INTRODUCERE:
Lucrarea de fata îsi propune sa oglindeasca activitatea desfasurata de un singur segment, parte integranta al unui întreg demers cultural initiat de o institut ie cum este Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, în care un cumul de calitati precum ingeniozitate, inteligenta, cunoastere, intuitie, documentare, initiativa confera peste timp prestigiul de necontestat. Exercitiu de vointa, piatra de rezistenta în fata multor vicisitudini ale unui destin framântat, existenta departamentului Bibliofilie, Manuscrise si Restaurare, se confunda cu însasi istoria institutiei, reflectând fidel o traditie culturala.
Constientizarea rolul fundamental îndeplinit de aceasta subunitate, a carei menire este de a contribui la împlinirea si desavârsirea intelectuala a împatimitilor iubitori de carte, a fost punctul de plecare al acestei lucrari. Interesul se va focaliza asupra câtorva elemente ce tin de activitatea sectiei, urmarindu-se mai ales aspecte legate de istoria ei, a modalitatilor de dezvoltare a colectiei, a functiilor îndeplinite în cadrul unui complexului proces educational.
CAPITOLUL I
1.1. BAZA DE LUCRU A UNEI SECTII DE BIBLIOFILIE
Patrunzând în biroul destinat prelucrarii documentelor bibliofile din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti, este aproape imposibil sa nu–ti vina în minte o multitudine de întrebari declansate de emotia resimtita în atmosfera cu iz arhaic, în totala discordanta, la o prima vedere, cu realitatile obisnuite ale lumii moderne complet subjugate universului tehnologic, automatizat. Rolul fundamental îndeplinit de un astfel de departament în cadrul unei biblioteci, este în mod evident definit de obiectul sau de activitate. În plus, caracterul enciclopedic si academic al unei biblioteci care se adreseaza în primul rând lumii universitare, nu poate fi privat de o colectie de editiile princeps, prime, originale, definitive, mascate, omagiale, festive, premiate ale unor autori vestiti, sau editii care au fost realizate de celebre case de editura si de tipografi aducând inovatii semnificative în evolutia artei tipografice, editii care detin comentarii erudite. Acestea sunt numai câteva din aspectele care fac dintr-o opera o reala valoare, fara a mai vorbi de uriasul aport pe care îl aduce demersului creator existenta unor manuscrise apartinând marilor corifei ai culturii românesti si straine. Termenul „bibliofilie” este destul de complex, cuprinzând în sfera sa, în afara editiilor mai sus mentionate si acele documente adnotate sau cu dedicatii autografe, carti interzise, tiraje de lux, ilustrate de mari artisti sau înseriate, cele cu legaturi remarcabile, sau volume care au apartinut bibliotecilor unor mari personalitati sau colectionari.
Traditia ne semnaleaza faptul ca, înca în secolul al XVI-lea , episcopul Richard du Bury, cancelar al Angliei, a realizat prima lucrare consacrata bibliofililor, pasiunea si respectul pentru carti constituind izvorul imnului închinat acestora de autor. Un secol mai târziu, se nasc marile colectii bibliofile în Franta, gratie unor nume de o importanta incontestabila pentru istoria cartii: Richelieu, Mazarin, Colbert.
Nici personalitati ale neamului nostru, domnitori precum Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu, Nicolae si Constantin Mavrocordat, carturari si cronicari umanisti precum Miron Costin, Udriste Nasturel, Constantin Cantacuzino stolnicul, clerici ca Dosoftei, renumitul Antim Ivireanul, în sfârsit, boieri si nobili de talia unui Bals, Rosetii, Brukenthal sau Teleki, nu s-au lasat mai prejos, fiind la rândul lor subjugati de iubirea de carte din care se vor naste valoroase biblioteci. .
Drumul fiind deja netezit în aceasta directie, în secolul al XIX-lea, se impun nume noi în domeniu, Ioan Micu –Moldovanu, Constantin Hurmuzaki, Gheoghe Sion .
Vazând pe masa de lucru a angajatilor sectiei carti al caror an de aparitie trimite la stravechile începuturi ale artei tipografice, manuscrise ale unor marcante personalitati, colectia de ex-libris-uri, pe lânga emotia resimtita in fata unor lucruri atât de vechi, pe lânga bucuria de a putea cerceta un astfel de document al carui continut de o valoare inestimabila abia astepti sa-l descoperi, îti pui întrebarea daca nu cumva, munca acestor oameni devine inutila la un moment dat, datorita acestei „concurente” cu asa-numita modernitate. Pronuntata atmosfera de vechime este cu atât mai mult resimtita, cu cât, fara a face nota discordanta,biroul este amplasat pe locul unde îsi desfasurase odinioara activitatea biblioteca Fundatiei Universitare Carol I, în apropierea celebrei Sali a profesorilor. Cu certitudine, însa, o astfel de sectie îsi are rolul sau bine definit în interiorul unei biblioteci universitare cu vadit caracter enciclopedic si academic în acelasi timp.
1.2 UN PUNCT DE PLECARE
Cum a luat nastere si cui s-a adresat înca de la începuturi aceasta institutie, ne mentioneaza într-una din lucrarile sale, chiar unul dintre cei mai vrednici bibliotecari ai Fundatiunii Universitare Carol I, Al. Tzigara-Samurcas, cel care întelesese pe deplin necesitatea propagarii actului cultural marturisind: „Ca si universitatile, bibliotecile au menirea de a stârni si întretine interesul pentru problemele cugetarii, contribuind astfel la progresul omenirii. . În biblioteca se pastreaza neîntrerupt firul ce l-a depanat mintea omeneasca din vremurile cele mai îndepartate, consemnând pas cu pas progresele succesive, care ne-au adus la gradul de cultura de care ne bucuram azi.”
Ca urmare a scrisorii regelui Carol I, prin care îsi anunta donatia facuta în folosul tinerimii universitare, document publicat în Monitorul Oficial la 5/17 mai 1891, biblioteca îsi va începe înalta sa misiune imediat dupa inaugurarea cladirii în 14 martie1895, noua institutie având ca scop declarat „ înfiintarea si întretinerea unei biblioteci cu salile ei de lectura de care sa se foloseasca studentii de la toate facultatile din tara” . Caracterul universitar este clar formulat. Treptat, pe masura ce colectiile vor fi sporite, atât prin donatiile numeroase facute de catre oamenii de cultura din tara si din strainatate , cât si prin investitiile facute de biblioteca , acestea vor amplifica trasatura enciclopedica, trasatura ce va fi pastrata pâna astazi. Ceea ce a fost caracteristic pentru Biblioteca Fundatiei Universitare Carol I, a fost achizitionarea înca din primii ani a unor lucrari vechi, cu valoare bibliofila, recomandate de perenitatea informatiilor continute, caracteristica impusa de cerintele cadrului universitar deservit de biblioteca.
