|
Prezenta
lucrare se doreşte a fi o contribuţie la sporirea calităţii serviciilor
oferite de bibliotecă.
În lumea de azi, bibliotecile trebuie să facă faţă unei duble
înfruntări: creşterea eficienţei proprii şi îmbunătăţirea satisfacţiei
utilizatorilor.
Este un lucru dificil, dar care poate fi abordat cu mai mult succes
prin aducerea inovaţiei în lumea bibliotecii, prin considerarea tehnologiilor
celor mai avansate şi punerea lor în slujba tuturor activităţilor pe care
viaţa de bibliotecă le presupune, de la optimizarea fondurilor bibliotecii,
până la crearea de servicii noi, cu valoare adăugată mare, pe care utilizatorul
să le perceapă ca fiind fundamentale pentru viaţa sa.
Fără a fi exhaustivă, lucrarea atinge totuşi zone variate ale vieţii
bibliotecăreşti, fiind o reflecţie onestă asupra modului în care realizările
ştiinţei de astăzi pot veni în sprijinul cititorului mai mult sau mai puţin
pasionat.
În strategia Bibliotecii Centrale Universitare pentru 2008-2011, un
punct important îl reprezintă implementarea sistemului RFID în Unitatea
Centrală, cu scopul optimizării procesului de inventariere a fondurilor bibliotecii
şi asigurarea unei protecţii antifurt superioare a colecţiilor. Pornind de la
aceste premise, apare preocuparea de a studia mai profund sistemul RFID, de
a-i cunoaşte avantajele, constrângerile, cum poate fi mai bine utilizat
pentru a spori calitatea serviciilor de bibliotecă.
Chimist Roxana JALBĂ
Bibliotecar I
"S"
Sumar:
Identificarea prin Radio-Frecvenţă (RFID) este o tehnologie modernă de
identificare automată care prezintă calităţi superioare faţă de metodele
clasice şi care permite înlocuirea sistemului "cod de bare", precum
şi preluarea sistemului ISBN într-o prezentare mult mai bogată în informaţii
şi necodificată.
Este, aşadar, evident că RFID va juca un rol crucial în zona
logisticii, ea însăşi element fundamental al managementului performant în
biblioteca modernă.
Pe de altă parte, întemeierea logisticii pe această tehnologie
revoluţionară (care îmbină virtuţile cipurilor micro şi nanometrice cu
tehnicile de comunicare în radiofrecvenţă) este un mare pas înainte spre
compatibilizarea tehnologiilor din biblioteca digitală a viitorului, lucru ce
va permite imaginarea unei complexităţi excepţionale de servicii, obţinute
numai prin punerea în valoare a culturii şi educaţiei personalului de
bibliotecă în context microelectronic şi multi-comunicaţional.
Această tehnologie (RFID) a fost folosită pentru prima dată în sectoare
industriale, de logistică, în automatizarea transporturilor, a bagajelor pe
aeroporturi, a coletăriei. Aşadar, "trasabilitatea" (în sensul pe
care i-l dă ISO, Institutul Internaţional de Standardizare) este principala
realizare la care contribuie folosirea RFID.
A asocia această tehnologie numai cu identificarea rapidă a cărţii, a
locului înăuntrul sau în afara bibliotecii, a-i urmări hodgraful pe parcursul
timpului, sau a-i reactualiza elemente de identificare sunt numai câteva
aspecte imediate, evidente chiar pentru cei care nu sunt la curent cu
tendinţele inter-comunicării globale, rămânând totuşi minore dacă privim ceva
mai departe.
Am spune că folosirea RFID în bibliotecă va conduce, de fapt, la
compatibilizarea elementelor fizice din biblioteci (fie ele cărţi, periodice,
stampe, manuscrise etc.) cu biblioteca digitală (şi virtuală) a zilelor
următoare.
În acest sens, RFID poate fi considerat deja nepotul codului de bare,
care este totuşi un "bunic" foarte tânăr.
Cuprins:
1. Biblioteca astăzi. Sistemul de Bibliotecă Integrată (ILS -
Integrated Library System, ca ofertă şi soluţie la sfidările specifice
dinamicii moderne)
pag4 - pag9
2. ISBN versus RFID, sau lupta dintre eticheta de hîrtie şi cipul
comunicând prin câmp electromagnetic
pag10 - pag22
3. Biblioteca de Chimie - posibila acţiune pilot în implementarea
tehnologiei RFID ca alternativă a viitorului la actualele măsuri de
identificare, inventariere şi de circulaţie a documentelor de bibliotecă.
RFID soluţia ideală faţă de schimbările continue de standarde de bibliotecă
pag23 - pag28
4. Bibliografie
pag29 - pag31
5. Anexa cu caracter de exemplificare - cipuri Fujitsu-Siemens pentru
RFID
Lucrarea este organizată astfel: un capitol se referă la Sistemul de
Bibliotecă Integrată - pentru a releva expresia mangementului modern în
tendinţele de specialitate de astăzi -, al doilea capitol tratează prin
comparaţie calităţile identificării ISBN şi oportunităţile imense ale
tehnologiei RFID aplicate bibliotecii, în fine capitolul trei exemplifică
modul de implementare a tehnologiei RFID în cadrul Bibliotecii Facultăţii de
Chimie, ca posibilă acţiune pilot pe un segment specializat şi limitat. Se
dau în anexe elemente tehnice despre anumite elemente RFID, numai spre pura
exemplificare, fără pretenţie pedagogică.
1. Biblioteca astăzi.
Sistemul de Bibliotecă Integrată (ILS - Integrated Library System), ca ofertă
şi soluţie la sfidările specifice dinamicii moderne
Astăzi biblioteca se află sub presiunea unei eficienţe sporite,
trebuind să asigure facilităţi mult îmbunătăţite utilizatorilor săi. Faţă de
aceste cerinţe, biblioteca trebuie să-şi modernizeze aproape fiecare aspect
al operaţiunilor sale.
Conceptul de ILS - Sistem de Bibliotecă Integrat, pe care Talis (o
societate multinaţională recunoscută între liderii de pe piaţa de comunicaţii
mondială) îl are în vedere, a fost dezvoltat de-a lungul ultimilor ani ca o
soluţie globală a problemelor de bibliotecă, abordând conceptual şi practic
întreg lanţul de la achiziţie până la satisfacţia utilizatorului. Cu toate că
este un concept relativ nou, şi acesta necesită o reconsiderare, chiar o
schimbare profundă. Astfel, conform "cărţii albe" lansată de Talis,
activitatea în biblioteca modernă trebuie mutată dinspre administrarea
înregistrărilor către optimizarea fondului de publicaţii şi creşterea
numărului de servicii pentru utilizatori.
Acestea s-ar putea face prin:
- sporirea modurilor de reflectare a colecţiilor din bibliotecă
(cărţi, periodice etc.);
- permiterea şi stimularea partajării resurselor şi serviciilor oferite;
- reducerea costurilor de achiziţie şi a resurselor administrative
aferente;
- o comunicare mult mai bună cu utilizatorul.
Asadar, biblioteca secolului al 21-lea necesită o optimizare
excepţională a managementului elementelor sale.
1.a. Furnizarea
de servicii eficiente şi îmbunătăţite utilizatorilor prin maximizarea
reflectării documentelor în cataloagele electronice
Creşterea calităţii serviciilor are ca element crucial posibilitatea
pentru utilizatori de a găsi mai multă valoare în folosirea cataloagelor.
Pentru aceasta este absolut necesară implementarea unor standarde unitare,
fără a le anula pe cele utilizate în prezent. Spre exemplu, în Marea Britanie
introducerea standardului global de metadate MARC21 este o bornă de hotar
pentru accesul la comunitatea bibliotecilor internaţionale.
