează şi un altul, poate chiar o bibliotecă, grupul păgubiţilor crescând vertiginos şi fără sens. Dacă este foarte bun şi-l recomandă, lucrurile sunt rezolvate de la sine în ceea ce priveşte selecţia. Bibliotecii îi rămâne să rezolve şi restul problemelor legate de achiziţie.

Referinţele despre documente sunt esenţiale. Piaţa autohtonă de profil nu produce prea mult, iar referinţele sunt inexistente. În aceste condiţii, următoarea achiziţie a avut loc la distanţă de un an, iar alegerea a căzut pe o aplicaţie legislativă care nu avea cum să dea greş.

Documentele electronice trebuie achiziţionate atunci când informaţia pe care o poartă este esenţială, nu dublează suportul, ai echipament pentru a rula (sau îl achiziţionezi în termen de 2-3 luni), facilităţile oferite pe text sunt net superioare echivalentului pe hârtie, iar barierele de acces sunt uşor de prevăzut şi depăşit. Eterogenitatea utilizatorilor, factorii de mediu, cultura, nu pot fundamenta ideea de bariere 0 la acces.

B. Prelucrarea documentelor electronice

Biblioteca Facultăţii de Drept prelucrează documentele electronice cu ajutorul unui instrumentar. ISDB-ER este instrumentul specializat, Dicţionarul de limbă engleză şi un Manual de Informatică de clasa a X-a. Fiecare instrument are utilitatea lui, iar cu fiecare zi şi document nou intrat, începem să înţelegem cum stăm. Deşi foarte multă lume nu ghiceşte la ce ar fi bun un manual de liceu, noi am descoperit ce înseamnă configuraţia minimă necesară rulării optime.

Feed-back-ul este garantat. Prelucrarea documentului electronic, pentru a-i introducere descrierea în catalog, pretinde pentru bibliotecarii aflaţi la început de drum, tot o acţiune formativă.

Respectarea şi cunoaşterea normelor internaţionale a descrierii standardizate este calea care produce integrarea în catalogul bibliografic. Interogarea acestuia trebuie să producă răspunsul aşteptat de utilizator.

De exemplu, interogând catalogul online al Bibliotecii de Drept pe cheia de căutare 5, vedete de subiect, indicând subiectul drept civil, utilizatorul va primi succesiv următoarele câmpuri:

1 DREPT CIVIL

2<DREPT CIVIL>

DREPT CIVIL

1 Drept civil

2 Drept civil <CD-ROM>

3 Drept civil roman

4 Drept procesual civil

5 Instituţii de drept civil

Drept civil <CD-ROM>

444 Contracte; Acte notariale; Acţiuni în justiţie: instrumente utile în afaceri: [Resursa electronica] / Iosif R. Urs, Manuela Tabaras si Chiriac Manusaride... [et al.]. - Bucuresti: Rentrop $ Straton, 2005. - CD-ROM

În felul acesta, astăzi, cunoaştem că o notiţă bibliografică de acest tip aparţine unui document electronic şi este listată alături de alte documente de drept civil. În felul acesta utilizatorul optează pentru sursa căutată.

Cunoaşterea şi respectarea normelor de lucru, de către bibliotecar, sunt esenţiale pentru acest tip de activitate şi produc, fără echivoc, integrarea sau nu a documentului electronic. Orice eroare umană, cauzată de completarea incorectă a câmpurilor din notiţa descriptivă, va duce la afişarea unor aberaţii. Lucrul atent, calificat şi de calitate este cel care dă credibilitate catalogului prin oferirea unor răspunsuri pertinente. Aplicaţiile de bibliotecă sunt democratice, iar în cazul funcţionării în parametrii, informaţia bibliografică este oferită nediscriminator.

C. Prezervarea, conservarea documentelor

Ajungând în acest punct, documentul electronic achiziţionat de către Biblioteca Facultăţii de Drept, a făcut deja obiectul unei selecţii în vederea achiziţiei, a intrat întocmindu-se toate actele contabile necesare, a fost inventariat şi topografiat.

Cota topografică este cea care produce integrarea fizică în cadrul colecţiilor, dă indicaţiile de format şi loc pe raft, intercalarea realizându-se de către bibliotecarul cu aceste atribuţii.

