Autoarea, fostă bibliotecară la secţia de ştiinţe a Bibliotecii Universitare din Rouen este, în prezent, conferenţiar universitar în ştiinţa limbajului la aceeaşi universitate. Maryvonne Holzem a făcut cercetări asupra complementarităţii între terminologie (ca branşă a lingvisticii aplicate studiului vocabularului specializat) şi ştiinţa informării şi comunicării. Lucrarea Terminologie et documentation : pour une meilleure circulation des savoirs - o versiune redusă a tezei de doctorat susţinută la Universitatea din Rouen în specialitatea Ştiinţa limbajului - propune un punct de vedere asupra problemei relaţiior între terminologie şi documentare, făcând şi un inventar al problemelor lingvistice întîlnite de profesioniştii în informaţie-documentare sugerînd, în acelaşi timp, soluţii originale şi ergonomice bazate pe analize semantice şi sociolingvistice. Studiul se înscrie astfel într-un ansamblu de cercetări asupra complementarităţii între terminologie, considerată ca o ramură a lingvisticii aplicate şi comunicare. Cercetările sale au contribuit la fondarea socioterminologiei - o terminologie care respinge autonomia cuv â ntului (termenului) în raport cu contextul apariţiei şi iau în considerare rolul şi ponderea receptorilor şi a suportului de difuzare în comunicarea ştiinţifică.
După ce trece în revistă evoluţia ştiinţelor şi a comunicării acestora, apoi a documentării în ştiinţa informaţiei, autoarea abordează o problemă fundamentală atât pentru terminologie cât şi pentru documentare - clasificarea. Aceasta oferă posibilitatea studierii unităţilor de bază utilizate în activitatea de indexare: descriptori, cuvinte cheie, vedetă de subiect. De asemenea, este marcata contribuţia lingviştilor la cercetarea asupra indexării şi a terminologiei în dezvoltarea tehnicii documentare privind reprezentarea cunoştinţelor. În acest sens, introduce noţiunea de tezaur terminologic şi expune liniile directoare a unui studiu socioterminologic şi etiologic al comunicării ştiinţifice. 
În ceea ce priveşte termenul de socioterminologie, autoarea îl citează pe Jean Claude Boulanger care precizează conţinutul acestui termen astfel: "toată terminologia se naşte din social şi ea trebuie să se reîntoarcă în social".

Terminologie et documentation : pour une meilleure circulation des savoirs este structurată în 7 capitole:

1. De la ştiinţă la informaţia ştiinţifică 
2. De la documentare la ştiinţele informaţiei 
3. Terminologie şi clasificări: convergenţe 
4. Termen, cuvânt-cheie, descriptor, vedetă de subiect: aceeaşi entitate 
5. Indexare documentară 
6. Pentru o abordare socioterminologică a documentării 
7. Contribuţiile ipotezei care asociază socioterminologia şi editologia la comunicarea ştiinţelor: tezele - studiu de caz.

Primele două capitole tratează evoluţia ştiinţelor şi, ca o consecinţă, se atrage atenţia asupra faptului că documentarea a devenit ştiinţă a informării. 
În capitolul al 3-lea este abordată problema clasificărilor ca o problemă centrală atât în termnologie cât şi în documentare. Sunt expuse ideile lui Paul Otlet şi Eugen Wuster accentuându-se similitudinile în concepţiile lor epistemologice, concepţii ce au dominat prin pozitivismul lor logic Europa anilor '30 şi care prezintă şi azi aceleaşi probleme imposibil de rezolvat în faţa expansiunii cunoştinţelor. Se face apoi o rapidă trecere în revistă a istoriei clasificării evidenţiindu-se diferenţele între diversele modele de clasificăre: C.Z.U., Dewey, Collon Classification, Classification of the Library of Congress, Brunet, Clasificarea zecimală rusă şi chineză. 
Capitolul al 4-lea este dedicat punerii în evidenţă a convergenţei demersurilor în documentare şi terminologie. Termenii, cuvintele cheie, vedetele de subiect, descriptorii îndeplinesc acelaşi rol funcţional şi regula îi face să suporte aceeaşi "maltratare" lingvistică printr-o reglare forţată a sensurilor ţinând cont de contextul apariţiei lor. 
În acest capitol, autoarea defineşte câteva unităţi lingvistice de bază cu care se operează în indexare. Definiţiile sunt în conformitate cu recomandaările AFNOR:

• termen : desemnarea cu ajutorul unei unităţi lingvistice a unei noţiuni definite în limbajul de specialitate;