Această tendinţă şi mişcare spre un unic standard bibliografic va
ajuta la obţinerea unei eficiente sporite în schimbul de înregistrări dintre
bazele de date şi în managementul acestora. Transferul lin, fără pierderi de
informaţie şi timp în reintroducerea datelor în alte formate se poate face
prin crearea unor pachete soft care să fie prietenoase la utilizare, dar care
totodată să permită optimizarea calităţii conversiei de date şi să definească
beneficii suplimentare în activităţile de catalogare, căutare şi management
al înregistrărilor.
Noul standard îşi propune să ofere facilităţi îmbunătăţite pentru
multi-media, o mai mare flexibilitate şi ghidare în crearea / editarea de
înregistrări, ca şi un sprijin mai bun pentru audienţa multi-culturală,
prezentând diverse resurse în diverse limbi, conform cerinţelor
utilizatorului.
În cele din urmă, aceste îmbunătăţiri vor aduce personalului din
bibliotecă capacităţi sporite de a aduce la zi mai repede şi mai uşor
cataloagele, astfel punând la dispoziţia împrumutatorilor fondul de documente
la zi, prin întreţinere electronică. Pentru utilizatori, aceasta va însemna
că vor găsi mai repede ce caută, permiţând o căutare mai eficientă, inclusiv
pentru titlurile care nu au caractere latine, ca şi pentru alte elemente
audio-video, care devin pe zi ce trece o proporţie tot mai însemnată din
averea bibliotecii.
Marile companii de profil dezvoltă în mod curent motoare puternice de
compatibilizare a metadatelor, care au un potenţial enorm de a pune la
dispoziţie resurse încă insuficient utilizate.
Problema compatibilităţii datelor rămâne în continuare ca sursă
neîncetată de posibile erori de conversie, de blocaje, mare consumatoare de
timp şi de preţioase resurse umane.
1.b. Furnizarea de
servicii eficiente şi îmbunătăţite utilizatorilor prin împrumutul
interbibliotecar
Într-o perioadă când bibliotecilor li se cere să facă mai mult cu mai
puţine resurse, împrumutul interbibliotecar poate fi una dintre soluţii.
De altfel, împrumutul interbibliotecar a fost întotdeauna o modalitate
importantă de "capitalizare" a colecţiilor la nivel naţional, de
reducere a redundanţelor nenecesare prin dezvoltare paralelă de colecţii
similare în mai multe biblioteci individuale. Dar adevărata partajare vine
din uşurinţa cu care un anume titlul poate fi găsit, cerut, împrumutat la
cerere şi returnat în fondul de împrumut. Aceasta ar avea implicaţii asupra
costului respectivului proces de cerere şi împrumut, respectiv asupra vitezei
şi calităţii împrumutului.
Împrumutul interbibliotecar este sprijinit în activitatea de astăzi de
standardul ISO - ILL (Inter Library Lending), care permite o comunicare
electronică între biblioteci asupra cererilor de împrumut. Această abordare
reduce administrarea procesului anterior făcută prin documente pe hârtie,
iuţeşte comunicarea între biblioteci în procesul de identificare şi împrumut.
Foarte important este de menţionat că acest standard este unul de
interoperabilitate, adică permite furnizorilor de platforme hard şi soft să
se interconecteze, fiind formalizat într-o mulţime de 21 de mesaje standard
pentru împrumut între biblioteci.
Standardul ILL permite o automatizare importantă a procesului de
împrumut, atât pentru copiile nereturnabile (articole de ziar etc.), cât şi
pentru "produsele" returnabile cum ar fi cărţile, CD-urile etc.
Acest standard produce situaţii favorabile de economii substanţiale
şi, în acest sens, se poate spune că el "capitalizează" produsele
de bibliotecă.
Dar, dincolo de administrarea zilnică a cererilor de împrumut, ILL
poate fi dezvoltat în sensul creării de consorţii efective, care să poată
comunica şi circula elementele de împrumut. Întrucât există sisteme diferite,
dezvoltate în mod istoric în diverse biblioteci ale lumii, un standard de circulare
a cărţii / materialului bibliotecar este absolut necesar. Şi acesta a fost
realizat, tocmai în sprijinul standardului ILL, se numeşte NCIP şi este un
standard internaţional de circulare a datelor între sisteme multiple şi a
fost dezvoltat special pentru "consorţiile" care fac împrumuturi
interbibliotecare.
Este evident şi aici că o creştere a standardizării şi automatizării
se va reflecta pe dată în reducerea semnificativă a costurilor asociate
administrării manuale.
1.c. Furnizarea de
servicii eficiente şi îmbunătăţite utilizatorilor prin direcţionarea
achiziţiilor
Investiţiile în achiziţii noi şi utilizarea personalului pentru
administrarea achiziţiilor şi pentru selecţie reprezintă componenta majoră a
cheltuielilor de bibliotecă. Aşadar, aceasta este o zonă cheie în care se
poate gândi o eficientizare a cheltuielilor în cele mai multe dintre
biblioteci.
În acelaşi timp, asigurarea spaţiului necesar pentru colecţii,
diminuarea timpului şi efortul manual de întreţinere a acestora sunt aspecte
importante ale creşterii eficienţei. Eficienţa înseamnă însă şi optimizarea
valorilor avute în bibliotecă şi creşterea valorii serviciilor care se pot
construi în jurul publicaţiilor existente în bibliotecă.
Dintre multele aspecte care pot fi avute în vedere în procesul de
achiziţie de documente, am vrea să facem unele consideraţii asupra
optimizării folosirii intuiţiei şi efortului manual. Astfel, în loc de a
colecta pur şi simplu date despre publicaţii, autori, edituri etc., o mai
inteligentă abordare ar fi detectarea unor tendinţe, a unor modele culturale,
ştiinţifice şi a le integra în sistemul ILS în vederea unei decizii de mai
mare acurateţe.
Astfel, sistemul ILS ar căpăta un rol mai degrabă de cunoaştere, decât
de informare, orientând informaţiile puse la dispoziţie către crearea de
valoare, de servicii îmbunătăţite, încă din faza de achiziţie.
Astfel, achiziţia devine un procedeu tactic de alcătuire a unor
colecţii reprezentative, ţinându-se seama de o viitoare evoluţie a unuia sau
altuia dintre domenii şi considerând întregul stoc avut la dispoziţie, ba mai
mult, oferind şansa unei corelări între biblioteci dintr-o anumită zonă,
astfel încât achiziţiile să se facă într-o anumită prioritate, se respectă o
viziune pe termen lung.
Este evident că nimic din cele de mai sus nu se pot avea în vedere
fără o cunoaştere perfectă a fondului de carte sau periodice, inclusiv într-o
cunoaştere perfectă a pieţei de profil mondiale. Fondul de publicaţii devine
astfel un element vital care, manipulat într-un sens sau altul, poate aduce o
bibliotecă de resurse mici să aibă o poziţie cheie într-o anumită regiune a
cunoaşterii şi, dimpotrivă, ca biblioteci cu resurse materiale importante să
fie redundante, greoaie, cu puţină valoare adăugată pe piaţa globalizată a
cunoaşterii.
Biblioteca se luptă deja cu o construcţie uriaşă, cu dinamică
incredibilă de o vastitate fără precedent, numită Internet, cu aplicaţia Web.
Această construcţie, care a schimbat faţa procesului de informare, este
eminamente o creaţie a electronicii şi informaticii.