2.2 PRIMELE ACHIZITII DE VALORI BIBLIOFILE ALE FUNDATIEI UNIVERSITARE CAROL I
Numarul documentelor valoroase prin vechimea, raritatea, tehnica executarii, sporea în fiecare an, Fundatia devenind în scurt timp detinatoarea unei colectii considerabile. Pe lânga editiile vechi ale scriitorilor antici, memorii, cronici si biografii legate de istoria medievala si moderna a Italiei, Ungariei, Germaniei, Rusiei, Poloniei si Turciei, albume cu fotografii din domeniul artei donate de Eugeniu Stanescu, colectii de releveuri si desene originale dupa monumentele din tara provenite din donatia arhitectului Lecompte de Nouy, Fundatia poseda un mare numar de manuscrise grecesti, daruite de profesor dr. Dragomir Demetrescu, fost Mare Nomofilax al Bisericii Rasaritului. În functie de tematica, acestea acopereau domeniul teologic, literar sau erau destinate studiului scolar, majoritatea datând din secolul al XVIII-lea. De prelucrarea acestora s-a ocupat, dupa marturisirea lui Alexandru Tzigara-Samurcas facuta în lucrarea Fundatiunea Universitara Carol I 1891-1931, profesorul Demostene Russo. Provenind din donatia familiei Caragiale, manuscrisele povestirilor, O poveste si Abu Hasan constituit baza de lucru pentru P. Zarifopol,care în urma unei asidue activitati de cercetare le-a fructificat elaborând în editia sa critica a Operelor lui Caragiale. Manuscrisul care se impunea ca vechime, constituind una din piesele rare ale Fundatiei, era lucrarea Scara a Sfântului Ioan Scarariul, datând din secolul al XV-lea.
Aceasta provenea din biblioteca fostului mitropolit Veniamin Costache. Biblioteca detinea o adevarata colectie de monede si medalii provenite din donatiile Regelui Carol I, Academiei Române, C. Olanescu, Episcopului de Roman, Athanasie. Gesturi de mare generozitate,pretioasele donatii demonstrau în esenta profunda pretuire pe care mari nume ale culturii românesti o aratau institutiei, contribuind astfel la sporirea fondurilor de colectii speciale si servind implicit scopului perfect motivat si asumat de aceasta, de la bun început, devenind izvor de cunoastere si obiect de cercetare.
Sporirea colectiei de documente vechi corelata cu semnificatia speciala si constientizarea inestimabilei sale valori, au determinat luarea unor masuri care sa contribuie la protejarea si conservarea lor. Accesul la acest tip de documente va fi intermediat si controlat permanent de bibliotecari, prin privarea fiselor de înscrierea cotei, având mentionate ca elemente de identificare doar numele autorului, titlul si data. Cel interesat completa datele pe o fisa pe care o încredinta unui bibliotecar al carui rol era, în aceasta situatie sa identifice cota într-un catalog intern, ulterior ea fiind ceruta din depozit.
2.3 O ZI DE NEUITAT - „ZIUA CARTII”, 20 MAI 1933
O perioada de aproximativ 40 de ani, între 1900-1940, va fi foarte prolifica din punct de vedere al achizitionarii de documente bibliofile, constituind momentul celor mai importante donatii de pâna atunci din perspectiva cantitativa: donatia Barbu Bellio, donatia Titu Maiorescu, si, nu în ultimul rând, donatia fundamentala a lui Ioan Movila, cuprinzând 970 titluri de carte româneasca si straina, remarcabile prin uriasa valoare documentara, cumul de marturii despre viata în spatiul românesc, tomuri datând din secolele al XVI-lea si al XVII-lea, editii prime ale clasicilor literaturii universale . Ca un exemplu edificator pentru importanta colosala a fondului, ar fi suficient sa fie pomenite lucrari precum: Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, exemplar nementionat în B.R.V. ,descoperit în 1984 de domnul dr. Doru Badara, sau lucrarea de drept bizantin, provenita din biblioteca Mavrocordatilor, cu titlul ???????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????Aceasta din urma, editata in 1558 de vestitul Henri Scrimger , este valoroasa atât prin ex-libris-ul autograf al domnitorului Nicolae Mavrocordat, continut pe prima pagina, cât si prin faptul ca reprezinta editia priceps a textului grec a Novelelor lui Iustinian, Iustin, si Leon VI. Deoarece colectia sporise considerabil pe masura trecerii anilor, prin generoase donatii si unele achizitii, data de 20 mai 1933 are o încarcatura aparte pentru destinul Fundatiei si al bibliotecii universitare de azi, caci de Ziua Cartii sarbatorita la acea data, sala profesorilor si Rotonda vor gazdui prima expozitie de valori bibliofile, aflate pâna în acel moment in patrimoniul de biblioteca. Cu acest prilej au fost expuse 100 de exemplare de carte veche româneasca si straina aparuta între anii 1500-1830, cele doua manuscrise inedite ale lui I. L. Caragiale (Abu-Hasan, O poveste), o scrisoare de la V. Alecsandri, datata 1873, Logica lui Titu Maiorescu, cu adnotatiile autorului, carti din secolul al XIX-lea, cuprinzând informatii referitoare la români, editia prima a poeziilor lui B.P.Hasdeu, carti cu ilustratii de arta .
Momentul va capata o deosebita semnificatie deoarece, gratie succesului de care s-a bucurat o atare manifestare culturala, se va naste ideea dezvoltarii unei sectii specializata în domeniul bibliofiliei. Evenimentul, ca germen al ineditului proiect, va avea un impact benefic asupra noilor directii si obiective pe care de atunci înainte avea sa si le asume institutia, chiar daca ideea va mai suporta o amânare pâna mult dupa schimbarile din anul 1947.
2.4 UN PAS ÎNAINTE- CONCRETIZAREA UNUI VIS
Biblioteca va aborda noi strategii în directia organizarii, cresterii si conservarii colectiilor de carte veche, bibliofila, manuscrise, obiectivul principal fiind reinventarierea unei parti importante din colectia de carte veche în inventarul „special” si constituirea unui fond cuprinzând carti straine aparute pâna la 1700 si cele românesti pâna la 1830. Acestea sunt doar puncte de plecare care pregateau urmatoarele demersuri în urma carora, în sfârsit, va lua fiinta,prin aprobarea de catre conducere, în anul 1979, a „Planului de organizare si activitate al sectiei Bibliofilie, Carte rara si Manuscrise” a unui departament de profil, cu un colectiv specializat în prelucrarea fondurilor bibliofile de documente.
În numai doi ani de activitate asidua, se pun bazele celor doua fonduri esentiale pentru monografie veche: „09”, fond ce cuprindea carti care prin valoare si vechime erau susceptibile sa faca parte din patrimoniul cultural national si „094”,cuprinzând carti, întrunind alte criterii decât vechimea. Pentru ambele categorii se practica topografierea pe formate cu scopul unei utile gestionari a spatiului, puncte forte într-o politica manageriala serios controlata.
CAPITOLUL 3
3.1 O PIATRA DE ÎNCERCARE- MOMENTUL 23 DECEMBRIE 1989.
Nu putine au fost de-a lungul tipului momentele de criza pe care biblioteca ce domina centrul Bucurestiului a fost obligata sa le depaseasca. Martora a istoriei atât de framântate a unui popor al carui destin suporta comparatia horatiana cu o corabie amenintata de furia talazurilor înversunate, evenimentele cruciale desfasurate în inima capitalei i-au marcat existenta.
Dupa ce în primul razboi mondial fusese nevoita, în vremuri de restriste, sub ocupatie vrasmasa, sa-si apere bunurile si prestigiul, dupa ce în 4 aprilie1944 Fundatia cazuse prada distrugatorului bombardament, care-i afectase mare parte a incintei, fiind arse nenumarate tomuri , un alt dezastru se proiecta peste timp, obnubilând din nou soarta prestigioasei institutii. Biblioteca Centrala Universitara, cea care dusese mai departe cu sârguinta si demnitate misiunea Fundatiei Universitare Carol I din care se nascuse, era la rândul sau aruncata printr-un concurs nefericit de împrejurari, în centrul unui adevarat dezastru.