• cuvînt cheie : cuvînt ales fie din titlu, fie din textul unui document ori dintr-o necesitate de cercetare documentară pentru a caracteriza conţinutul;

• descriptor : termen sau simbol formulat sau omologat într-un tezaur şi utilizat pentru a reprezenta, fără ambiguităţi, noţiunile conţinute în documente şi în cerinţele cercetării documentare;

• vedetă de subiect : vedetă prezentând subiectul sau subiectele conţinute într-un document;

• terminologie : studiu ştiinţific al noţiunilor şi al termenilor uzitaţi în limbajele de specialitate tratând următoarele subiecte: noţiunile, sistemul de noţiuni, reprezentarea noţiunilor cu ajutorul definiţiilor, formarea termenilor, aspectele frazeologice ale limbajului de specialitate;

• tezaur : instrument care permite traducerea în termenii indexării sau în termenii căutării unui concept, înaintea sau la ieşirea dintr-un sistem documentar dat. Un tezaur este constituit dintr-un ansamblu de termeni (descriptori sau nondescriptori) şi relaţiile care precizează spaţiul lor semantic;

• listă de autoritate pe subiecte : listă enciclopedică care permite indexarea documentelor de orice natură şi pe orice suport. Caracterul său general poate fi preferat adesea altor instrumente, cum ar fi tezaurul. Conţinutul unei liste de autoritate pe subiecte nu este închis, bibliotecile putând îmbogăţi acest vocabular după necesităţile lor. Lista de autoritate pe subiecte conţine un ansamblu de termeni legaţi între ei. Numai o parte însă pot servi la indexare, ceilalţi făcând obiectul unor relaţii de echivalenţă.

Toate aceste definiţii ilustrează, de fapt, similitidinea demersurilor terminologice şi documentare. 
Diferenţa între tezaur şi lista de autoritate, puţin perceptibilă la nivel structural, este cu mult mai sesizabilă la nivelul funcţionării lor. În timp ce lista de autoritate nu-şi găseşte rostul să fie adoptată decât la nivel naţional /internaţional de bibliotecile cu vocaţie enciclopedică (bibliotecile naţionale şi universitare), tezaurul este adoptat mai ales de bibliotecile de specialitate pentru sectoare mult mai restrînse. 
Problemele indexării sunt tratate în capitolul al 5-lea. Aici sunt analizate eforturile lingviştilor, precum Jean-Claude Gardin, care s-au aplecat asupra extragerii automate a cuvintelor, permiţând astfel o automatizare a indexării. 
Cercetările care, iniţial, au fost făcute sub auspiciile lingvisticii transformaţionale au sfârşit prin a îmbina contribuţiile actuale care anvizajează indexarea sub un unghi care îmbină un clasament al cunoştinţelor cu funcţia lor "dialogică". 
Contribuţia unor terminologi este analizată în capitolul al 6-lea. Perspectivele deschise de tezaurul terminologic au dus de la o documentare furnizoare de texte la o tehnică documentară care să ajute la o reprezentare a cunoştinţelor. Se observă că problemele care se ridică în terminologie, ţinând cont de schimbările ştiinţifice sunt asemănătoare celor întâlnite în biblioteconomie. 
În capitolul al 7-lea, autoarea pune în practică, prin exemple, temele şi problemele expuse în celelalte capitole. 
Menţionez că lucrarea conţine punctul de vedere francez în domeniu şi, în special, al şcolii de la Rouen.

            Terminologie et documentation : pour une meilleure circulation des savoirs este structurata în 7 capitole:

      1. De la ştiinţă la informaţia ştiinţifică
2. De la documentare la ştiinţele informaţiei
3. Terminologie şi clasificări: convergenţe
4. Termen, cuvânt-cheie, descriptor, vedetă de subiect: aceeaşi entitate
5. Indexare documentară
6. Pentru o abordare socioterminologică a documentării
7. Contribuţiile ipotezei care asociază socioterminologia şi editologia la comunicarea ştiinţelor: tezele - studiu de caz.