Biblioteca tradiţională nu poate face faţă acestui gigant de
informaţie şi de mişcare rapidă decât prin folosirea ultimelor realizări din
acelaşi domeniu, care a permis apariţia internetului, şi anume electronica,
comunicaţiile, informatica.
Fără utilizarea profundă a acestor elemente, biblioteca va avea soarta
doctorului de la ţară care, deşi foarte bun practician şi incredibil în
diagnosticare şi tratament, este ocolit de majoritatea pacienţilor care au
mai multă încredere într-un RMN rapid sau un computer tomograf.
Tehnologia RFID (detaliată în capitolul următor) este, în acest sens,
o oportunitate care nu poate fi evitată. Capacitatea acesteia de a cunoaşte
fondul bibliotecii, spre exemplu, fără a fi nevoie să se scoată publicaţiile
de pe rafturi, din depozite, oferă un potenţial enorm de economie de timp, de
costuri cu personalul, chiar de protecţie a sănătăţii, în unele cazuri
justificate de existenţa unor ciuperci sau alte elemente biologice care au un
mediu natural de cultură pe filele cărţilor.
Etichetarea RFID aduce o siguranţă în timp asupra informaţiilor
aferente produsului etichetat, fiind o rezolvare de tip "tăierea nodului
gordian"în contextul unei multitudini de standarde care se schimbă,
evoluează la intervale de timp tot mai scurte.
1.d. Furnizarea de
servicii eficiente şi îmbunătăţite utilizatorilor prin managementul
relaţiilor
Pe fondul tot mai evident al orientării sistemelor în jurul nevoilor
cetăţeanului şi al interacţiilor cu serviciile fărute de autorităţile locale,
inclusiv prin promovarea ideilor de "e-government" (guvernare
electronică), devine evidentă şi de prima mână aprecierea că o tratare
personalizată a fiecărui utilizator, chiar a fiecărei necesităţi a unui
utilizator înseamnă o valoare adăugată foarte mare şi aşteptată de toată
lumea.
A pune cerinţa utilizatorului în centrul procesului este o mişcare
generalizată în lumea de astăzi. Nici biblioteca nu poate sta departe de
această abordare.
În lumea academică, dar şi în bibliotecile mai populare, accentul pus
pe adresarea personalizată, pe identificarea intereselor pe grupuri de
utilizatori devine critic. Este, astfel, de maximă importanţă să se poată
crea servicii, chiar fonduri de publicaţii, în funcţie de
"personalitatea" unor grupuri de utilizatori care definesc prin
însăşi utilizarea serviciilor bibliotecăreşti relevanţa acestor instituţii.
Spre a exemplifica, să amintim că anumite biblioteci permit
utilizatorilor lor să-şi cunoască propria activitate de căutare anterioară,
aceasta fiind văzută ca o contribuţie efectivă pentru noile căutări în baza
de date pe care utilizatorul intenţionează să le facă.
Din experienţa furnizorului Amazon.com am văzut că o tratare
"comportamentală" a utilizatorului, de genul "cine cumpără
asta, de obicei o cumpără şi pe cealaltă" este de mare succes. Aşadar şi
în bibliotecă se poate oferi un serviciu similar în care utilizatorul să fie
atenţionat de existenţa unor lucrări înrudite sau similare ca şi
"comportament" cu cele accesate în mod curent.
De aici, rezultă o necesitate stringentă de a îmbunătăţi interfaţa
bibliotecă - utilizator, care este evident că nu mai poate să se bazeze doar
pe amabilitatea şi profesionalismul bibliotecarului.
Tehnologia RFID propusă în lucrare, ca şi oricare altă tehnologie
electronică ulterioară sau complementară nu poate ţine loc de competenţa şi
serviabilitatea bibliotecarului, necesare absolut, oriunde şi oricând, dar
nici nu putem cădea la extrema unui infantilism grotesc ce respinge orice
evoluţie tehnică după principiul sentimentalist că "tot omul aduce
valoarea". În acest sens, RFID este o soluţie de mare valoare, aproape
obligatorie pentru biblioteci, imposibil de ocolit într-o lume globalizată şi
dependentă complet de calculator, soluţie care trebuie luată numai în
contextul realităţii de azi din bibliotecile româneşti.
2. ISBN versus RFID, sau
lupta dintre eticheta de hârtie şi cipul comunicând prin câmp electromagnetic
2.a. Despre ISBN
International Standard Book Number (ISBN) este un identificator de
carte numeric, unic, care se bazează pe un cod de 9 digiţi (Standard Book
Numbering - SBN) creat de Gordon Foster, W.H.Smith şi alţii în 1966.
Formatul de 10 digiţi ISBN a fost dezvoltat de ISO - Organizaţia
Internaţională de Standardizare şi publicat în 1970 ca ISO 2108 (în mod
curent pentru ISBN este răspunzător standardul ISO numit TC 46/SC9).
Începând cu 1 ianuarie 1007, ISBN are un format de 13 digiţi care este
compatibil cu Bookland EAN-13s. Un identificator similar (ISSN -
International Standard Serial Number) se aplică periodicelor. (Exemplu de ISBN - Deutsch: EAN-13-Barcode einer ISBN-13 normiert nach den "Machine-ReadableCoding Guidelines for the U.S.
Book Industry", Revised 1/97. (Das referenzierte Buch est Logik der Forschung von Karl Popper, 10. Auflage, ISBN 3-16-148410-Xbzw. ISBN 978-3-16-148410-0)
Codul ISBN se atribuie fiecărei ediţii şi variante, cu excepţia
retipăririlor unei cărţi. Astăzi sunt în uz ISBN de 13 digiţi, cu începere de
la 1 ianuarie 2007 şi de 10 digiţi, atribuit înainte de 2007.
ISBN constă din 4 sau 5 părţi: În exemplul de mai sus se pot vedea părţile corespunzătoare unui cod
ISBN de 10 digiţi şi corespondenţa cu EAN-13 şi codul de bare. Se poate vedea
numărul diferit de digiţi. Partea din EAN-13 numită EAN reprezintă codul de
ţară:
1. pentru ISBN 13 digiţi, GS1 prefix: 978 or 979
2. identificatorul de grup (grupul de ţări care folosesc aceeaşi
limbă)
3. codul editorului,
4. codul produsului / titlul,
5. caracter de control.
Părţile din codul ISBN pot fi de lungimi diferite sau în mod uzual
sunt separate prin cratimă sau spaţii.
De exemplu, identificatorul de grup este 0 sau 1 pentru engleză, 2 pentru franceză, 3 pentru germană, 4
pentru japoneză, 5 pentru rusă şi 7 pentru chineză.
În standardul de 10 digiţi nu există identificatorul de grup şi se
foloseşte 0 ca prefix unui cod SBN pentru a avea cod valid de 10 digiţi.
Identificatorul de grup formează un prefix, diferit de codul de ţară.
ISBN-ul naţional aribuie numărul editorului, conform category: ISBN agencies, iar editorul
selectează un număr pentru produs/titlu. În general, un editor de carte nu
este obligat să atribuie un ISBN, nici să afişeze un număr pentru o carte
editată (cu excepţia Chinei).
Editorii primesc blocuri de ISBN; cei cu activitate mai bogată primesc
blocuri mai mari de numere, un editor mai mic poate primi ISBN de unul sau
doi digiţi pentru un cod de identificare de grup, câţiva digiţi pentru editor
şi un singur digit pentru un produs individual. O dată ce un bloc ISBN este
folosit, editorul poate primi un altul cu un număr de editor diferit. În mod
corespunzător, un editor poate avea alocate diferite numere de editor. De
asemenea, poate exista mai mult decât un identificator de grup într-o ţară.