Un incendiu de proportii uriase, declansat în 23 decembrie 1989 în contextul Revolutiei române pentru libertate si democratie, va transforma într-un morman de cenusa sute de mii de carti si mare parte din cladire : „Ziduri mutilate se înalta ca niste umbre pline de o imensa, muta suferinta a unui rost pierdut”
Imaginile surprinse de reporteri sau amatori vorbesc de la sine despre marimea dezastrului, dar cifra documentelor arse, aproximativ 500000, au dat adevarata lui masura. Înca o data, o parte din zestrea culturala a poporului nostru fusese serios afectata, caci cazusera prada incendiului devastator nu doar structura cladirii ce stârnea nostalgia trecutului, nu doar mii de documente de data recenta, ci si bogata colectie de manuscrise, carti rare si bibliofile, valori patrimoniale de exceptie. Dupa ce, de-a lungul timpului, au infruntat doua razboaie, doua cutremure, n-au mai putut supravietui revolutiei din decembrie 1989, astfel ca, din aceste colectii impresionante, care în momentul respectiv însumau peste 12000 de volume,” nu au mai ramas decât 10-12 volume…”
3.2 VALORI MISTUITE DE FLACARI- O TRISTA REALITATE
Un inventar al distrugerilor documentelor apartinând sectiei Bibliofilie, Manuscrise, Restaurare, scotea la iveala pierderi impresionante: 5 incunabule, 166 de titluri de carte veche straina tiparita în secolul al XVI-lea, 355 de titluri de carte veche straina tiparita în secolul al XVII-lea, alte 399 tiparituri mai importante aparute peste hotare. Colectia de carte româneasca a pierdut 29 de titluri imprimate în secolul al XVII-lea, 142 de titluri imprimate în secolul al XVII-lea si 246 de titluri tiparite în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Au pierit lucrari de patrimoniu în limba latina sau germana, cu informatii privind istoria poporului român,lucrari cu autograf din categoria cartilor bibliofile,lucrarea lui Dimitrie Cantemir, Divanul sau gâlceava înteleptului cu lumea,prima editie, având înglobata câteva caiete tipografice dintr-un tiraj abandonat, iar din vestita biblioteca a Mavrocordatilor, proveneau o lucrare editata în secolul al XVI-lea, cu autograful domnului Nicolae Mavrocordat si alta, având pe coperta supralibrosul heraldic al lui Constantin Mavrocordat. Au pierit exemplarul intitulat „Cronica de la Nurnberg”, compilatie a medicului Hatmann Schedel, cu trimiteri la istoria poporului român, carti vechi grupate în jurul unei tematici de interes pentru poporul nostru, marturii despre prezenta noastra în constiinta europeana începând cu secolul al XV-lea, tomuri de veritabil interes pentru istoria nationala apartinând personalitatilor politice si istorice de renume începând de la scrierile lui Dimitrie Cantemir, continuând cu scrierile reprezentatilor „Scolii ardelene” principalele editii de cronici datorate lui Kogalniceanu, cele aparute în Magazinul istoric pentru Dacia, editat de N. Balcescu. S-au prefacut în scrum cele 52 de volume cu adnotari si sublinieri eminesciene, unele purtând semnatura marelui poet provenind din biblioteca sa, si ajunse in Biblioteca Centrala Universitara Carol I, gratie donatiei fratelui sau, Matei Eminescu. Ele au fost urmarite acelasi destin tragic ca si cele 3 scrisori olografe ale autorului, dintre care amintim pe cea mai consistenta, datata 19 septembrie 1874 si adresata lui I. Al. Samurcas.
Au fost mistuite de flacari 3700 de manuscrise: cele ale romanelor de tinerete apartinând lui Mircea Eliade, teza sa de doctorat în manuscris, un exemplar din versurile poetului persan Saadi, copiat în 1745, corespondenta Marthei Bibescu cu familia, a maresalului Alex. Averesu cu diversi diplomati, scrisori ale lui I.L. Caragiale, Vasile Alecsandri, P. Istrati, Mircea Eliade, George Enescu, Emil Cioran si acestea sunt doar câteva nume, fiind salvate doar 705 piese. Colectia veritabila de fotografii a pierit în întregime…
Doar un exercitiu de vointa si optimism, doar o pasiune neclintita pentru carte mai puteau mobiliza fortele oamenilor din institutie pentru a proba în realitate mitul pasarii care renaste din propria cenusa.
CAPITOLUL 4
4.1 UN NOU ÎNCEPUT- ANUL 2001.
Începând cu anul 1990, în urma apelului Directorului Generalal UNESCO, Federico Mayor, catre toate guvernele, organizatiile si institutiile de a participa la refacerea si modernizarea bibliotecii, în spiritul dictat de o impresionanta solidaritate umana, colectiile bibliotecii vor fi reîntregite prin donatiile de peste 100000 de volume din tara si circa 800000 de volume din strainatate. Concomitent a început si derularea programului de restaurare, refacere,si extindere a bibliotecii, rezultatul acestora fiind o viziune modernizata a Bibliotecii Centrale Universitare inaugurate în 2001.
Se oferea din nou o sansa si cartii rare si bibliofile.
4.2 IMPORTANTA UNEI COLECTIEI DE CARTE RARA SI BIBLIOFILA ÎN CADRUL UNEI BIBLIOTECI ENCICLOPEDICE.
Ratiunea care a determina directionarea eforturilor si catre refacerea fondului de colectii speciale, cu atât mai mult cu cât distrugerile fusesera masive, nu a fost dictata de încarcatura lor pur sentimentala. Altele au fost si sunt valentele unor astfel de fonduri într-o biblioteca ce nu se vrea a fi doar simplu loc de depozitare si conservare.
Pentru ca prin specificul obiectivelor ei, prin forma mesajului transmis utilizatorilor, prin sprijinul acordat desfasurarii procesului de învatamânt si prin participarea considerabila la activitatea de cercetare, biblioteca universitara devine partasa la desavârsirea actului educational. Eficienta activitatii desfasurate de o structura info-documentara este rezultat al sintezei între calitate, cantitate si accesibilitate, explicit, între resurse, natura informatiei si diversitatea cailor de acces oferite utilizatorului, în general.
Biblioteca, prin documentele pe care le detine, este cea care ofera tânarului sansa de a realiza un demers intelectual individual, conducând, în final, la dobândirea unor deprinderi inerente unei ulterioare activitati de cercetare.
De o calitate incontestabila a instruirii intelectuale se va putea vorbi în momentul în care studentul, depasind cadrul scolar strict, limitat la simpla comunicare de cunostinte „ex cathedra”, se va modela intelectual, fundamentând si aprofundând cunostinte, cautând febril raspunsuri pentru infinitatea întrebarilor pe care le ridica un domeniu de cercetare.
De gradul de dezvoltare a informatiei, puse la dispozitie sub dublu aspect, cantitativ si calitativ, de capacitatea structurilor info-documentare de a o furniza cât mai rapid si eficient, de modul în care aceasta oportunitate va fi asumata si valorificata, depinde insasi dezvoltarea societatii.