Pentru a asigura condiţii optime de conservare trebuie ca depozitul, locul în cadrul depozitului să fie foarte bine delimitat. Acest loc trebuie să asigure securizarea favorabilă acestui tip de document, costurile lor fiind în general mari, dar şi să protejeze suportul în raport cu altele.

La Biblioteca Facultăţii de Drept s-a hotărât că, până la o colecţie de 500 de unităţi (biblioteca are în prezent 24) documentele electronice pot ocupa o zonă din depozitul lucrărilor de referinţă. S-a aschiziţionat un rastel special, având capacitatea respectivă, care închide CD-ROM-ul în interiorul său. Depozitul este unul special, fiind asigurată fereastra cu grilaj mecanic şi storuri pentru soare din PVC. Uşa este metalică şi se închide cu cheia. În plus, mobilierul special a fost asigurat, prin fixarea de siguranţă, împotriva prăbuşirii la o eventuală mişcare seismică sau acroşare cu altă piesă de mobilier.

Condiţiile de climat nu sunt deosebite de severe, căci nu sunt achiziţionate echipamente ultraperformante de asigurare microclimat, dar cunoscând pretenţiile ridicate de conservarea acestui suport (vezi nota 11), putem spune că "documentele electronice se simt bine".

Prezervarea şi conservarea sunt activităţi ce vizează documentele pe lungi perioade de timp, din care cauză solicită vigilenţă. Factorii de mediu trebuie permanent monitorizaţi, iar în momentul solicitării pentru ca informaţia să fie diseminată, manipularea se realizează cu precauţii evitându-se amestecul cu alte suporturi, posibilitatea de a fi ciocnit violent cu o suprafaţă sau de a lăsa amprente. La întoarcerea în depozit se verifică, se şterg eventualele urme de amprente cu finet curat, uşor, abia atingându-se suprafaţa.

Amânarea verificării suportului şi înlăturarea amprentelor pot avea efecte negative, grăsimea prezentă pe suprafaţa lui alterându-se. În felul acesta nu mai poate fi îndepărată decât foarte greu, cu solvenţi speciali (fără alcool, sodă sau agenţi chimici dăunători) al căror cost este în general ridicat.

D. Diseminarea informaţiei şi integrarea documentului electronic

Această activitate biblioteconomică este deosebit de importantă şi complexă, înglobând toate câmpurile de acţiune de la descoperirea informaţiei pertinente de către utilizator, formarea lui pentru această performanţă şi până la contactul nemijlocit al acestuia cu informaţia.

Biblioteca Facultăţii de Drept este (şi se manifestă) conştientă de rolul pe care îl are pentru comunitatea utilizatorilor. Analizând factorii externi şi condiţionările de mediu, putem afirma că această bibliotecă are o cantitate însemnată de potenţiali utilizatori. Dincolo de cei specifici, utilizatorii care au nevoie de informaţie juridică pertinentă sunt aproape pretutindeni. Sperând că nu vom fi consideraţi trufaşi, am să parafrazez pe regretatul profesor universitar Vintilă Dongoroz care afirma: "tot ce vedeţi pe stradă, cu ochiul şi cu mintea, sunt subiecte de drept". Adică, mai devreme sau mai târziu vor face obiectul aplicării unor norme de drept.

Pentru acest lucru, pornim în diseminarea informaţiei către utilizatori de la premiza că este absolut necesar ca fiecare acţiune să fie eficientă. Utilizatorii sunt numeroşi, insuficient instruiţi cu privire la tehnicile de lucru cu informaţia (în afara celor 2 ore cât durează turul de prezentare a bibliotecii şi serviciilor ei, organizat în anul I, ei nu au contact cu o formă organizată de pregătire), nu sunt atenţi şi nu cunosc puterea de informare a bibliotecii.

Portretul robot al utilizatorului de informaţie la Biblioteca Facultăţii de Drept nu este cel măgulitor, dar nu face obiectul lucrării şi dorim să judecăm prin excepţia acestuia. Am făcut această creionare a realităţii căci tot de aici am să încerc obiectivitatea şi ameliorarea lui.

Studentul la Drept are de asimilat o cantitate de informaţe uriaşă. Bibliografiile recomandate sunt stufoase şi greu de descifrat, iar în anii de specializare, actul normativ în continuă schimbare este aproape "inamicul public numărul 1". În acest moment intervine biblioteca şi bibliotecarul.