Aceasta se poate întâmpla atunci când un identificator popular a folosit
toate numerele sale. Prin folosirea unor blocuri de lungime variabilă, un
editor mare poate avea mai puţini digiţi alocaţi pentru numărul editorului şi
mai mulţi pentru titlurile propriu-zise.
Iată câteva exemple de coduri ISBN 10, ilustrând variaţia lungimii
blocurilor:
Ţara sau zona - editor
99921-58-10-7 - Qatar - NCCAH, Doha
9971-5-0210-0 - Singapore - World Scientific
960-425-059-0 - Greece - Sigma Publications
80-902734-1-6 - Czech Republic; Slovakia - Taita Publishers
85-359-0277-5 - Brazil - Companhia das Letras
1-84356-028-3 - United Kingdom - Simon Wallenberg Press
0-684-84328-5 - English-speaking area - Scribner
Digiţii de control/ Check
digits
Editorii şi bibliotecarii au politici diferite despre felul în care să
utilizeze digitul de control din ISBN. Editorii nu reuşesc uneori să verifice
corespondenţa dintre titlul unei cărţi şi ISBN-ul său înainte de publicare;
aceasta cauzează probleme bibliotecarilor, vânzătorilor şi chiar cititorilor.
Biblioteca Congresului (SUA) însăşi are în catalog cărţi publicate cu
ISBN invalide, pe care în mod uzual le etichetează drept "Cancelled
ISBN".
O firmă foarte mare, ca de exemplu Amazon.com nu caută o carte după un ISBN invalid, aşadar efortul de a pune un
astfel de cod, deşi uneori uriaş, este de valoare zero pentru cautare,
identificare, trasabilitate.
În standardul ISBN-10 digitul de control se calculează astfel:
pentru ISBN-10 of 0-306-40615-?
s = 0x10 + 3x9 + 0x8 + 6x7 + 4x6 + 0x5 + 6x4 + 1x3 + 5x2 = 0 + 27 + 0
+ 42 + 24 + 0 + 24 + 3 + 10 = 130
130 / 11 = 11 rest 9, 11 - 9 = 2
Astfel, digitul de control este 2 şi ISBN-ul complet este
0-306-40615-2.
În mod formal, calculul digitului de control este: Dacă rezultatul este 11, trebuie pus un 0, dacă este 10, se foloseşte
X.
Cele mai întâlnite erori în folosirea ISBN (scriere sau tipărire) sunt
cele în care există un digit greşit sau o transpoziţie a unui digit adiacent.
Cum 11 este un număr prim, metoda digitului de control în ISBN asigură că
aceste erori să fie întotdeauna identificate. Totuşi, dacă eroarea aparţine
editorului şi trece neobservată, cartea va primi un număr ISBN invalid.
O metodă de calcul alternativă, care este mai uşoară foloseşte:
Această metodă dă digitul corect 0 în loc de 11, rezultat din calculul
formal.
În standardul ISBN-13 digitul de control se calculează excluzând digitul însuşi.
De exemplu, pentru ISBN-13 digitul de control al lui 978-0-306-40615-?
se calculează astfel:
s = 9x1 + 7x3 + 8x1 + 0x3 + 3x1 + 0x3 + 6x1 + 4x3 + 0x1 + 6x3 + 1x1 +
5x3 = 9 + 21 + 8 + 0 + 3 + 0 + 6 + 12 + 0 + 18 + 1 + 15 = 93
93 / 10 = 9 rest 3, 10 - 3 = 7
Astfel, digitul de control este 7 şi secvenţa completă de ISBN este
978-0-306-40615-7.
În mod formal, digitul de control de tip ISBN-13 se calculează astfel:
Sistemul de verificare nu prinde toate erorile rezultate din
transpoziţia digiţilor alăturaţi. De exemplu, situaţia de mai sus permite să
existe 6 urmat de 1. Ordinea corectă ar contribui cu 3x6 + 1x1 = 19 la sumă;
în timp ce dacă digiţii sunt transpuşi (1 urmat de 6), contribuţia celor doi
digiţi ar fi 3 x 1+1 x 6 = 9.
Totuşi, 19 şi 9 sunt congruente modulo 10 şi, deci, dau acelaşi
rezultat: amândouă ISBN-urile ar avea ca şi digit de control numărul 7.
Formula ISBN-10 foloseşte numerele prime modulo 11 care identifică
aceste erori, dar necesită mai mult decât digiţii 0-9 pentru digitul de
control.
Formatul EAN folosit în codul de bare:
În mod curent, codul de bare de pe spatele unei cărţi (sau de pe orice
produs care conţine aşa ceva) foloseşte standardul EAN-13; acestea au un cod
de bare pe 5 digiţi pentru valută şi preţul cu amănuntul recomandat.
Numărul "978", codul de ţară "Bookland" se adaugă
ISBN-ului şi digitul de control se recalculează în acord cu formula EAN-13
(modulo 10, 1x şi 3x cu pondere pe digiţii alternativi).
Migrarea către ISBN-13 a apărut datorită unor lipsuri în capacitatea
de a reprezenta toate documentele de bibliotecă în standardul ISBN-10, de
exemplu prefixul "979" s-a introdus pentru "Musicland",
un cod de evidenţă al elementelor muzicale, deşi a apărut şi un standard ISMN
(International Standard for Musical Numbers) în paralel cu ISBN.
Compatibilitatea codului de bare a fost menţinută cu ISBN-13 deoarece
formatul codului de bare este identic cu codul de bare EAN al standardului
ISBN-10. Aşadar, utilizarea sistemului EAN permite vânzătorilor de carte să
folosească un acelaşi sistem pentru produse de carte sau diferite de acestea,
compatibile cu date ISBN, numai cu schimbări minimale ale tehnologiei
informaţiei.
2.b. Despre RFID
Identificarea prin Radio Frecvenţă (RFID) se
foloseşte de câţiva ani pentru identificarea cărţilor, verificarea aşezării
pe rafturi, controlul antifurt, pentru controlul stocurilor, pentru sortarea
şi transmiterea cărţilor din bibliotecă şi a materialelor audio video.
Această aplicaţie duce la economii substanţiale de muncă a personalului,
îmbunătăţeşte serviciile oferite utilizatorilor, scade procentul de furturi
şi permite o aducere la zi constantă a colecţiilor media. În cele ce urmează,
se vor aduce argumente în favoarea acestei tehnologii revoluţionare care face
ca biblioteca să nu mai fie dependentă de existenţa unei companii de
furnizoare de soft, de standarde sau de alte proceduri necesare bibliotecii.
2.b.1. Introducere
Sistemele RFID au fost dezvoltate acum 30 de ani
pentru produse de nişă, în agricultură, zootehnie, evoluând pe parcurs pentru
multe alte aplicaţii industriale. De exemplu, toate cheile de contact ale
producătorilor mari de autovehicule conţin un transponder (emiţător) care
timite un semnal radio spre controlul maşinii şi care deblochează roţile,
fiind o protecţie excelentă contra furtului. De asemenea, sistemul RFID se
foloseşte pentru controlul accesului în clădiri, peste poduri, la intrarea pe
autostradă (smart card).
O dată cu dezvoltarea unor transpondere (emiţătoare) foarte subţiri,
ca o etichetă, aplicaţiile au sporit semnificativ, inclusiv pentru
managementul colecţiilor şi securitatea în bibliotecă. O astfel de tehnologie
va face inutilă şi folosirea sistemelor actuale de etichete magnetizate, sau
altfel de protecţii, care dau greş uneori în protejarea materialelor aflate
în magazine şi biblioteci. Primele tehnologii au fost luate direct din zona
echipamentelor de control acces, unde un card de proximitate trebuia apropiat
de un cititor pentru a fi localizat. Aşadar, la început, conectarea
cititorului la un calculator permitea să se distingă între ce este permis şi
ce este interzis.