In consecinta, rolul unei biblioteci intr-o societate moderna, nu este limitat la cel de entitate pasiva, auxiliara si, eventual, optionala, ci este un factor definitoriu, biblioteca invederandu-se in calitatea de factor dinamic al procesului instructiv- educativ, in special, si al educatiei permanente, in general.
Aceasta orientare catre procesul instructiv-educativ guverneaza politica de achizitii, ancorata în realitatile impuse de lumea universitara.
Nascuta din ceea ce a fost odinioara Fundatiunea Universitara Carol I, Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, adresându-se în special studentilor, cadrelor didactice si cercetatorilor, este detinatoarea unei uriase colectii de tip enciclopedic menite sa raspunda tuturor nevoilor de informare academica, în conditiile unei exigente sporite,determinate de fluxul necontenit al informatiei si de necesitatea filtrarii acesteia.
O biblioteca, asa cum este perceputa ea în actualitate, înscriindu-se pe noul drum impus de evolutia societatii, depaseste simtitor pragul de simplu tezaur cultural, definindu-se mai degraba ca un real centru de informare. Prin urmare, care ar mai fi justificarea prezentei unui departament consacrat bibliofiliei, este o întrebare pe care si-ar pune-o oricare dintre cei pasionati de lectura si asaltati de explozia informationala care se acutizeaza pe zi ce trece. Desigur, dincolo de fidelitatea fata de traditie, – sectia functionând la scurt timp de la fondarea bibliotecii – o colectie bibliofila lasa sa i se descopere avantajele într-o multitudine de domenii cu precadere umaniste, intrinseci cadrului universitar. Astfel de lucrari, indiferent ca sunt manuscrise, monografii, fotografii, harti, ex-librisuri, constituie o reala baza de documentara pentru cercetarea stiintifica în domeniile: istorie, filologie, filologie clasica, filozofie, drept, teologie, bibliologie.
Din perspectiva celui pasionat de studiul istoriei, o colectie bibliofila ofera o incontestabila baza de cercetare. Cei implicati într-o astfel de cercetare vor avea acces la o diversitate de informatii legate de spatiul românesc, date privind istoria Transilvaniei, asa cum a fost ea sintetizata în operele unor autori români si straini, informatii despre relatiile româno-polone în evul mediu, despre politica dusa cu Poarta otomana. Inestimabile în acest sens vor deveni lucrarile autorilor germani si italieni din secolele XVI si XVII, creatia lui Dimitrie Cantemir, lucrari în original ale unor autori precum Toppeltinus, Cromer, Bonfinius.
Cercetarea limbii scrierilor din secolele al XVI-lea, al XVII-lea, al XVIII-lea confera profunzime studiului consacrat limbii române vechi, depasindu-se astfel superficialitatea unui apel la o crestomatie subscrisa domeniului. Evolutia gramaticii limbii române poate fi pe deplin constatata, gratie existentei lucrarilor unor nume celebre precum I. Vacarescu, Radu Tempea, Gheorghe Sincai, Samuel Micu, lucrari care n-au mai cunoscut retipariri integrale.
Nu se poate realiza un studiu complet al operei a unui scriitor fara a se recurge la cercetarea manuscriselor, în masura în care acestea s-au conservat. Se pot decela pe marginea lor aspecte legate de versiunile de redactare pe care le-a cunoscut o opera înainte de a vedea lumina tiparului, pot fi identificate tehnici folosite de autor, modificari, adaugiri, corecturi olografe, într-un cuvânt însusi procesul de creatie a operei, acea „emulatio” de care vorbeau în antichitate Catullus, Horatius, Aristotel. Aceleasi reverberatii le va avea corespondenta manuscrisa realizata între personalitati ale culturii românesti, fiind poate cea mai fidela reflectare a trairilor, experientelor, încurajarilor, tuturor factorilor care au stat la baza elaborarii multora din creatii. Corespondenta, izvor istoric de prima mâna, reda la modul cel mai putin fardat realitati ce preocupau autorul si destinatarul ei, fie ca este vorba de o reflectare a evenimentelor cotidiene, fie de o oglindire a practicii artistice. Este suficient sa amintim epistolele semnate de Barbu Brezianu si Isamu Noguchi, scrisori ce dau la iveala înalte preocupari artistice manifestate de un om care nu numai ca era un bun cunoscator al unei culturi românesti –opera lui Brâncusi- , dar si intentiona de a da un cadru arhitectonic adecvat ansamblului de la Târgu-Jiu. Poate într-o masura mai mare decât monografiile, corespondenta ofera o explicatie pentru o serie de amanunte legate de viata literara, procesul de creatie, cai de afirmare. La mustrarea formulata de Alexandru Paleologu într-o scrisoare adresata lui N. Steinhardt, ca e prea binevoitor cu unii dintre tinerii scriitori români, raspunsul ferm al acestuia din urma,anume ca bunavointa lui este sincera, nu de circumstanta,îi scoate-n lumina capacitatea de critic literar si de descoperitor de talente.
Pretioasa prin valoare va fi o astfel de colectie si pentru cei preocupati de studiul filologiei clasice, punându-li-se la dispozitie editii succesive ale operelor scriitorilor antici, pornind de la cele mai vechi editari, facilitând întelegerea deplina a unor realitati specifice epocii, a unor mentalitati pe care un astfel de text, aflat poate printre cele dintâi editate si prevazut cu adnotari, le poate da la iveala. O creatie pe deplin înteleasa va beneficia desigur de o traducere cât mai fidela si mai concordanta realitatilor surprinse în opera. De un real ajutor vor fi desigur editiile critice rezultate în urma unei cercetari de mare anvergura.
Valentele unei astfel de colectii sunt multiple daca depasim cadrul functiei sale implicit informative. Rolul ei se largeste în conditiile în care determina studentul, poate viitorul cercetator de mâine, sa se familiarizeze cu un studiu aprofundat, prin apelul la izvoare. Este de fapt, cea de-a doua functie pe care o îndeplineste acest fond, functie deloc de neglijat, cea formativa.
Suficiente argumente pentru a purcede din nou la refacerea fondurilor si eficientizarea activitatii serviciului consacrat cartii vechi si bibliofile.
4.3. STRATEGII ALE SERVICIULUI BILIOFILIE, MANUSCRISE SI RESTAURARE.
Pornind de la aceste considerente, politica sectiei de carte bibliofila este orientata spre doua directii: refacerea, pe cât posibil a colectiilor de carte rara, bibliofila si manuscrise distruse în urma evenimentelor din anul 1989 si înfiintarea unui laborator de patologie si restaurare a cartii, a carui necesitate fusese subliniata înca din anul1983 printr-un studiu aprofundat asupra aparatajului, instrumentarului si consumabilelor necesare, studiu realizat de dr. Doru Badara, sef al serviciului.
Ca subunitate a Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti, structura infodo-cumentara de nivel academic, serviciul va urmari, ca prin pasilor facuti, sa se racordeze la obiectivele generale promovate de institutie.
Activitatea va viza, în primul rând, valorificarea informativa si formativa a unui fond documentar, proiectat a fi alcatuit din: carte veche sau întrunind alte criterii de bibliofilie, manuscrise, corespondenta, ex-libris-uri, fotografii si harti vechi ca baza documentara pentru disciplinele care presupun familiarizarea studentilor cu izvoare ale domeniilor precum :istorie, filologie, filozofie, teologie, drept, bibliologie,dar si pentru cercetarea stiintifica. Concomitent se va urmari si conservarea permanentei si durabilitatii documentelor pe suport celulozic din colectiile bibliotecii.