Asimilarea informaţiei stocate pe documentul electronic trebuie sprijinită cu un instrumentar. Cu cât acesta este mai dezvoltat şi uşor accesibil utilizatorului, cu atât mai mult acesta se poate ajuta singur, fără intervenţie din partea bibliotecarului. Bineînţeles că această autoformatare operează doar până la un nivel, după care este preluat de personalul competent.

Documentele electronice achiziţionate în primul val sunt cele de referinţă. Ele au rolul de a fi un instrument de lucru pentru utilizator în încercarea de a depăşi lipsa unor comptenţe. Astfel, consultând un jurnal electronic, unii termeni specializaţi prezenţi în limbi străine, inseraţi în textul articolului sau chiar în interfaţa de acces pot bloca căutarea. Dicţionarul instalat pe echipament poate fi consultat imediat şi astfel se poate continua lectura.

Studiind atent comportamentul utilizatorilor şi printr-o eficientă colaborare cu Serviciul Dezvoltarea Colecţiilor, condus de d-na Viorica Iepureanu şi cu vendorul produsului, Books Unlimited, s-au primit o serie de ghiduri de utilizare a interfeţei bazelor de date ProQuest. Scrise într-un limbaj comun, apelând la multă imagine, orice utilizator cu abilităţi medii de utilizare a IT poate realiza o căutare de succes. Aşezând un astfel de ghid lângă fiecare echipament dedicat accesului, dând chiar posibilitatea reţinerii de către persoană şi împreună cu dicţionarul de limbă instalat pe calculator s-a observat amelioarea practicii acestora în căutare.

Pentru utilizatorii fără abilităţi IT a fost necesară intervenţia nemijlocită a bibliotecarului. Trebuie spus aici că instrumentele de lucru puse la dispoziţie, chiar şi elementare nu pot fi concepute de nivel 0, căci ar avea mărimea şi forma unor manuale.

Pentru promovarea tuturor documentelor electronice a fost necesară o acţiune mai concentrată. Pentru bazele de date ProQuest şi Springer s-a conceput şi realizat o serie de prezentări live, chiar în spaţiile bibliotecii, pe echipamentul pus la dispoziţia publicului. Aceste prezentări au risipit teama utilizatorilor, iar întrebările puse celor care au făcut prezentarea dovedeau un interes vădit. Facilităţile de construire a unui profil de cercetare, care să îi permită utilizatorului să fie avertizat automat, imediat ce apare un nou articol în câmpul de cercetare fixat, a suscitat chiar un viu interes.

Cifrele de consultare din modulul de gestiune arată un impact bun, dar acţiunea trebuie să fie continuă. În acest sens am recurs la signaletică. Afişarea în format mare, chiar de la intrarea în bibliotecă şi revenirea cu aceasta pe uşa sălii de publicaţii seriale atrage atenţia zilnic. Pentru că este ştiut faptul că atenţia tinde să scadă pe măsură ce sunt recunoscute mereu aceleaşi repere. Anual, afişele colorate diferit (unul albastru şi altul roşu) sunt schimbate între ele. O perioadă de timp suscită iar un interes.

Forma de adresare trebuie studiată şi adaptată permanent. Uzând de orice canal de comunicare (verbal, non-verbal, vizual, etc.) bibliotecarii sunt chemaţi să formeze utilizatorul în cunoaşterea colecţiilor. Iar cum listele lunare de noutăţi au deja un impact recunoscut, folosim periodic (trimestrial) acest mijloc de a promova şi bazele de date ProQuest şi Springer. În acest demers avem colaborarea facultăţii care a permis utilizarea serverului propriu pentru toată această mesagerie. Lucrul nu este lipsit de semnificaţie, pentru că reţeaua locală funcţionează chiar şi atunci când cade reţeaua provider-ului de Internet.

Concluzii

Lucrarea de faţă a încercat să fixeze o serie de probleme legate de integrarea documentelor electronice, noile purtătoare ale informaţiei, subiectul fiind de actualitate mai ales când se face analiza economică a investiţiei în acestea. Achiziţia unui nou suport nu este decât primul pas, modul în care acesta ajunge să fie exploatat pentru a obţine efecte în formarea universitară, nu poate lăsa indiferent pe nimeni.