Pe măsura dezvoltării tehnologiei, etichetele RFID
citibile/inscripţionabile au devenit tot mai ieftine, astfel că astăzi o
astfel de etichetă RFID costă doar câţiva cenţi, permiţând bibliotecilor să
elimine complicate reţele paralele, servere şi alte dispozitive necesare în
prima fază de evoluţie.
Există în momentul de faţă companii, cum ar fi Bibliotheca Inc., RFID
Library Systems, care folosesc numai acest sistem, îndeplinind anumite
criterii tehnice şi, de asemenea, trei proiecte pilot, anume: the University
Library in Leuven (Belgia), the Public Library in Winterthur (Elveţia) şi în
Viena (Austria).
2.b.2. Tehnologia
Un sistem RFID conţine două elemente, un
transponder (emiţător) şi un cititor (receptor). Transponderul este ataşat
obiectului sau persoanei de identificat, în timp ce cititorul este, în cele
mai multe cazuri, staţionar. Ambele unităţi conţin câte o antenă şi un cip
pentru a trimite şi primi unde radio şi a procesa informaţia venită cu
ajutorul semnalelor.
Cititorul este conectat la un calculator. Semnalele de la transponder
sunt trimise la o frecvenţă de 13.56 MHz, frecvenţa aprobată în toată lumea
pentru sisteme RFID. Transponderul nu conţine baterie, ci foloseşte fenomenul
de inducţie pentru a primi energie. Această caracteristică (folosirea pe
termen lung) îl face util pentru cărţi sau materiale de bibliotecă.
Pentru a fi folosit în bibliotecă, transponderul (emiţătorul) este
proiectat spre a fi o etichetă RFID,
care conţine patru elemente: cipul, antena pe substrat, hârtia sau plasticul
etichetei şi lipirea cu silicon. Cipurile pentru etichete RFID sunt
disponibile astăzi de la mai multe companii: Philips, Infineon, Texas
Instruments, Fujitsu etc. Ele variază ca şi memorie, dimensiuni, capacitate
de scriere/citire, felul de a se conecta la antenă etc. Aceşti factori pot fi
semnificativi pentru biblioteci ca performanţă, utilizare şi fiabilitate.
Pentru biblioteci, cititorul poate să aibă diverse caracteristici: de
exemplu, două antene staţionare, la distanţă de circa 1.5 metri (ca senzori
de poartă), sau o antenă de dimensiunea unei pagini de hârtie cu capacitate
de citire de circa 0.6 metri. Aşadar, cititorul diferă nu numai ca distanţă
de citire, dar şi ca viteză de citire şi de câte etichete poate citi în mod
simultan.
În mod normal, sistemul RFID are capacitatea de a trimite semnale prin
materiale nemagnetice (nu e nevoie de o "linie de citire" ca la
codurile de bare), mai multe etichete (transpondere) pot fi citite simultan
(de exemplu, cărţi aflate în stivă), unele informaţii pot fi citite de la
transponder şi să fie programate în acelaşi timp (de exemplu, starea în care
se află emiţătorul).
2.b.3. Descrierea
sistemului
Un sistem RFID în bibliotecă poate ţine evidenţa intrărilor unui
utilizator, ciclul de viaţă al unei cărţi şi, deci, să dea posibilitate
bibliotecarului să ţină mai bine evidenţa şi să existe un control mai riguros
asupra mişcării cărţilor.
Utilizatorul va intra prin porţi de intrare cu senzori şi va ajunge
direct la raftul de cărţi sau la ghişeul de informaţii. Un calculator de
acces public online (OPAC) sau o staţie de returnare a cărţii vor fi, de
asemenea, disponibile.
După ce utilizatorul va lua o carte de pe raft, va trece prin staţia
de auto-control. Această staţie conţine un cititor RFID pe partea dinspre
utilizator. Când cardul utilizatorului este pus în zona cititorului, acesta
va identifica şi va deschide contul acestuia.
Cărţile sale vor fi puse acum pe zona de citire, informaţia este
citită şi cipul este programat într-o stare diferită, pregătită de plecare.
În acest mod, la ieşirea din bibliotecă, alarma nu va mai fi activată, căci
numerele cărţilor sunt deja înregistrate în contul utilizatorului şi o fişă
cu aceste informaţii poate fi printată. Respectiva fişă va conţine data
împrumutului, data restituirii şi alte date utile identificării. Pentru
utilizatorii care nu vor să folosească staţia de auto-împrumut, este posibilă
circulaţia spre ghişeele tradiţionale.
Evident că dacă respectivele cărţi nu au fost "marcate"
pentru împrumut (ieşire din bibliotecă) alarma va acţiona la ieşirea prin
porţile cu senzori.
Când cartea ajunge pentru prima oară în sistemul RFID, ea primeşte un
număr de inventar din baza de date a bibliotecii, fiind astfel introdusă în
baza de date. Aşadar, numărul care există în cipul RFID este acelaşi cu
numărul din baza de date.
Pe baza acestui număr (care poate fi ISBN, codul de bare etc.),
bibliotecarul urmăreşte circulaţia cărţii, face verificarea fără a scoate
cartea din raft, o găseşte atunci când s-a rătăcit.
Pe baza acestor considerente, se întrevăd câteva avantaje imediate:
- nu există cozi la intrarea şi ieşirea din bibliotecă;
- munca rutinieră este micşorată (inclusiv stresul unei munci
repetitive) şi reacţia nepotrivită faţă de utilizator;
- securitatea cărţilor creşte impresionant;
- costurile materiale ale manipulării scad dramatic;
- o verificare amănunţită poate fi executată în orice clipă;
- sortarea şi redirecţionarea cărţilor se poate face automat;
- căutarea cărţilor aşezate în locuri nepotrivite devine accesibilă şi
fără consum de timp.
2.b.4. Conectarea la
sistemul de management
Implementarea sistemului RFID necesită conectarea la un sistem de
monitorizare a circulaţiei cărţii (fie el ILS - Sistemul de Bibliotecă
Integrată prezentat în capitolul 1), întrucât datele se conectează la baza de
date a bibliotecii.
În acest fel toate datele statistice (număr de utilizatori, număr de
împrumuturi etc.) sunt disponibile aproape în timp real, eliminând atât
erorile umane, cât şi munca infernală de a colaţiona, de a sistematiza date
atât de aleatoare.
2.b.5. Componentele
sistemului
Sistemul de bibliotecă RFID constă din câteva componente. Cele mai
importante sunt: porţile cu senzori, unitatea de auto-împrumut şi unitatea
pentru bibliotecar. Aceste componente sunt independente unele de altele, ca
şi faţă de sistemul de circulaţie implementat pe calculator. Deoarece
componentele sunt "inteligente", nu mai este nevoie de încă un
server, iar componentele înseşi permit adăugarea de elemente adiţionale, pe
măsura dezvoltării sistemului.
Cu acest concept este posibilă o viteză mare de citire, datorită
citirii direct din cip. Aceasta înseamnă că nu mai este nevoie de timpul de
defilare a datelor din baza de date localizată pe server. Această citire
rapidă este de folos şi porţilor cu senzori şi sistemului de inventariere.
Poarta cu senzori: Este proiectată pentru detectarea şi citirea
informaţiei din etichetele RFID care trec prin acea zonă. Poarta furnizează
numărul media (dat de bibliotecă) ce poate spune dacă o carte a fost sustrasă
sau nu. Cititorul constă din două antene aşezate în paralel, plus cititorul
electronic. Distanţa dintre cele două antene poate fi de 90 cm, în timp ce cu
trei antene se poate ajunge la 1,8 m.