Fondul se va putea dezvolta prin efortul depus pentru achizitionarea de catre biblioteca a documentelor ce vizau domeniile amintite în cadrul unei politici coerente de completare retrospectiva. Se va urmari cu prioritate completarea colectiilor de:
- carte româneasca, anume, carte româneasca veche(1508-1830); primele editii ale operelor clasicilor literaturii nationale, ale membrilor Academiei Române si profesorilor Universitatilor din Iasi si Bucuresti pâna în 1918; editii si exemplare întrunind alte criterii bibliofile.
- carte straina, anume,carte straina veche (1453-1800): operele clasicilor literaturii universale, literatura stiintifica,cu prioritate istorica, filologica, filosofica, geografica, stiinte exacte, drept, literatura patristica în editii princeps si prime; lucrari din categoria „daco-romanica” pâna în 1918; monumente ale artei tipografice; editii iesite din oficine celebre; editii si exemplare întrunind alte criterii atribute ale bibliofiliei.
- Manuscrise literare si stiintifice.
- Corespondenta provenind sau adresata unor personalitati ale vietii culturale, artistice , stiintifice si politice.
- Cartografie: harti, atlase, planuri vechi.
- Iconografie referitoare la istoria, cultura si civilizatia româneasca.
CAPITOLUL 5.
5.1 MODALITATI DE ACHIZITIE PENTRU COLECTIILE SPECIALE
În orice biblioteca universitara, dezvoltarea colectiilor se realizeaza fie prin completare curenta, urmarind achizitia continua, permanenta de documente pe orice fel de suport, fie prin completare retrospectiva, implicând achizitia documentelor aparute într-o perioada anterioara. Pentru realizare cel de-al doilea tip, completarea retrospectiva, cea care intereseaza o colectie de carte rara, ca si în primul caz,sunt parcurse acelasi etape: informarea, selectia, achizitia propriu-zisa. E de la sine înteles ca nu se pune problema unei deselectii în acest caz.
5.2 SURSE DE INFORMARE
Informarea ca etapa preliminara privind achizitia de documente trebuie sa tina cont de necesitatile utilizatorilor, fiind în concordanta deplina cu obiectivele continute în planificarile scolare, cu profilurile facultatilor din universitati, având în vedere sugestiile continute în caietele de la salile de lectura si cele ale cadrelor didactice si cercetatorilor, primii implicati în procesul educational.
Un alt aspect fundamental în cadrul acestei etape ar fi cunoasterea surselor de informare ca modalitati viabile de completare a colectiior. Pentru cartea veche de patrimoniu, literatura de specialitate enumera ca principale surse de informare: listele de stoc, listele de disponibilitati de la alte biblioteci, oferte de la persoane particulare si juridice, vizite la anticariat si liste de la anticariate, oferte de la institutii si ca o cale moderna, pot fi gasite pe Web diverse site-uri cu oferte de carte veche.
5.3 SELECTIA
Urmatorul pas, „ca operatie de mare raspundere determinând în final calitatea continutului colectiilor si utilitatea acestora” , este fundamental în cazul fondurilor de carte veche si bibliofila. Plecând de la considerente generale ce tin de ramura bibliofiliei, se urmaresc drept puncte de plecare în realizarea selectiei urmatoarele criterii:
GENERALE:
1. vechimea - conform limitelor stabilite în mod conventional de fiecare tara în parte;în cazul tarii noastre:
- pentru cartea româneasca 1508-1830
- pentru cartea straina 1450-1750
- pentru periodice românesti - sfârsitul secolului al XVIII-lea - 1918.
2. unicitatea - se aplica îndeosebi manuscriselor, iar pentru carte, numai în cazul existentei cataloagelor colective nationale.
3. frecventa - se aplica cartilor si periodicelor românesti si straine numai în urma elaborarii cataloagelor colective prin intermediul carora se va putea stabili numarul exemplarelor din fiecare editie a unui titlu, care se mai afla în tara sau în strainatate.
4. starea de conservare – se ia în consideratie gradul de deteriorare fizico-mecanica, chimica, biologica pâna la posibilitatea reconstruirii sau restaurarii atât a legaturii cât si a blocului cartii.
SPECIFICE:
1. particularitatile editiei: editii princeps,editii prime, editii originale, editii definitive, „non varietur”, editii integrale de opere complete(nu exemplare disparate), editii având comentarii erudite, editii realizate de case celebre de editura si de tipografi care au adus inovatii semnificative în evolutia artei tipografice, editii de lux si bibliofilie, editii scoase de asociatii (societati), de bibliofili (specificate pe carte), editii omagiale si festive în raport de tirajul lor, editii aparute în ilegalitate, editii mascate, editii premiate, editii a caror tiparire a fost oprita (ramase în spalt), curiozitati( lucrari cu subiect curios sau particular, cu un continut si ilustratii licentioase din categoria „Infern”, statute ale unor societati secrete, curiozitati literare,etc.), curiozitati tipografice (formate curioase, format liliput sau gigant, moduri curioase de tiparire, tehnoredactare, cerneluri mai neobisnuite, corp de litera rar întrebuintat, etc.)
2. particularitatile exemplarului:
- exemplare care au supravietuit unor calamitati naturale sau distrugerii impuse de cenzura (religioasa sau politica), exemplare care au supravietuit unor editii retrase, exemplare neexpurgate din editii expurgate( din motive religioase, morale si politice),tiraje limitate,(numerotate pe fiecare exemplar în functie de importanta autorului si a lucrarii, de întinderea si componenta colectiei), exemplare ilustrate de artisti consacrati, într-o tehnica originala (diferita de reproducerile mecanice), exemplare cu diverse stadii si variante ale ilustratiei în diferite tehnici,exemplare cu desene si gravuri originale, cu ilustratii colorate manual, exemplare tiparite pentru/la comanda cuiva, exemplare tiparite pe hârtie speciala (de mâna, Japon Alfa, Lafuma, Hollade,etc.), hârtie de diverse culori, legaturi artistice, semnificative pentru o epoca, o scoala un atelier, exemplare cu însemnari manuscrise, primele exemplare tiparite cu procedee tehnice noi, apartenenta la o colectie constituita celebra, marcata prin ex-libris de orice forma, alte criterii (valori de interes local).
5.4 ACHIZITIA PROPRIU-ZISA DE CARTE RARA SI BIBLIOFILA
Doua sunt caile prin care documente de o asemenea importanta pot fi aduse în interiorul colectiilor unei biblioteci: cumpararea si donatia. Cumpararea de carte veche, ca rezultat al unei politici ofensive duse în raport cu anticariatele, semnalate ca fiind detinatoare de astfel de documente, sau în urma unor oferte directe, presupune implicarea Comisiei Interne de Evaluare ce functioneaza în cadrul Bibliotecii Centrale Universitare, constituite în urma unui ordin al Directorului General, alcatuita dintr-un personal avizat. Dupa achizitia propriu-zisa, toate exemplarele se repartizeaza sectiei pe baza borderourilor.