        Primele două capitole tratează evoluţia ştiinţelor şi, ca o consecinţă, se atrage atenţia asupra faptului că documentarea a devenit ştiinţă a informării.
         În capitolul al 3-lea este abordată problema clasificărilor ca o problemă centrală atât în termnologie cât şi în documentare.  Sunt expuse ideile lui Paul Otlet şi Eugen Wuster accentuându-se similitudinile în concepţiile lor epistemologice, concepţii ce au dominat prin pozitivismul lor logic Europa anilor '30 şi care prezintă şi azi aceleaşi probleme imposibil de rezolvat în faţa expansiunii cunoştinţelor. Se face apoi o rapidă trecere în revistă a istoriei clasificării evidenţiindu-se diferenţele între diversele modele de clasificare: C.Z.U., Dewey, Collon Classification, Classification of the Library of Congress, Brunet, Clasificarea zecimală rusă şi chineză.
        Capitolul al 4-lea este dedicat punerii în evidenţă a convergenţei demersurilor în documentare şi terminologie. Termenii, cuvintele cheie, vedetele de subiect, descriptorii îndeplinesc acelaşi rol funcţional şi regula îi face să suporte aceeaşi "maltratare" lingvistică printr-o reglare forţată a sensurilor ţinând cont de contextul apariţiei lor.
      În acest capitol, autoarea defineşte câteva unităţi lingvistice de bază cu care se operează în indexare. Definiţiile sunt în conformitate cu recomandările AFNOR:

• termen: desemnarea cu ajutorul unei unitaţi lingvistice a unei noţiuni definite în limbajul de specialitate;

• cuvînt cheie: cuvînt ales fie din titlu, fie din textul unui document ori dintr-o necesitate de cercetare documentară  pentru a caracteriza conţinutul;

• descriptor: termen sau simbol formulat sau omologat într-un tezaur şi utilizat pentru a reprezenta, fără ambiguităţi, noţiunile conţinute în documente şi în cerinţele cercetării documentare;

• vedeta de subiect: vedetă prezentând subiectul sau subiectele conţinute într-un document;

• terminologie: studiu ştiinţific al noţiunilor şi al termenilor uzitaţi în limbajele de specialitate tratând urmatoarele subiecte: noţiunile, sistemul de noţiuni, reprezentarea noţiunilor cu ajutorul definiţiilor, formarea termenilor, aspectele frazeologice ale limbajului de specialitate;

• tezaur: instrument care permite traducerea în termenii indexării sau în termenii căutării unui concept, înaintea sau la ieşirea dintr-un sistem documentar dat. Un tezaur este constituit dintr-un ansamblu de termeni (descriptori sau nondescriptori) şi relaţiile care precizează spaţiul lor semantic;

• lista de autoritate pe subiecte: lista enciclopedică care permite indexarea documentelor de orice natură şi pe orice suport. Caracterul său general poate fi preferat adesea altor instrumente, cum ar fi tezaurul. Conţinutul unei liste de autoritate pe subiecte nu este închis, bibliotecile putând îmbogaţi acest vocabular după necesităţile lor. Lista de autoritate pe subiecte conţine un ansamblu de termeni legaţi între ei. Numai o parte însă pot servi la indexare, ceilalţi facând obiectul unor relaţii de echivalenţă.

        Toate aceste definiţii ilustrează, de fapt, similitidinea demersurilor terminologice şi documentare.
       Diferenţa între tezaur şi lista de autoritate, puţin perceptibilă la nivel structural, este cu mult mai sesizabilă la nivelul funcţionării lor. În timp ce lista de autoritate nu-şi găseşte rostul să fie adoptată decât la nivel naţional /internaţional de bibliotecile cu vocaţie enciclopedică (bibliotecile naţionale şi universitare), tezaurul este adoptat mai ales de bibliotecile de specialitate pentru sectoare mult mai restrînse.
       Problemele indexării sunt tratate în capitolul al 5-lea. Aici sunt analizate eforturile lingviştilor, precum Jean-Claude Gardin, care s-au aplecat asupra extragerii automate a cuvintelor, permiţând astfel o automatizare a indexarii.
        Cercetările care, iniţial, au fost făcute sub auspiciile lingvisticii transformaţionale au sfârşit prin a îmbina contribuţiile actuale care anvizajează indexarea sub un unghi care îmbină un clasament al cunoştinţelor cu funcţia lor "dialogică".
        Contribuţia unor terminologi este analizată în capitolul al 6-lea. Perspectivele deschise de tezaurul terminologic au dus de la o documentare furnizoare de texte la o tehnică documentară care să ajute la o reprezentare a cunoştinţelor. Se observă că problemele care se ridică în terminologie, ţinând cont de schimbările ştiinţifice sunt asemănătoare  celor întâlnite în biblioteconomie.
        În capitolul al 7-lea, autoarea pune în practică, prin exemple, temele şi problemele expuse în celelalte capitole.
       Menţionez că lucrarea conţine punctul de vedere francez în domeniu şi, în special, al şcolii de la Rouen.

Ion Podocea    
Serviciul Catalogare-Indexare