Unitatea de auto-împrumut: După identificarea utilizatorului, care se
poate face pe baza unui card de identificare tip RFID, acesta poate pune
documentele (cărţi, CD, video discuri etc.) pe suprafaţa de citire pentru a
fi înregistrate pe numele său şi programate în modul "împrumut".
Cipul va fi pus astfel pe modul "silenţios" şi nicio alarmă nu va
fi activă la ieşire.
Este posibil ca returnarea cărţilor să se facă, de asemenea, la
unitatea de auto-împrumut. Se pot verifica mai multe cărţi la returnare (un
cititor obişnuit poate citi 25 cm, aşa că, depinzând de grosimea cărţii, se
poate afla câte cărţi pot fi returnate într-o singură citire.
Unitatea de conversie pentru bibliotecar: Pentru a împrumuta sau
returna cărţi se poate folosi unitatea bibliotecarului în acelaşi mod ca
unitatea de auto-împrumut. Aici există însă şi funcţiuni speciale care sunt
numai la îndemâna bibliotecarului, care poate programa cipul de RFID şi
adăuga / procesa date noi.
Unitatea este conectată la sistemul de calcul al bibliotecii, astfel
încât multe procesări invizibile pentru utilizator devin disponibile
personalului de bibliotecă, în funcţie de aplicaţia de care dispune
bibliotecarul la momentul respectiv.
Eticheta RFID: Aceasta este inima sistemului RFID care, în afară de
cipul propriu-zis, mai conţine o antenă pentru citirea la distanţă mai mare.
Standardul pe care îl respectă, ISO 15693, garantează compatibilitatea cu
diverse surse, fără a se limita la un singur producător, care ar putea folosi
avantajele unui astfel de monopol.
Faptul de a nu fi dependent de un furnizor este o cerinţă importantă a
bibliotecilor moderne, deoarece investiţiile făcute sunt pe termen lung şi
nimeni nu poate fi dependent de un anumit monopol. Mai mult, de obicei
firmele furnizoare se angajează în modernizarea cipurilor şi a sistemelor de
citire, astfel încât a ţine pasul cu evoluţia tehnologică să nu împieteze
asupra utilizării bazelor de date constituite cu atâta trudă. O altă cerinţă
importantă este viteza de citire înaltă, precum şi fiabilitatea deosebită a
acestor dispozitive, care trebuie să aibă o durată de viaţă foarte mare şi o
rezistenţă la şocuri, umezeală şi praf deosebită.
2.c. Criteriile unui
sistem modern de bibliotecă RFID
Următoarele caracteristici ar putea fi relevante pentru alegerea şi
compararea sistemelor RFID folositoare în biblioteci (în anexă se dau spre
pura exemplificare cipuri Fujitsu-Siemens dedicate acestei aplicaţii):
- fiabilitate mare;
- garantarea compatibilităţii cu alte cipuri RFID;
- compatibilitatea între diverse generaţii de cipuri RFID ale
diferiţilor producători (ISO 15693);
- nu sunt necesare elemente de securitate suplimentare (benzi
electro-magnetice etc.);
- sistemul poate fi extins la cardurile de acces, controlul accesului
în diverse zone ale bibliotecii, plăţi la copiatoare sau alte servicii
interne ael bibliotecii, acces la internet etc.;
- componentele sistemului (porţi de acces, cititoare etc.) pot fi
schimbate pe durata operării bibliotecii fără a fi necesare intervenţii
asupra sistemului RFID.
2.d. Concluzii
Din cele prezentate mai sus se desprind următoarele elemente
intrinseci ale dispozitivelor şi sistemelor RFID:
- RFID permite stocarea unui număr practic nelimitat de informaţii -
în acest context ISBN, numărul de inventar şi oricare alt număr existent în
prealabil poate constitui un element de identificare printre altele, şi nimic
mai mult;
- RFID permite actualizarea informaţiei în orice moment de timp şi
pentru orice standard, făcând inutilă munca anevoioasă de compatibilizare a
standardelor existente sau predictibile;
- serviciile de identificare, stocare, statistică, circulaţie a cărţii
/ suportului media, ca şi oricare alt serviciu ce poate fi imaginat ca fiind
legat de elementele de definiţie ale unui obiect sunt oricând la îndemână,
fără efort, fără a fi necesară o predicţie sporită asupra necesităţilor din
viitor;
- informaţia stocată este în formă "naturală", nu este
codificată, aceasta înseamnă că nu mai este nevoie de algoritmi de decodare,
coduri şi denumiri, autori etc. Această abordare face imediată conectarea
dispozitivului RFID şi a sistemului RFID la comunicarea internaţională pe
scară largă, între biblioteci, utilizatori, chiar cu ajutorul internetului,
fără necesitatea unui personal specializat sau a unor softuri foarte
complexe;
- securitatea cărţilor / elementelor media din bibliotecă, uşurinţa
împrumutului şi restituirilor, scăderea dramatică a costurilor de personal şi
a stresului datorat muncii de rutină sunt mai mult decât evidente;
- capacitatea de a personaliza serviciile oferite, adăugarea de
valoare mare acestora, ca şi potenţialul practic nelimitat, obţinut prin
interconectarea compatibilizată la marile invenţii ale prezentului (internet,
web etc.) readuc în atenţie folosul bibliotecii, potenţează caracterul ei
formator, o aduc din lumea învechită a informaţiei, în teritoriul preţios al
cunoaşterii, al informaţiei orientate.
3. Biblioteca de Chimie -
posibilă acţiune pilot în implementarea tehnologiei RFID ca alternativă la
actualele măsuri de inventariere şi urmărire a circulaţiei documentelor în
bibliotecă. RFID - soluţia ideală faţă de schimbările continue de standarde
de bibliotecă
Găsind în strategia BCU pentru anii următori o prevedere legată de introducerea
tehnologiei RFID în folosul identificării fondului de publicaţii şi de
mijloace multi-media, a apărut ca evidentă preocuparea de a studia în
profunzime ce presupune sceastă utilizare, care sunt constrângerile,
avantajele, cum poate fi utilizată spre sporirea calităţii serviciilor
oferite utilizatorilor.
Am prezentat în cele de mai sus atât caracteristici ale sistemelor
actuale de identificare a unei cărţi, precum ISBN 10 şi 13 digiţi, concepte
globale de bibliotecă (Sistemul de Bibliotecă Integrată - ILS), diverse alte
standarde de partajare a resurselor (ILL) sau de comunicare între biblioteci,
precum şi o comparaţie între codul de bare ISBN şi RFID, cu scopul de a
scoate în evidenţă multitudinea beneficiilor oferite de această tehnologie
revoluţionară în aplicarea ei în cadrul BCU.
Este evident că pe lângă remarcile de mai sus, în final vom strânge la
un loc, clasificând după importanţă, cele mai multe caracteristici ale
sistemului RFID aplicat bibliotecii.
Totuşi, ni se pare obligatoriu ca, în respectarea unei logici
carteziene, după enumerarea şi chiar descrierea unui sistem, să urmeze
testarea acestor concepte, cel puţin într-un caz pilot.
Virtuţile unei astfel de abordări sunt, în principal, cele ale
ştiinţei, adică ale verificării în practică pentru cele mai multe dintre
caracteristicile sistemului gândit. În urma aplicării, fie şi parţiale a
acestor concepte, în activitatea curentă a unei filiale (spre exemplu,
Biblioteca Facultăţii de Chimie, din motive lesne de înţeles), se obţine
reacţia reală a utilizatorului şi a bibliotecarului, singura care va permite
fie o ajustare de mai mare precizie a conceptelor la activitatea curentă, fie
o renunţare motivată a acestui concept.