Cealalta cale, mult mai frecventa si eficienta pentru o biblioteca în care, de obicei, bugetul insuficient îi impune la rându-i limite, este cea a donatiilor facute de persoane particulare sau de institutii de profil în cazul unui excedent de fonduri de carte. Fie ca sunt surse interne sau externe, biblioteca are dreptul de a accepta în totalitate donatia sau de a distribui o parte din documentele care nu întrunesc criteriile care le confera importanta unor reale bunuri de patrimoniu, sau nu se încadreaza în profilul bibliotecii respective. Aceasta selectie este îngreunata, însa, în cazul unor donatiilor testamentare, facute pe cale juridica, si însotite, de multe ori de clauze restrictive privind pastrarea colectiilor în locuri speciale, punerea la dispozitia utilizatorului în anumite conditii deosebite. În cazul donatiilor de acest tip, dar apartinând unor personalitati remarcabile ale culturii românesti, acestea se accepta în totalitate, indiferent de tipul de fond pus la dispozitie, câstigul bibliotecii fiind urias prin sporirea prestigiului sau ca detinatoare a unei mosteniri de redutabila valoare.
Indiferent de documente, procedura standard presupune întocmirea de catre donator a unei scrisori de donatie, la care anexeaza lista publicatiilor. La rândul sau, bibliotecarul întocmeste un act de primire ce va fi semnat, în masura în care este posibil, de ambele persoane implicate. Orice document donat va fi supus unui act de evaluare, în cadrul Comisiei Interne de specialitate, în vederea stabilirii pretului aproximativ ce va fi trecut pe borderoul respectiv.
CAPITOLUL 6
6.1 REÎNTREGIREA FONDULUI DISTRUS ÎN 1989
Donatia a fost principala modalitate prin care s-a putut reface, desigur nu în totalitate, fondul de carte bibliofila din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti dupa cumplitul decembrie al anului 1989. Într-un spirit de solidaritate deplina, si-au anuntat oferta generoasa institutii culturale, fundatii, persoane particulare, personalitati de pretutindeni din tara si din strainatate. Donatii considerabile de carti, periodice si bani au fost expediate din tari ca Olanda , Anglia Franta, Canada, Italia si SUA.
Printre donatorii de seama din tara, înfaptuitori ai unui gest nobil, s-au remarcat din rândul institutiilor, iesind cu fonduri considerabile în întâmpinarea nevoilor bibliotecii de a-si reface tezaurul pierdut,Biblioteca Nationala a României, Biblioteca Academiei, Biblioteca Muzeului Brukenthal, iar ca persoana particulara, regretatul Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei, cel care a oferit sectiei, din biblioteca personala, calauzit de cel mai profund gest de noblete, o substantiala colectie de carte româneasca veche, sau inginerul Mircea Slavescu, cu valoroase carti bibliofile, românesti si strâine..
În afara donatiilor, eforturile bibliotecarilor s-au canalizat pe doua directii:
1. înlocuirea prin cumparare de carte a fondului pierdut, în special a fondului asa-numit daco-romanic, având ca nucleu cartile donate odinioara de Ioan Movila.
2. achizitionarea de noi carti, inexistente în colectii înainte de 1989, dar cu o valoare deosebita.
Pentru realizarea primului obiectiv, de vreme ce reîntregirea colectiilor nu se facea la întâmplare, s-au alcatuit doua cataloage, unul de carte româneasca, altul cuprinzând carte straina, ambele cu titluri ce fusesera distruse, cataloage ce au fost facute cunoscute marilor anticariate din lume. În fata formularii unei asemenea cereri, si ca efect benefic al corespondentei purtate cu lumea culturala detinatoare de carte rara si bibliofila de peste hotare,biblioteca a primit o vasta oferta pentru cumpararea unor carti de care posibil putea fi interesata. O relatie avantajoasa s-a stabilit cu deja cunoscutul anticariat A. GERITS &SON, cel de la care au fost achizitionate sase incunabule de mare valoare, sumele necesare fiind donate de un mare bibliofil de origine olandeza.
O alta posibilitate de refacere a colectiilor pierdute a fost reanalizarea vechiului fond al Fundatiei Universitare Carol I,aflat în momentul incendierii bibliotecii într-un depozit exterior, având astfel sansa de a fi scapat furiei oarbe a flacarilor.
Printre lucrarile primite sau cumparate de Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti, dupa 1989, care pot fi considerate purtatoare ale unei valori care le încadreaza în categoria celor bibliofile, se pot enumera câteva de o importanta majora.
Pentru fondul de carte româneasca, întrunind astfel de criterii, pot fi trecute în revista chiar si numai câteva exemplare, menite a da masura reala, sub aspect valoric, a fondului detinut de biblioteca.
Rod al activitatii intelectuale depuse de mari personalitati din mediul românesc de secol al XVII-lea, marturie a continuitatii si adevarat act de nastere a limbii române, un exemplar al Bibliei adeca Dumnezeiasca Scriptura ale cei vechi si cei noao leage, aparute la Bucuresti, 1688, guverneaza alaturi de alte câteva lucrari, colectia de carte veche româneasca.
Exemplarul în discutie, pe lânga incontestabila valoare istorica si nivelul sau intelectual ridicat, este cu atât mai valoros, cu cât poarta ca ex-libris, pecetea voievodala a lui Constantin Brancoveanu, datata 1691, aplicata, conform obiceiului marelui voievod, la pagina 1 si la sfârsitul textului (fig.1).
Un alt criteriu, de data aceasta sub aspect formal, confera exemplarului valoare bibliofila. El este îmbracat în piele maro, cu bogate ornamente, pe coperte de lemn, pastrând, asadar, legatura originala, lucrarea ilustrând tipul de legatura româneasca, specifica sfârsitului de secol XVII si început de secol XVIII (fig2 si 3).
Pentru a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, mentinând interesul asupra aceluiasi criteriu bibliofil, cel formal, legatura tipic româneasca folosita pentru împodobirea cartilor de cult, este în mod fericit ilustrata de un exemplar al Evangheliei, editate la Iasi, în 1762. legatura este spectaculoasa, îmbracând blocul cartii cu des întâlnitele coperte de lemn, acoperite cu o catifea rosie si ferecaturi din metal comun argintat, având bogate elemente florale si picioruse de suport pe coperta a patra (fig.4 si 5).
Pentru secolul al XIX-lea, ca tip de legatura în piele, putin mozaicata, cu trei chenare aurite, cu fleuroane în colturi si ornamentatie aurita, pot fi citate doua volume din Operele complete ale lui Miron Costin, lucrare editata la Iasi, în 1886. Cotorul cu cinci nervuri profilate prezinta fleuroane asemanatoare celor de pe coperta (fig.6). Pe coperta interioara, forzatul, într-o culoare gri-violet, este asortat cu întreg motivul floral. În stânga, jos, se afla eticheta legatoriei Socec nesemnata, iar în partea de sus a copertei prime, se afla ex-libris-ul eticheta cu legenda Biblioteca Centrala Universitara (fig 7). Transa este aurita (fig.8).
Aceeasi calitate bibliofila o regasim si-n cadrul fondului de carte straina, în cazul unui exemplar al lucrarii lui Dante Aligheri, ???t?? ? ?a??de?s??, datata 1885, editie englezeasca cu textul în limba greaca. De data aceasta, impresioneaza legatura moderna, straina, de marochin rosu, cu multiple chenare si ornamente liniare si florale imprimate la rece ( fig. 9).