Demersul este necesar şi de acceptat chiar pentru caracterul formativ, dar interesul spre informaţia stocată pe acest suport este de fapt ceea ce trebuie urmărit. Politica de dezvoltare a colecţiilor trebuie să fie la fel de analitică şi în cazul publicaţiilor de hârtie, unde nu îţi permiţi să cumperi o lucrare proastă doar pentru că are o legătură mai specială.

Trebuie ca acţiunea de integrare să se facă simţită în toate tipurile de activitate prezente într-o bibliotecă, fiind conştienţi că factorii determinanţi sunt destul de mulţi: instrumente de lucru, formarea continuă a bibliotecarului, formarea continuă a utilizatorului, acţiuni de promovare, valoarea informaţiei pe noile suporturi şi compatibilitatea cu nivelurile colecţiei.

Viteza cu care fiecare bibliotecă va reuşi să producă integrarea noilor suporturi (folosesc pluralul pentru faptul că trebuie făcut acest lucru simultan pentru toate tipurile noi de documente şi nu reluat de la unul la altul) va fi diferită. Un rol important îl are şi calitatea, respectiv cantitatea de astfel de informaţie avută la dispoziţie, de dinamica schimbării din facultatea în care rezidă. Efectul aşteptat este prima webgrafie de recomandare din programa analitică a disciplinei, bazată majoritar pe resursele prezente în oferta documentară a bibliotecii.

Nu am luat în studiu acţiunea de integrare a documentelor electronice care trebuie să intervină la nivel macro ca urmare a dezvoltării reţelelor de biblioteci informatizate intrate în cooperări transfrontieră, experimentarea protocoalelor de tipul OSI (Interconectarea Sistemelor Deschise) care să facă posibil schimbul de date şi catalogarea partajată în reţea. Această problemă fiind de ordin tehnic trebuie soluţionată de ingineri.

NOTE

1. Tîrziman Elena, Utilizarea noilor tehnologii ale informării şi comunicării în mediul universitar: aspecte ale formării unei culturi informaţionale, Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, pag.7

2. Tîrziman Elena, Op. cit., p. 26

3. Coravu Robert, Optimizarea achiziţiei, gestionării şi diseminării informaţiei în format electronic. În: Biblioteca, Anul LVI, Serie nouă, Nr. 4/2004, p.108-110

4. http://www.unibuc.ro/ro/biblioteca_virtuala

5. Coravu Robert, Optimizarea achiziţiei, gestionării şi diseminării informaţiei în format electronic. (I). În: Biblioteca, Anul LVI, Serie nouă, Nr. 4/2004, p. 108-110

6. Coravu Robert, Optimizarea achiziţiei, gestionării şi diseminării informaţiei în format electronic. (I). În: Biblioteca, Anul LVI, Serie nouă, Nr. 4/2004, p. 108-110

7. Erich Agnes, Formarea bibliotecarilor în Marea Britanie. În: Biblioteca, Anul LII, Serie nouă, Nr. 9/2000, p. 285-286

8. Deac Vasile, Principiile şi metodele protecţiei integrate a documentelor de bibliotecă. In: Biblioteca, Anul LV, Serie nouă, nr. 10/2003, p. 292-293.

9. Domocoş Simona, Importanţa informaţiei pentru bibliotecile secolului XXI. În: Biblioteca, Anul LVI. Seria nouă, Nr. 2/2004, p.47-48

10. http://www.ifla.org/database/directy.htm

11. documentaţia însoţitoare a unui CD menţionează următoarele condiţii de utilizare: interval de temperatură între -5/+55 grade C, umiditate relativă între 10/90%, fără amprente, fără zgârieturi.

12. Mandeal Rodica, Centre de documentare şi informare. Curs susţinut la Cursurile postuniversitare de Bibliologie şi ştiinţa informării, Bucureşti, 2001

13. Coravu Robert, Optimizarea achiziţiei, gestionării şi diseminării informaţiei în format electronic. (I). În: Biblioteca, Anul LVI, Serie nouă, Nr. 4/2004, p. 144-145

14. Miribel Marielle De, La signaletique en bibliotheque. În BBF, T. 43, nr. 4/1998, p. 84-95

Tîrziman Elena, Publicaţii seriale în context informaţional Internet. În: Studii de bibliologie şi ştiinţa informării, Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, Nr. 6/2003, pag.91