Implementarea va porni de la considerarea următoarelor caracteristici
cheie şi anume:
1. Etichetele RFID vor înlocui elementele de siguranţă de tip EM
(electromecanice) şi codurile de bare;
2. Sistemul va simplifica activitatea utilizatorului prin crearea
serviciului automatizat de împrumut / restituire;
3. Va aduce o manevrabilitate sporită în lucrul cu fondul
bibliografic, incluzând elementele multi-media;
4. Siguranţa contra furtului va spori considerabil prin elementele
RFID;
5. Identificarea de mare viteză a fondului, inclusiv găsirea cărţilor
"rătăcite" în bibliotecă se va face în mod constant şi simplu;
6. Compatibilitatea pe termen lung (indiferent de modificarea
standardelor) este garantată prin folosirea sistemului Open Standard.
Prin realizarea acestui sistem pilot în Biblioteca Facultăţii de
Chimie, lucru pe care îl propunem inclusiv prin această lucrare, vom aduce în
folosul activităţii de bibliotecă tehnologie RFID, adică:
- cea mai modernă tehnologie anti-furt. Mai mult decât EM şi codul de
bare, RFID duce sistemul de securitate dinspre simpla alarmare în caz de
eveniment către "trasabilitate", combinând securitatea produselor
din fondul bibliotecii cu urmărirea eficientă a circulaţiei acestora în
interiorul şi în afara spaţiului de bibliotecă, incluzând evidenţa în timp
real a fondului de documente;
- fiind o combinaţie de tehnologie bazată pe radiofrecvenţă şi
microcip, RFID oferă posibilitatea de a citi informaţia indiferent de
orientarea sau alinierea publicaţiilor (spre deosebire de celelalte sisteme
anti-furt, cum ar fi codurile de bare), distanţa până la obiect nefiind
critică, cu excepţia cazului când materialul iese dincolo de porţile cu
senzori.
Culoarele de trecere pot să fie până la circa 3 m lăţime, pentru că
etichetele RFID pot fi citite prin sisteme senzoriale paralele.
Cititoarele în Biblioteca dotată cu etichete RFID vor fi folosite în
următoarele moduri:
a. Unitatea de converse - datele de bibliotecă se înscriu pe etichete
b.Unitatea de lucru a bibliotecarului - pentru împrumut şi restituire
sub controlul personalului de bibliotecă
c. Unitatea de auto-împrumut - utilizatorul împrumută fără asistenţa
personalului
d. Cititorul de restituiri - cărţile restituite de utilizator fără
asistenţă
e. Sortator - sistemul automat de sortare a cărţilor returnate, spre a
fi transmise în zone corespunzătoare biblitecii
f. Cititor portabil - un cititor cu care se poate face inventarul şi
se poate verifica dacă documentele se află pe rafturile corespunzătoare.
În acest mod ne aşteptăm să realizăm în proiectul pilot următoarele
aplicaţii:
1. Controlul accesului, fără legitimaţie de hârtie
2. Trasabilitatea produsului, auto-împrumut şi auto-restituire
3. Etichetarea şi identificarea produselor, pentru inventar şi aşezare
pe raft
4. Autentificare, prevenirea înlocuirii cărţilor
În cadrul proiectului pilot, se va avea în vedere etichetarea cu
prioritate a unei anumite zone bine identificate de carte şi materiale
multi-media, şi anume a celor care se află în baza de date pe calculator,
care sunt bine identificate în prezent prin codul de bare, astfel încât
comparaţia finală să permită cât mai multe învăţăminte şi comentarii
pertinente.
Aşteptările noastre, pe care le vom evalua în urma aplicării
proiectului pilot pe circa 100 - 500 volume de la Centrul de Împrumut sunt:
- Citirea şi înscrierea rapidă pe eticheta
RFID
- folosirea acestui tip de etichetă va reduce considerabil timpul
necesar circulaţiei. Cea mai semnificativă economie de timp ne aşteptăm să
fie din faptul că informaţia este citită de pe eticheta RFID (denumită
internaţional TAG) mult mai repede decât de pe codul de bare şi de pe un
teanc de publicaţii în acelaşi timp.
- va exista o economie semnificativă şi în procesul de înscriere a
datelor pe TAG, dar nu de maniera precedentă; pe acesta îl estimăm a fi cam
50% din timpul necesar înscrierii cu codul de bare.
- Simplificarea activităţii utilizatorului
- pentru cei care folosesc auto-împrumutul va fi o îmbunătăţire
evidentă şi un confort sporit, prin împrumutul simultan a mai multe
publicaţii.
- auto-restituirea va fi, de asemenea, foarte apreciată, bibliotecarul
intervenind numai după ce cărţile au fost auto-restituite.
- cititoarele sunt de mare fiabilitate şi, de aceea, ne aşteptăm să nu
existe, practic, defecte
- sistemul face să fie puţine alarme false faţă de vechile tehnologii
de protecţie existente
- sistemul RFID pe care vrem să îl implementăm codează starea
circulaţiei cărţii înăuntrul etichetei RFID (care conţine o memorie, o antenă
şi un cip de procesare, după caz). Acest lucru se poate obţine dacă dedicăm
un bit, numit hot, în engleză EAS, pe care să nu îl folosim în momentul când
încărcăm datele pe TAG şi când le descărcăm de pe acesta. Dacă produsul nu a
fost corect încărcat şi trece printre senzori se declanşează alarma. O altă
posibilitate este să folosim acest bit (EAS) şi interfaţa online într-un
sistem automat, primul semnalând o alarmă imediată, iar al doilea
identificând ce produs a fost luat.
- Inventar realizat cu mare viteză
- un avantaj unic şi excepţional al sistemului RFID va fi capacitatea
acestuia de a scana cărţile fără a le lua de pe raft. Cu un cititor portabil,
se poate avansa rapid printre rafturi pentru a citi informaţia de
identificare. Folosind tehnologia fără fir (wireless) este posibil nu numai
să se facă inventarul, dar şi să se identifice produse care nu sunt la locul
lor.
- Manipularea automată a materialelor
- intenţia este ca în cadrul proiectului pilot să folosim sistemul
RFID şi ca sistem de sortare şi aranjarea cărţilor returnate pe poliţe, Acest
lucru devine uşor şi posibil deoarece citirea lor în momentul când se află în
zona de recuperare reduce timpul necesar personalului să identifice fiecare
produs şi să-l pună pe raft.
- Durata de viaţă foarte mare a etichetelor
RFID
- aceste TAG-uri vor avea o durată de viaţă incomparabil mai mare
decât a codurilor de bare, de vreme ce nimic nu intră în contact cu ele, iar
furnizorii garantează cel puţin 100 000 de utilizări înainte de a trebui să
fie înlocuite.
Costurile unui proiect pilot, care să dea rezultate relevante pentru o
decizie ulterioară în privinţa RFID, pot fi estimate în plaja 20 000 - 40 000
euro, pentru a obţine majoritatea rezultatelor de mai sus. Este, de asemenea,
nevoie de circa 2-3 persoane dedicate acestei implementări pe durata a cel
puţin 6 luni.
Deşi poate sumele, timpii şi numărul de persoane pot părea importante,
concluzia este că un astfel de sistem revoluţionar este un scenariu unicat de
reuşită în contextul global al bibliotecilor moderne, în aceste timpuri când
concentrarea resurselor este cuvântul de ordine şi biblioteca digitală devine
realitate curentă (a se vedea lansarea World Digital Library la Paris, sub
egida UNESCO, pe 21 aprilie 2009).