Dupa cum s-a mentionat, însusi subiectul dezbatut într-o lucrare o include în categoria documentelor biliofile. Astfel, de mare interes pentru Biblioteca Centrala Universitara, prin dubla lor valoare, documentara si formativa, sunt cartile al caror subiect este consacrat, în parte sau total istoriei si civilizatiei românilor. Este vorba de asa-numitul fond daco-romanica. Când acestui element i de mai adauga si vechimea, calitatile bibliofile sunt incontestabile. Demna de amintit este în acest sens lucrarea lui Antonius Bonfinius Rerum Ungaricarum decades quattuor, cum dimidia. Basel 1568.(fig.10).
O carte bibliofila si cu multiple semnificatii culturale este prima editie a Psalmilor, tradusi în versuri de catre învatatul Mitroplit Dosoftei, aparuta probabil în intervalul noiembrie 1672-martie 1673, mai sigur în prima parte a anului 1673.(fig.11 si12).
Raritatea este criteriul care-i confera valoarea bibliofila, pâna-n prezent nemaifiind semnalat nici un alt exemplar în afara celui existent în colectiile Bibliotecii Centrale Universitare, provenit din donatia facuta de Ioan Movila în 1916. În afara raritatii ei, lucrarea are importanta documentara, deoarece pe fila de titlu este mentionat faptul ca a fost tradusa din greaca, mentiune extrem de importanta deoarece clarifica disputa privind limba dupa care a fost tradusa.
Multe din lucrari îndeplinesc calitati bibliofile prin faptul ca au apartinut unei biblioteci ilustre, apartenenta marcata print-un ex-libris. Poate fi citata în acest sens o lucrare din secolul XVII a lui Andreas Schotto ????????? ?????????? Adagia sive Proverbia Graecorum ex Zenobio seu Zenodoto Diogeniano et Suidae Collectaneis, aparuta în editura Plantine, cu mentiunea : ”Ex officina Plantiniana: Antuerpiae, 1612”.(fig.13). Pagina de titlu întâlnim ex-libris autograf a lui Nicolae Mavrocordat. Pe aceasta carte, dupa trei sute de ani s-a mai Element de bibliofilie constituie si faptul ca o carte a iesit dintr-o officina celebra. Este cazul lucrarii, apartinânând lui Cardanus Proxeneta seu De prudentia civili,editata la Elzevir (fig.14 si 15), sau colectia de scrisori a lui Marcus Tullius Cicero aplicat o marca de proprietate ilustra sub forma ex-libris-ului stampila pe care-l utiliza bizantinologul Demostene Russo.
, Epistolae ad Atticum, ad Brutum, ad Quintum fratrem. Venetia,1544., editata de Aldus Manutius.(fig.16 si 17i)
Gravura este alt element ce în egala masura înfrumuseteaza si înnobileaza cartea. Demna de citat este opera lui Jean du Mont, Batailles gagnees par…Prince Fr. Eugene de Savoye sur les ennemis de la foi,(fig.18), un superb in-plano cu numeroase gravuri înfatisând scenele de lupta, harti, frontispicii si vignete realizate de Jean Huchtenburg. Opera a aparut în 1725.(fig.19 si 20).
Prea putine manuscrise si scrisori din bogata colectie al carei apogeu cantitativ fusese atins în deceniul 8 al secolului trecut,au supravietuit evenimentului cu efect devastator din 1989. S-a distrus un procent de aproximativ 70% din totalul fondului de manuscrise, pastrându-se, însa, ca o marturie a izbânzii asupra efemeritatii si vicisitudinilor sortii, cel mai vechi document de acest fel, un Theotokar grecesc din secolul al XVII-lea,(fig.21 si22), trei miscelanee teologice românesti din secolele XVIII –XIX, un Coran datat secolul al XVIII-lea, fisele de lucru ale lui M. Eliade, manuscrisul romanului Maytrei, câteva manuscrise ale lui V. Alecsandri.
Donatii importante s-au înregistrat si-n privinta acestor doua categorii de documente, corespondenta si manuscrise,în perioada ulterioara lunii decembrie a anului 1989, luna fatidica pentru destinul institutiei. Printre donatorii a caror generozitate a facut ca sectia sa-si continue traditia colectionarii de manuscrise, - traditie ale caror origini se întrevedeau înca din vremea primilor ani de existenta a Fundatiei Universitare Carol I – s-a remarcat d-na Viorica Paun, mostenitoarea profesorului Augustin Z.N.Pop. Prin bunavointa acesteia biblioteca a intrat în posesia unui fond substantial de 470 de scrisori. Scrisorile corifeilor literaturii române au expeditori si destinatari diferiti, fiind datate în perioade diverse. Cel mai important este fondul de corespondenta dintre George Murnu si Ioan Bogdan, cuprinzând nu mai putin de 32 scrisori. Acestora li se alatura corespondenta lui Simion Florea Marian cu Ioan Bianu (30 scrisori), cea dintre Matei Eminescu si Gheorghe Botez 10 scrisori foarte importante, corespondenta lui Mihai Dragomirescu cu diverse personalitati ale lumii academice, cea a ilustrilor Sextil Puscariu, Nicolae Golescu, St. O. Iosif. Valoarea acestei donatii este cu atât mai mare, cu cât, în afara corespondentei lui Matei Eminescu, restul scrisorilor sunt inedite.
Pe aceeasi lista a autorilor de gesturi caritabile s-a înscris Barbu Brezianu, cel care a donat institutiei corespondenta purtata de el cu Mircea Eliade (fig.23) si cea cu Isamu Noguchi, corespondenta inedita de asemenea (fig. 24).
Valeriu Râpeanu va dona corespndenta sa cu o serie de personalitati culturale,cum ar fi cu traducatoarea Jindra Huscova,va oferi manuscrisele lui Radu Tudoran, ca si corespondenta si manuscrisele Cellei Delavrancea.
Valorase sunt si donatiile Rosetti si Paucescu, ultima punând la dispozitia utilizatorilor manuscrise ale lui Victor Eftimiu.
Gratie donatiei lui George Radu Bogdan, exegetului operei lui Ion Andreescu, colectia de corespondenta manuscrisa a B.C.U. s-a îmbogatit cu sase scrisori ale pictorului trimise de la Paris sau Barbizon catre Vasile Radovitz (fig.25 si 25) si Nicolae Kretzulescu .Scrisorile expediate în perioada 16 ianuarie -14 iulie, importante pentru reflectarea activitatii pictorului, au fost publicate în monografia pe care George Radu Bogdan i-a consacrat-o.
Personalitate marcanta a culturii române, Nicolae Steinhardt, a renuntat în favoarea bibliotecii la o seama de scrisori de la diversi redactori ai unor reviste literare din tara.
Ilustrative pentru activitatea de traducator a lui Ion Pillat sunt manuscrisele acestuia, oglindire a modului sau de lucru, a efortului actului creator, acel antic „labor” combinat cu „ingeniuum” ,talentul, ambele dând la iveala creatii ce se îmbraca în haina vesniciei. Manuscrisele, oricare ar fi autorul lor, au aceasta uriasa menire de a scoate la lumina toata framântarea interioara a celui ce plamadeste opere de arta, întreg atelier al creatiei, toate metamorfozele pe care le cunoaste o fraza pâna când, criticul cel mai sever, însusi creatorul, va hotarî ca e momentul sa vada lumina tiparului si sa fie primita de omenire.
Cu aceeasi sârguinta ca si în cazul, cartilor, institutia a facut investitii materiale considerabile pentru cumpararea unor manuscrise ale lui Lucian Blaga, sursa fiind fiica acestuia, cele ale lui Sadoveanu de la Maia Mitu, cele ale lui Mircea Eliade din biblioteca Corinei Alexandrescu.
