Exista oameni a caror plecare de pe aceasta lume este la fel de bogata in intelesuri precum le-a fost viata.
        Traian Brad a plecat - luminandu-le, astfel, si mai intens - la putina vreme dupa implinirea celor doua mari proiecte carora le-a daruit o insemnata parte a ultimilor ani: inaugurarea noii Case a bibliotecii pe care a condus-o timp de un deceniu si jumatate si finalizarea monografiei "Lectura si biblioteca publica la Cluj", cele mai marturisitoare dovezi ale dragostei sale pentru carte si pentru cei care o slujesc.        
        Nu vreau sa vorbesc aici despre profesionistul Traian Brad, de numele caruia sunt legate multe dintre castigurile si progresele ultimilor ani in domeniul bibliotecilor. Nu doar pentru ca o pot face, mult mai bine, cei care i-au fost multi ani colaboratori apropiati, ci fiindca aceasta presupune o anumita obiectivare pe care timpul, inca, nu o faciliteaza.
        Vreau sa evoc OMUL si sa spun ca intelepciunea, echilibrul, modestia, discretia, cultul prieteniei, patriotismul autentic sunt doar cateva dintre calitatile pe care i le-am admirat si care au facut din el una dintre cele mai iubite persoane din mediul nostru profesional.
        Putini sunt cei la care am intalnit o atat de mare deschidere fata de noua generatie de oameni ai bibliotecii si o asemenea generozitate de a impartasi din propria experienta.
        Nu-mi iese din minte o imagine care, acum, capata valoare simbolica. In urma cu un an, am urcat impreuna treptele noii cladiri a bibliotecii judetene, pe atunci inca in constructie. Am ajuns pe acoperisul ei, mai aproape de cer, avand la picioare intreg orasul si am simtit, empatic, plinatatea multumirii celui care construieste.
        De pe acel acoperis cred ca si-a luat zborul sufletul lui.
        Aceeasi cladire i-a primit trupul inainte de ultimul drum, iar orasul a impartasit durerea despartirii.
        De cate ori ajunge un bibliotecar sa aiba un intreg oras la picioare?
        Traian Brad a plecat sa construiasca biblioteci in Rai, acolo unde nu e durere, intristare si nici suspin, iar mesterii Manole isi intalnesc, intru eternitate, clipele sacrificate intru zidurile efemerelor lor constructii pamantesti.

Robert Coravu
Consilier personal
Secretariatul de Stat Carte, Spectacole, Civilizatie Traditionala
Ministerul Culturii si Cultelor