4. Bibliografie
4.1. © BIBLIOTHECA RFID Library Systems AG, 2002, Hinterbergstr. 117.
6330 Cham. Switzerland info@bibliotheca-rfid.com
www.bibliotheca-rfid.com
4.2. ISO 2108:2005 at www.iso.org
4.3. ISBN to EAN EAS RBS
transition at isbn.org
4.4. Description of the ISBN to EAN upgrade process at bookweb.org
4.5. Finkenzeller, K.: RFID Handbook, "Fundamentals and
Applications in Contactless Smart Cards and Identification", Wiley &
Sons LTD, 2nd edition, ISBN: 0-470-84402-7
4.6. ISO-Standard 15693 (2001): Part 1: Physical characteristics --
Part 2: Air interface and initialization, Part 3: Anti-collision and
transmission protocol
4.7. Kern, C.: RFID Technology - Recent Development and Future
Requirements. Proceedings of the European Conference on Circuit Theory and
Design ECCTD99, 30.08 - 02.09.1999, Vol. 1, p. 25 - 28, Stresa, Italy
4.8. Kern, C.; Geiges, L.: Radio Frequency Identification in Security
Applications - Function and Use in Modern Library Systems. PISEC - Conference
on security applications, Lisboa, 03.-04.04.2000, Portugal
4.9. Kern, C.: I-Code makes library management simple. Philips
semiconductors, "on the move" 03-2001, Austria
4.10. Kern, C.: Radio Frequenz Identifikation fur die Sicherung und
Verbuchung von Medien in Bibliotheken. ABI-Technik, H. 3, 2002, S. 248-255,
Germany
4.11. RFC 3187 Using International Standard Book Numbers as Uniform resource names
(URN)
4.12. ISBN-13
For Dummies, Implementation guidelines PDF 13 dogot ISBN code
4.13. Allied Business Intelligence. (2002). RFID white paper. Oyster
Bay, New York
4.14. American Library Association. (2004). Code of Ethics of American
Library Association.http://www.ala.org/ala/oif/statementspols/codeofethics/codeethics.htm
4.15. Aarts, E.; Harwig, R.; Schuurmans, M. (2002). Ambient
Intelligence. The invisible future, pp. 235-250). New York: McGraw Hill.
4.16. Bednarz, A. (2004, May 3). RFID everywhere: From amusement parks
to blood supplies. http://www.nwfusion.com/news/2004/0503widernetrfid.html
4.17. Bednarz, A. (2003, November 3). Defense Department goes on
offense with RFID.http://www.nwfusion.com/news/2003/1103forresterside.html
4.18. Berkeley Public Library. (n.d.). Berkeley Public Library: Best
practices for RFID technology.http://berkeleypubliclibrary.org/BESTPRAC.pdf
4.19. Booth-Thomas, C. (2003, September 22). Gale Group database
4.20. Boss, R.W. (2003). RFID technology for libraries [Monograph].
Library Technology Reports, November-December 2003
4.21. Bruening, P. (2004). Testimony presented at House Subcommittee
on Commerce, Trade and Consumer Protectionhttp://www.cdt.org/testimony/20040714bruening.pdf
4.22. Cavoukian, A., Ph.D. (2004, February). Privacy implications of
radio frequency identification (RFID) technology. Toronto, Ontario:
Information and Privacy Commissioner
4.23. Cavoukian, A., Ph.D. (2004, June). Guidelines for using RFID
tags in Ontario public libraries. Toronto, Ontario: Information and Privacy
Commissioner
4.24. Consumers Against Supermarket Privacy Invasion and Numbering
(CASPIAN). (2003). Position statement on the use of RFID on consumer products. http://www.privacyrights.org/ar/RFIDposition.htm
4.25. Dorman, D. (2002, September). New vendors heating up radio
frequency ID market. American Libraries, 33(8)
4.26. Dowbenko, U. VeriChip: RFID microchip implants for humans. http://www.conspiracyplanet.com/channel.cfm?channelid=74&contentid=900.pdf
4.27. EPC Global. (2003). Guidelines on EPC for Consumer Products.http://www.epcglobalinc.org/public_policy/public_policy_guidelines.html
4.28. Flagg, G. (2003), December). Should libraries play tag with RFID
? American Libraries, 34(11), 69-71, Chicago: American Libraries
4.29. Hesseldahl, A.: A hacker's guide to RFID. Forbes.com.http://www.forbes.com/home/commerce/2004/07/29/cx_ah_0729rfid.html
4.30. Garfinkel, S.: MIT Technology Review. http://www.simson.net/clips/2002.TR.10.RFID_Bill_Of_Rights.htm
4.31. Givens, B.: RFID implementation in libraries: Some
recommendations for "Best Practices".http://www.privacyrights.org/ar/RFID-ALA.htm
4.32. Koppel, T.: Standards in Libraries: What's Ahead: A Guide for
Library Professionals About the Library Standards of Today and the Future. http://www.tlcdelivers.com/tlc/pdf/standardswp.pdf
4.33. Landt, J.; Catlin, B.: The history of RFID. Pittsburg,
Pennsylvania: AIM, Inc.http://www.aimglobal.org/technologies/rfid/resources/shrouds_of_time.pdf
4.34. McHugh, J.: You can now speed straight through checkout lines ! http://www.wired.com/wired/archive/12.07/shoppers.html
4.35. Molnar, D.; Wagner, D.A. (2004, June 8). Privacy and security in
library RFID: Issues, practices and architectures.http://www.cs.berkeley.edu/~dmolnar/library.pdf
4.36.National Business Review. Japanese children to be RFID'd. http://www.nbr.co.nz/home/column_article.asp?id=9531&cid=5cname=Asia+%
4.37. R. Moroz Ltd. (2004, July). Understanding Radio Frequency
Identification (RFID) (Passive RFID). Markham, Ontario: R. Moroz Ltd. http://www.rmoroz.com/rfid.html
4.38. S.B. 1834. Radio frequency identification systems. California
Senate, 2003-2004 Regular Sessionhttp://www.leginfo.ca.gov/cgi-
4.39. San Francisco Public Library. (2004, March 31). RFID
implementation: Proposed plan of action.http://sfpl4.sfpl.org/librarylocations/libcomm/rfidplan040104.htm
4.40. San Francisco Public Library. Privacy Policy. http://www.sfpl.org/librarylocations/libcomm/pdfs/privacypolicy.pdf
4.41. Santa Clara City Library. Checkpoint RFIDand the Santa Clara
City Library. http://www.library.ci.santa-
4.42. Sarma, E.S.; Weis, S.A.; Engels, D.W.: White paper: RFID
systems, security & privacy implications. Cambridge, MA: Massachusetts
Institute of Technology
4.43. Schneider, K. (2003). RFID and libraries: Both sides of the
chip.www.senate.ca.gov/ftp/SEN/COMMITTEE/STANDING/ENERGY/_home/11-
4.44. Smart, L.J.: Considering RFID. www.csupomona.edu/~ljsmart/draftarticle.doc
4.45. Tien, L.: RFID and libraries. http://www.privacyrights.org/ar/RFID-ALA.htm
4.46. Want, R.: RFID: A key to automating everything. Scientific
American, 290(1), 56
4.47. Ward, D.M.: RFID Systems. Computers in Libraries, 19-24
4.48. Weiser, Mark: Ubiquitous Computing. http://www.ubiq.com/hypertext/weiser/UbiHome.html
5. Anexa cu caracter de exemplificare - cipuri Fujitsu-Siemens pentru
RFID
|