6.2. TEHNICI DE PRELUCRAREA A FONDULUI DE CARTE RARA SI BIBLIOFILA, MANUSCRISE SI CORESPONDENTA.
Rolul unui asemenea subsistem al Bibliotecii Universitare Centrale din Bucuresti nu se rezuma doar la acela de simpla tezaurizare a colectiilor, transformând documentele în r piese de muzeu, ci menirea lui, asa cum s-a mai subliniat, este, ca în concordanta cu telurile institutiei racordata la cea mai actuala realitate a domeniului info-documentar, sa puna la dispozitia utilizatorilor sai cât mai prompt si eficient surse de informare.
Pentru a fi valorificate cât mai deplin valentele formative si informative, functii intrinseci îndeplinite de aceste fonduri de mare valoare, prelucrarea acestora trebuie sa fie una pertinenta, ridicându-se prin calitate, la noile standarde trasate de marile miscari în domeniul biblioteconomiei si stiintei informarii în conditiile exploziei informationale si a revolutiei în domeniul tehnologic.
Prelucrarea conform normelor I.S.B.D.(A), prelucrare abordata de departament înca din 1984, premiera pentru biblioteconomia româneasca,viza transmiterea unui complex de informatii bibliografice capabil sa puna in valoare trasaturile documentului care îl plaseaza în categoria pieselor rare, potential obiect de patrimoniu, fara a se limita la o descriere superficiala care ar folosi poate doar la identificarea sa în cadrul colectiei si la cunoasterea datelor generale precum: autor, titlu, loc de aparitie, an. Abordând o tehnica ce poate sa înlesneasca transmiterea informatiei la nivel international, reusind sa depaseasca barierele de factura lingvistica, complexul de norme I.S.B.D(A), îndeplineste una din cerintele cele mai acute ale prezentului prin posibilitatea convertirii evidentelor bibliografice în forme citibile pe calculator, conditie sine qua non pentru armonizarea cu asaltul informational.
Constientizându-se beneficiile pe care le-ar oferi o prelucrare informatizata a fondurilor detinute, s-au facut demersuri pentru instalarea unui program care sa permita o înregistrare complexa a datelor bibliografice obtinute ca urmare a prelucrarii conform normelor mai sus mentionate. Pâna în prezent, programul integrat Vubis, adoptat de biblioteca, a permis introducerea în baza de date a bibliotecii a întregului fond de corespondenta si a unei mari parti din manuscrise.
În perspectiva, pe fondul informatizarii tot mai accentuate, ca o consecinta a introducerii în cadrul institutiei a unei variante mai performante a programului Vubis, se va putea trece la prelucrarea informatizata a fondului de carte bibliofila.
Printre obiectivele fundamentale ale sectiei, menite sa sustina îndeplinirea unui cumul de functii precum cea info-documentara, formativa, de cercetare, de prezervare si restaurare, de evidentiere, clasare si administrare a documentelor susceptibile sa faca parte din patrimoniul cultural national, departamentul Bibliofilie, Manuscrise, Restaurare, îsi propune, în afara implementarii unui program informatizat perfectionat,editarea unor cataloage ale colectiilor de carte veche,româneasca si straina, manuscrise, corespondenta, sustinerea de catre personalul specializat a unor comunicari în domeniu la sesiuni stiintifice nationale sau locale, continuarea sustinerii unor prelegeri privind istoria tiparului si a cartii, conservarea si restaurarea, elaborarea si publicarea unor studii de specialitate vizând valorificarea fondului de documente bibliofile al B.C.U. din Bucuresti, dotarea laboratorului destinat restaurarii si prezervarii, cu aparatura si utilaje de înalta performanta.
CONCLUZIE.
Liant între trecut si viitor, punte de legatura între vechi si nou, baza incontestabila pentru studiul aprofundat al disciplinelor umaniste, marturie a istoriei poporului nostru, fondul de documente rare si bibliofile îsi dezvaluie nestingherit valoarea, depasind granitele asternute de timp sau efectele nedorite ale actiunilor necugetate ale oamenilor.
Fara a urmari ideea de simpla tezaurizare a unor valori, fara a se margini doar la declansarea unor sentimente de nostalgie si emotie în fata unor marturii ale trecutului, colectia de carte rara, manuscrise si corespondenta creste în valoare tocmai pentru ca reprezinta în primul rând un veritabil izvor în munca de cercetare, o baza, de multe ori, inedita de documentare pentru disciplinele umaniste,dar chiar si celor destinate stiintelor exacte, baza venita în sprijinul împlinirii celor mai exigente nevoi de informare ale utilizatorilor Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti.
BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIOTECA Centrala Universitara din Bucuresti1891-2001: o bibliografie a existentei. Bucuresti, 2001.
2. BADARA, Cristina, Din fondul de corespondenta al Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti:Corespondenta George Murnu-Ioan Bogdan. În: Revista Bibliotecii Nationale a României, anul IX, nr.(17)-1/2003,p.39-42.
3. BADARA, Doru, O carte cu pecetea lui Constantin Brâncoveanu în colectiile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti. În: Revista de istorie, tom 4, nr.3, 1988,p.509-511.
4. BADARA, Doru, O carte din Biblioteca Mavrocordatilor în colectiile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti. În: Valori bibliofile din patrimoniul cultural national: cercetare si verificare. Bucuresti: 1983,p.75-79.
5. BADARA, Doru, O editie necunoscuta a Psaltirii în versuri a lui Dosoftei. În: Revista de istorie, tom 41, nr.3, 1988,p.275-297.
6. BADARA, Doru, Organizarea si prelucrarea fondului de corespondenta manuscrisa la Biblioteca Centrale Universitare din Bucuresti.În:Informarea documentara în teorie si practica. Mapa documentara. volI, fasc.I, Probleme de informare si documentare. Bucuresti: INID, 1985,p.24-43.
7. BADARA,Doru, Sectia Bibliofilie, Manuscrise si Restaurare din Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti. În: Biblioteca, VI, nr.11-12, 1995,p.369-372.
8. BADARA, Doru, Bibliofilia. Rolul si locul sau în structura colectiilor unei biblioteci universitare. În:Lucrarile simpozionului: arhivele, bibliotecile si muzeele în universul contemporan al informatiei: 23-24 noiembrie 2000. Bucuresti: ed. Credis, 2000,p.136-138.
9. CONSTANTIN, Letitia, Reconstituirea unei profesii: interviu cu dr.Doru Badara, specialist în carte veche si istoria tiparului. În:Revista Bibliotecii Nationale a României, anul VIII, NR.(16)-2/ 2002,p. 21-27
10. DIRECTII si strategii de dezvoltare a colectiilor în bibliotecile universitare: sectiunea dezvoltarea colectiilor-2001. Constanta: Ex Ponto,2001.
11. OLTEANU, Virgil, Din istoria si arta cartii: lexicon. Bucuresti: ed. Enciclopedica, 1992.
12. REGNEALA, Mircea, Vocabular de biblioteconomie si stiinta informarii, vol.I-II. Bucuresti,1996.
13. REGNEALA, Mircea,Studii de biblioteconomie. Constanta: Ex Ponto,2001..
14. TZIGARA-SAMURCAS,Alexandru,Fundatiunea Universitara Carol I 1891-1931. Bucuresti, 1933.
1
2
3
